Cererea de silită soluţionată în mod pozitiv, prin admitere, în baza aceluiaşi titlu executoriu, a avut efectul întreruptiv al termenului de prescripţie a executării silite prevăzut de art. 405 alin. 1 din Codul de procedură civilă, termen ce nu a început să curgă atâta timp cât hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 4052 din Codul de procedură civilă.
Rezultă că întreruperea termenului pentru prescripţia extinctivă a dreptului de a cere executarea silită a operat pe perioada soluţionării primei cereri de executare silită, iar un nou termen de prescripţie de 3 ani pentru executarea silită a obligaţiei stabilite prin acelaşi titlu executoriu a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care aceasta s-a soluţionat.
în această situaţie, cea de-a doua cerere de executare silită formulată de aceeaşi creditoare, în baza aceluiaşi titlu executoriu, se situează în interiorul termenului de prescripţie a executării silite, astfel că soluţia primei instanţe dată pe prescripţia dreptului de a cere executarea silită este nelegală.
(Decizia nr. 253 din 20 februarie 2004 – Secţia a IV-a civilă)
Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, la data de 19.09.2003, s-a respins, ca prescrisă, cererea de executare silită prin poprire, formulată de creditoarea SC “I.” SA împotriva debitoarei SC “P.” SA Bucureşti şi în contradictoriu cu terţul poprit Banca X- Sucursala Pantelimon, până la concurenţa sumei de 26.405.094 lei, conform titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 195 din 03.03.1997, pronunţată de Tribunalul Galaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea obligaţiilor decurgând din titlul executoriu a început să curgă de la data de 7.07.1997, data rămânerii definitive a sentinţei ce constituie titlu, şi s-a împlinit la data de 7.07.2000, astfel că cererea de executare, înregistrată la judecătoresc în anul 2003, este prescrisă, fiind formulată cu depăşirea termenului de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 405 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Instanţa a reţinut, de asemenea, că Decizia civilă nr. 2859 din 8.11.2000, depusă în copie la dosar, nu face dovada întreruperii cursului prescripţiei, întrucât din cuprinsul său nu rezultă că validarea popririi s-a făcut în baza aceluiaşi titlu executoriu ca cel valorificat în prezentul litigiu- Sentinta civilă nr. 195 din 3.03.1997.
împotriva hotărârii de fond a declarat apel creditoarea, criticând-o pentru greşita soluţionare a pricinii pe excepţia de prescripţie.
în dezvoltarea acestui motiv, apelanta a arătat că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a obligaţiilor stabilite prin titlul executoriu, reprezentat de Sentinţa civilă nr. 195 din 3.03.1997, s-a întrerupt datorită admiterii unei cereri anterioare de executare, formulată în baza aceluiaşi titlu executoriu.
Astfel, apelanta a precizat că, prin Sentinţa civilă nr. 4122 din 14.03.2000, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a fost admisă cererea de încuviinţare şi validare a popririi conturilor debitoarei deschise la terţul poprit Banca X- Sucursala Pantelimon, până la concurenţa sumei de 52.692.588 lei, reprezentând creanţa constatată prin titlul executoriu sus-menţionat.
Sentinţa nr. 4122 din 14.03.2000 a fost schimbată, în parte, în apel, în sensul validării popririi numai până la jumătate din creanţa constatată prin titlu, întrucât debitoarea a făcut dovada achitării celeilalte jumătăţi din creanţă cu Ordinul de plată nr. 5 din 14.01.1997; decizia din apel, având nr. 2859, a fost pronunţată la data de 08.11.2000 şi, de la această dată, când hotărârea de fond a rămas definitivă, a început să curgă un nou termen de prescripţie a executării, în interiorul căruia s-a înregistrat cererea de executare a cărei încuviinţare face obiectul prezentului litigiu.
Termenul de prescripţie are o durată de 3 ani şi, în opinia apelantei, el s-ar fi împlinit la data de 08.11.2003, dacă nu s-ar fi formulat anterior cea de-a doua cerere de executare, întemeiată pe titlul executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 195 din 3.03.1997 a Tribunalului Galaţi.
‘ în concluzie, apelanta a solicitat să se constate că cererea sa de executare nu este prescrisă şi să se procedeze la judecarea fondului litigiului, cu privire la care să se dispună admiterea cererii, prin încuviinţarea executării silite a debitoarei SC “P.” SA Bucureşti.
La cererea de apel au fost anexate, în copii certificate, pentru conformitate, următoarele înscrisuri: încheierile pronunţate în camera de consiliu la datele de 4.07.2003, 19.09.2003 şi, respectiv, 8.09.2003 de judecătoriile sectoarelor 1, 2 şi 3 Bucureşti, Sentinţa civilă nr. 195 din 3.03.1997 a Tribunalului Galaţi, dispozitivul şi motivarea Sentinţei civile nr. 4122 din 14.03.2000, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Decizia civilă nr. 2859 din 8.11.2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de administrativ.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a probelor noi administrate în apel, Curtea a constatat că apelul este fondat, în sensul celor ce se vor arăta în continuare:
Anterior cererii de executare silită, a cărei încuviinţare s-a cerut în prezentul litigiu, apelanta creditoare a mai formulat, în baza aceluiaşi titlu executoriu -Sentinţa civilă nr. 195 din 3.03.1997, pronunţată de Tribunalul Galaţi, o altă cerere de executare silită prin poprire, care a fost admisă în parte.
în acest sens s-a depus la fond Decizia civilă nr. 2859 din 8.10.2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, din care rezultă validarea în parte a popririi asupra contului debitoarei SC “P.” SA, deschis la terţul poprit Banca X- Sucursala Pantelimon, până la concurenţa sumei de 26.335.494 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, la cererea creditoarei SC “I.” SA, respingându-se ca rămasă fără obiect cererea de validare a popririi pentru cealaltă sumă din titlu – 26.335.494 lei, cu titlu de preţ.
Este adevărat că decizia civilă sus-menţionată nu cuprinde considerentele, aşa încât pe baza ei nu se putea stabili cu certitudine, cum corect s-a reţinut la fond, dacă poprirea s-a dispus în baza aceluiaşi titlu executoriu ca cel pe care s-a întemeiat cererea de executare, a cărei încuviinţare s-a solicitat în prezenta cauză.
în apel s-a completat însă probatoriul, conform art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă, şi pe baza actelor noi administrate în această fază procesuală s-a reţinut că cererea de poprire, admisă în parte prin Decizia civilă nr. 2859/2000 a Tribunalului Bucureşti, se întemeiază pe acelaşi titlu executoriu ca şi cel din prezentul litigiu, respectiv Sentinţa civilă nr. 195 din 3.03.1997, pronunţată de Tribunalul Galaţi.
Decizia civilă nr. 2859/2000 a Tribunalului Bucureşti, depusă la fond, atestă validarea în parte a popririi, la cererea creditoarei SC “I.” SA împotriva debitoarei sale SC “P.” SA, în urma admiterii apelului exercitat împotriva Sentinţei civile nr. 4122 din 14.03.2000, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Sentinţa nr. 4122 din 14.03.2000 a fost depusă în apel şi din motivarea sa reiese că cererea de validare a popririi s-a întemeiat pe titlul executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 195 din 3.03.1997, pronunţată de Tribunalul Galaţi.
Din motivarea aceleiaşi hotărâri reiese şi data înregistrării la instanţă a cererii de executare silită în forma popririi – 11.07.1997.
Pe această dată – 11.07.1997- a operat întreruperea cursului prescripţiei dreptului de a cere executarea silită de către apelanta creditoare, care începuse să curgă de la data de 7.07.1997, data rămânerii definitive a hotărârii invocate drept titlul executoriu, respectiv Sentinţa civilă nr. 195 din 3.03.1997 a Tribunalului Galaţi.
întreruperea prescripţiei a operat pe temeiul art. 4052 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, care reglementează întreruperea prescripţiei executării silite pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată la un organ de executare necompetent.
Cererea de executare formulată la 7.07.1997 a întrerupt cursul prescripţiei, întrucât ea a fost rezolvată în mod pozitiv, prin admitere, neputându-se deci opune cu privire la aceasta dispoziţiile art. 4052 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care se constituie în excepţii de la efectul întreruptiv de prescripţie al cererii de executare, iar dispoziţiile art. 4052 alin. 2 din prevăd că, după întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.
Or, în speţă, cererea de chemare în judecată pentru validarea popririi, prin a cărei admitere s-a întrerupt cursul prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 4122 din 14.03.2000 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, care a rămas definitivă la data de 8.11.2000, în forma menţionată în Decizia nr. 2859 din 8.11.2000, pronunţată în apel de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.
Rezultă că, în urma întreruperii operate la 7.07.1997, un nou termen de prescripţie de 3 ani, pentru executarea silită a obligaţiilor stabilite prin Sentinţa civilă nr. 195 din 3.03.1997 a Tribunalului Galaţi, a început să curgă la data de 8.11.2000, data rămânerii definitive a hotărârii de admitere a primei cereri de executare silită, prin poprire, formulată de apelanta creditoare.
Noua prescripţie, al cărei termen este de 3 ani, conform art. 405 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se socoteşte împlinită la data de 8.11.2003, având în vedere modul de calcul al termenelor statornicite pe ani, reglementat de art. 101 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Cea de-a doua cerere de executare silită, formulată de aceeaşi creditoare, în baza aceluiaşi titlu executoriu, ca urmare a imposibilităţii realizării creanţei sale prin poprirea conturilor deschise de debitoare la terţul poprit Banca X – Sucursala Pantelimon şi a cărei încuviinţare s-a cerut în prezentul litigiu, a fost depusă la Biroul executorilor judecătoreşti D., I. şi C., la data de 1.07.2003, aşa cum rezultă din rezoluţia de primire a cererii de executare, consemnată pe această cerere, ce se regăseşte la dosarul de fond.
Data înregistrării noii cereri de executare – 1.07.2003 – se situează deci în interiorul termenului de prescripţie a executării silite, a cărui limită maximă este 8.11.2003, potrivit celor deja arătate.
Pe cale de consecinţă, soluţia de respingere a cererii de executare silită pe excepţia de prescripţie, pronunţată la fond, este greşită, motiv pentru care apelul creditoarei a fost admis, iar, în baza art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a dispus anularea sentinţei atacate şi, evocând fondul, a dispus admiterea cererii, în sensul încuviinţării executării silite prin poprire asupra conturilor debitoarei SC “P.” SA Bucureşti, deschise la terţul poprit Banca X- Sucursala Pantelimon, până la concurenţa sumei de 26.405.094 lei, conform titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 195 din 3.03.1997, pronunţată de Tribunalul Galaţi.
Temeiul admiterii cererii de încuviinţare a executării îl constituie dispoziţiile art. 3731 din Codul de procedură civilă, ale cărui cerinţe sunt îndeplinite în cauză, creditoarea făcând dovada creanţei sale împotriva debitoarei, cu titlu executoriu depus la dosar; creanţa ce a mai rămas de executat din acest titlu şi pentru care s-a cerut încuviinţarea executării constă în suma de 26.333.494 lei, reprezentând penalităţi de întârziere – contravaloarea mărfii la care debitoarea a fost obligată prin acelaşi titlu (26.335.494 lei) fiind achitată de aceasta în cursul primei cereri de executare silită prin poprire – 20.000 lei cheltuieli de judecată stabilite prin titlu, plus cheltuielile de executare în valoare de 49.600 lei.
