Executarea silită.Suspendare de drept conform art.36 din Legea nr.85/2006
Prima instanţă a dispus anularea formelor de silită, având în vedere dispoziţiile art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, dispoziţii în care se arată că „ De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.”
Faţă de dispoziţiile arătate mai sus, s-a reţinut că în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea acestora, fără a lua în considerare prevederile Codului de procedură fiscală.
Faţă de dispoziţiile arătate mai sus, s-a reţinut că în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea acestora, fără a lua în considerare prevederile Codului de procedură fiscală.
Astfel, aşa cum s-a arătat prin întâmpinare şi de către intimata SC M SRL, prin lichidator judiciar, dispoziţiile art.148 alin.2 lit.a) din cod se aplică numai contribuabilului declarat insolvabil, în condiţiile codului de procedură fiscală.
Astfel, aşa cum s-a arătat prin întâmpinare şi de către intimata SC M SRL, prin lichidator judiciar, dispoziţiile art.148 alin.2 lit.a) din cod se aplică numai contribuabilului declarat insolvabil, în condiţiile codului de procedură fiscală.
S-a reţinut că în speţă, ne aflăm în prezenţa unui contribuabil ce a fost declarat în , potrivit Legii nr.85/2006, lege care defineşte insolvenţa, prin art.3 pct.1, ca fiind „ acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.”
În continuare, instanţa a reţinut că în materia procedurii insolvenţei devin aplicabile numai aceste dispoziţii, ce se completează „în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.”, aşa cum dispun prevederile art.149 din lege.
În continuare, instanţa a reţinut că în materia procedurii insolvenţei devin aplicabile numai aceste dispoziţii, ce se completează „în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.”, aşa cum dispun prevederile art.149 din lege.
Decizia nr. 533/R din 14 Aprilie 2011 Tribunalul Vâlcea-Sectia comercială si administrativ fiscal
Prin sentinţa nr.yyyy/13.12.2010 Judecătoria Drăgăşani a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentare, a luat act că societatea contestatoare a renunţat la capătul de cerere privind suspendarea executării şi a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC M SRL -DRĂGĂŞANI – prin administratorul judiciar VC IPURL RM. VÂLCEA, împotriva executării silite a procesului verbal de licitaţie pentru bunurile imobile nr. 55197 încheiat la 28.01.2010 de intimata ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE DRĂGĂŞANI, în contradictoriu cu intervenienta V O-I şi cererea de chemare în garanţie a CBANK SA Sucursala Rm.Vâlcea.
Instanţa a dispus anularea procesului-verbal de licitaţie Nr.55197 încheiat la 28.01.2010 şi a tuturor actelor de executare, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară executării şi restituirea de către CEC BANK a sumei de 104.107 lei către DGFP Vâlcea-AFP Drăgăşani şi a respins cererea de intervenţie pornite în dosarul de executare mnr.xxx/2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut în considerente că la data 2.02.2010 sub nr.aaaa/2010 s-a înregistrat acţiunea civilă având ca obiect contestaţie la executare formulată de contestatoarea SC M SRL –DRĂGĂŞANI împotriva procesului verbal de licitaţie pentru bunuri imobile nr. 55197 din 28.01.2010 încheiat de D.G.F.P. Vâlcea-AFP Drăgăşani în dosarul de executare silită nr. xxx/2009, precum şi a actelor procedurale anterioare încheierii acestuia, anularea în totalitate a procesului-verbal de licitaţie şi revenirea la situaţia anterioară a licitaţiei, suspendarea executării silite pornite în dosarul nr. aaa/2009 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei.
În fapt, s-a arătat că în baza unor titluri executorii în valoare totală de 22.158 lei ce constau în amenzi contravenţionale, contribuţii la fondul de asigurări sociale de sănătate, de şomaj, AFP Drăgăşani a declanşat executarea silită imobiliară organizând un număr de trei licitaţii imobiliare ce au avut ca obiect clădirea în suprafaţă de 408,50 m.p. şi terenul în suprafaţă de 1752 m.p. situaţi în Drăgăşani, Str. dddd nr. 8, imobil proprietatea societăţii cu destinaţia casă de locuit şi spaţii comerciale şi de producţie.
La al treilea termen de licitaţie, imobilul a fost adjudecat la un preţ derizoriu, respectiv, 107.276 lei, exclusiv TVA de către VO-I din Bucureşti.
S-a arătat că licitaţia din 28.01.2010 a fost ilegală pe următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 142 alin.1 din codul de procedură fiscală, executarea silită a bunurilor proprietatea debitorului, urmăribile, potrivit legii, se efectuează de regulă în limita de 150% din valoarea creanţei fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.
Cuantumul creanţei fiscale pentru care s-a declanşat executarea silită fiind în sumă de 22.158 lei, organul de executare silită trebuia să pornească executarea silită asupra bunurilor urmăribile cu o valoare maximă de 350.000 lei, ori din câte se observă, valoarea bunurilor urmărite silite conform evaluării minimale făcute de organul fiscal reprezintă peste 1000% din valoarea creanţei urmărite, iar după evaluarea făcută de către un expert evaluator independent pentru CEC BANK, care a stabilit o valoare de piaţă a aceluiaşi imobil la 628900 lei, valoarea bunului urmărit reprezentând peste 3500%.
În conformitate cu prevederile art. 142 alin.1, bunurile urmărite şi executate silit, fac parte din categoria bunurilor a căror executare nu se încadrează în ordinea de preferinţă stabilită de legiuitor în sensul că acestea constituie un bun ce este folosit direct pentru realizarea de venituri a societăţii şi a familiei administratorului.
În timpul desfăşurării acţiunii de urmărire silită a adus la cunoştinţa organului de executare faptul că societatea mai deţine un spaţiu comercial în comuna Amărăşti, jud. Vâlcea, pe care doreşte să-l vândă în vederea achitării creanţei bugetare însă organul fiscal nu l-a luat în calcul.
La data de 27.01.2010 a comunicat în scris creditorului fiscal faptul că societatea este în procedura insolvenţei conform Legii 85/2006, la cererea altui creditor, creditorul fiscal având posibilitatea să se înscrie pe tabloul creditorilor, la termenul de 28.01.2010, Tribunalul Vâlcea a rămas în pronunţare cu privire la oportunitatea deschiderii procedurii generale de insolvenţă în dosarul nr. 4264/2009.
Bunul urmărit silit şi vândut la licitaţie este ipotecat în favoarea CEC BANK pentru o datorie de 193,713 lei, provenind din credite şi dobânzi în derulare.
Creditorul ipotecar C BANK a fost prezent la licitaţie, a făcut obiecţiuni în procesul verbal de licitaţie contestat că îl deposedează de o garanţie ipotecară.
Motivarea în drept, au fost dispoziţiile art. 399 şi urm. Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 172 şi următoarele din Cod procedură fiscală.
S-au anexat procesul- verbal de licitaţie din 28.01.2010, adresa nr. ggg/27.01.2010, avizul de garanţie iniţial din 20.01.2010, raportul de evaluare.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat suspendarea cauzei având în vedere sentinţa civilă nr. ddd/20.01.2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.zzz/90/2009, prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolenţei împotriva debitoarei.
S-a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentare de a formula contestaţie împotriva procesului verbal de licitaţie nr. mmm/28.01.2010 deoarece în temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolenţei, judecătorul sindic, a numit administrator judiciar V C IPURL Rm.Vâlcea, care va îndeplini procedura prevăzută de art. 20 din Legea 85/2006.
Potrivit art. 47 din Legea 85/2006, deschiderea procedurii ridică debitului dreptul de administrare, ca urmare, se solicită anularea cererii de chemare în judecată potrivit art. 112 pct. 2 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestaţiei privind executarea silită ca fiind netemeinică pe considerentele:
Debitorul nu şi-a achitat de bunăvoie obligaţiile de plată, s-a declanşat procedura de executare silită prevăzută de codul de procedură fiscală prin instituirea sechestrului asupra bunurilor prin proces verbal care a fost semnat de debitor, potrivit art. 159 C.P.F, dacă creanţa nu este stinsă în termen de 15 zile de la întocmirea procesului verbal de sechestru se procedează la valorificarea bunului sechestrat.
Debitorul nu a formulat contestaţie în condiţiile prevăzute de art. 172, 173 din O.G. 92/2003, organul fiscal a trecut la valorificarea bunului sechestrat în condiţiile legii prin vânzare la licitaţie.Acesta avea posibilitatea de a valorifica singur spaţiul din comuna Amărăşti şi să achite debitul.
Pentru a opera cererea de suspendare, debitorul trebuia să achite o cauţiune în cuantum de 20% din valoare întrucât nu a achitat cauţiunea, se impune respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
Prin cererea de intervenţie în interes propriu, numita V O-I a solicitat respingerea contestaţiei la executare, obligarea reclamantei la daune interese în cuantum de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data introducerii contestaţiei până la rămânerea definitivă a hotărârii precum şi la plata cheltuielilor de judecată pe considerentele că la data de 28.01.2010 a fost declarată adjudecătoare a bunurilor imobile compuse din suprafaţa de 1752 m.p. teren intravilan şi clădire în suprafaţă de 408,50 m.p., situate în Drăgăşani, care au aparţinut debitoarei în urma licitaţiei publice organizată de AFP Drăgăşani, a achitat preţul de 127658 lei inclusiv TVA, a fost încheiat proces verbal de adjudecare cu nr. 55206 care constituie titlul de proprietate, l-a înscris în Cartea Funciară, a achitat impozitul pe anul 2010.
S-a arătat că societatea contestatoare a avut posibilitatea contestării executării silite de la emiterea titlului executoriu şi a procesului verbal de sechestru, însă nu a făcut-o decât după ce imobilul a fost vândut.
S-au organizat trei licitaţii, însă, contestatoarea nu a contestat nici una dintre aceste licitaţii.În toată perioada de licitaţie avea posibilitatea de a achita debitul dar nu a făcut-o.Prin contestaţia de faţă, administratorul societăţii tergiversează procedura de evacuare formulată de intervenient.Nu s-a prezentat o hotărâre irevocabilă privind suspendarea executării silite.În calitate de adjudecător a fost de bună credinţă la adjudecarea bunurilor şi nu poate fi deposedat.
Motivarea în drept, au fost dispoziţiile art. 49-56 Cod procedură civilă şi ale O.G. 92/2003.
S-au anexat procesul- verbal de adjudecare, încheierea de la Oficiul de cadastru, deciziile de impunere, factura fiscală de executare silită nr.9175894 din 29.01.2010, chitanţa de achitarea impozitelor pe 2010, certificat fiscal.
Contestatoarea, prin cererea de precizare, a solicitat să se constate nulitatea actelor procedurale întocmite de creditorul fiscal după data de 28.10.2010, respectiv procesul verbal de adjudecare din 29.01.2010 şi procesul-verbal privind eliberarea şi distribuirea sumei rezultate din executarea silită din 12.02.2010, deoarece potrivit dispoziţiile art. 36 din Legea 85/2006, se statuează că de la data deschiderii procedurii insolvenţei se suspendă de drept toate acţiunile juridice sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia căilor de atac declanşate de debitor.
Contestatoarea a comunicat creditorului fiscal la data de 27.01.2010 că s-a deschis procedura insolvenţiei şi la data de 28.01.2010, Tribunalul Vâlcea a pronunţat sentinţa civilă, conform căreia procedura generală a insolenţei prevăzută de Legea 58/2006 a fost deschisă, însă acesta nu a luat în consideraţie.
Analizând procesul- verbal privind eliberarea şi distribuirea sumei rezultate din executarea silită, s-a constatat o lipsă de interes legitim a creditorului fiscal în executarea silită întrucât din suma obţinută a reţinut doar suma de 3103 lei reprezentând cheltuielile de executare, diferenţa a fost remisă creditorului ipotecar CBANK, fără ca acesta să declanşeze executarea silită care l-a licitaţie a formulat opoziţie.
Ca urmare, s-a concluzionat că executarea silită s-a făcut fără temei legal, fără un interes legitim al creditorului fiscal şi fără să se recupereze creanţa datorată.
Prin încheierea din data de 8 martie 2010, a fost introdus în cauză administratorul judiciar,VC IPURL Rm.Vâlcea.
Administratorul judiciar a precizat că îşi însuşeşte contestaţia la executare şi cererea de precizare formulată de contestatoare împotriva DGFP Vâlcea-AFP Drăgăşani, totodată, solicitând respingerea cererii de suspendare, ca fiind netemeinică şi nefondată, deoarece conform dispoziţiilor art. 36 din Legea 85/2006, de la data deschiderii procedurii insolvenţie se suspendă de drept toate acţiunile juridice.
În legătură cu excepţia lipsei calităţii de reprezentare de a formula contestaţia, s-a solicitat respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată şi nefondată, deoarece prin sentinţa civilă nr. 192, judecătorul sindic, nu a ridicat dreptul de administrare al debitoarei, aceasta continuând să-şi desfăşoare în continuare activitatea.
Intimata DGFP Vâlcea, la rândul său, a chemat în garanţie pe CBANK-SA Sucursala Vâlcea, pentru ca în cazul în care va cădea în pretenţii, aceasta să fie obligată să-i despăgubească cu suma de 104.173 lei, reprezentând suma distribuită acestuia în calitate de creditor ipotecar de rang I al imobilului adjudecat prin licitaţie în data de 28.01.2010.
Adjudecatoarea V O-I, la cererea de intervenţie în nume propriu, a solicitat respingerea contestaţiei la executare, în cazul în care se va respinge contestaţia la executare, să fie obligată contestatoarea la plata daunelor interese în cuantum, de 200 lei pe fiecare zi de întârziere de la data introducerii contestaţiei până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile, la plata asigurării acestui imobil aferent perioadei cât a fost în imposibilitatea de a-şi exercita posesia în calitate de proprietar, precum şi la plata cheltuielilor de judecată şi onorariu apărător.
De asemenea,a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 174 alin.5 din cod procedură civilă,dacă contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă şi obligarea acesteia la plata unei amenzi în favoarea statului.
În cazul admiterii contestaţiei, s-a solicitat obligarea DGFP Vâlcea – APF Drăgăşani la restituirea integrală a preţului în sumă de 127.658 lei, a dobânzilor legale aferente şi penalităţi, restituirea impozitului plătit, aferent anului 2010 în sumă de 630 lei, a sumei de 2.356 lei ce reprezintă cheltuielile de intabulare, restituirea sumei prind asigurarea acestui imobil precum şi daune interese în cuantum de 200 lei pe fiecare zi de întârziere de la plata integrală a preţului până la restituirea sumei integrale, cu cheltuieli de judecată.
Prin notele scrise de la dosar, contestatoarea a solicitat instanţei să ia act de renunţare la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării silite pornite de creditoarea DGFP Vâlcea, pe considerentul că organul de executare silită a parcurs deja toate etapele executării fiind finalizată, ca urmare, cererea a devenit tardivă.
Totodată, s-a solicitat să se dispună anularea tuturor actelor procedurale de executare silită desfăşurată de fiscal în dosarul de executare silită şi în acelaşi timp, să se dispună revenirea la situaţia anterioară acestei executări suspendate de drept, iar biroul de Carte Funciară să anuleze menţiunile făcute în baza actului de adjudecare în Cartea Funciară şi să reînscrie ipoteca şi interdicţia de înstrăinare în favoarea CBANK Drăgăşani.
CBANK-SA Vâlcea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei calităţii de reprezentare de a formula contestaţia împotriva procesului verbal de licitaţie ca neîntemeiată, deoarece la data de 28.01.2010, Tribunalul Vâlcea a deschis procedura generală a insolvenţei, iar administratorului nu i s-a ridicat dreptul de administrare prin hotărârea pronunţată de instanţă.
De asemenea, s-a solicitat admiterea contestaţiei la executare, anularea procesului verbal de licitaţie, anularea actelor de executare ulterior şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, deoarece procesul verbal este nul, având în vedere faptul că la data de 28.01.2010, Tribunalul a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţie împotriva contestatoarei în conformitate cu art. 36 din de la data deschiderii procedurii, se suspendă de drept toate acţiunile juridice sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale cu excepţia căilor de atac declanşate de debitor.
În cauză, s-a administrat proba cu acte din care instanţa a reţinut următoarele:
Contestatoarea a formulat contestaţie la executarea împotriva procesului verbal de licitaţie pentru bunurile imobiliare din 28.01.2010, întocmit de DGFP Vâlcea AFP Drăgăşani, în dosarul de executare, precum şi a actelor procedurale anterior încheierii acesteia cât şi a datelor subsecvente acestuia.
În baza titlurilor executorii în valoare totală de 22.158 lei, AFP Drăgăşani a procedat la executarea silită a imobilului clădire în suprafaţă de 408, 5 m.p., şi terenul aferent în suprafaţă de 1752 m.p. ,situat în Drăgăşani, imobilul clădire se compune din casă de locuit, spaţii comerciale şi dependinţe.
S-au organizat trei licitaţii,la cea-a de-a treia licitaţie imobilul a fost adjudecat de persoana fizică Vâlcea O-I,la preţul de 107276 lei exclusiv TVA la data de 28.01.2010 .
La data de 28 ianuarie 2010, Tribunalul Vâlcea a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţie împotriva debitoarei la cererea mai multor creditori numindu-se administrator judiciar SC VC IPURL Rm. Vâlcea.
Prin procesul-verbal privind eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită, întocmit la data de 12.02.2010 s-a distribuit preţul către DGFP Vâlcea – AFP Drăgăşani 23.486 lei şi 104.173 la C Rm. Vâlcea, în contul ipotecii.
DGFP Vâlcea, prin cererea de chemare în garanţie, a solicitat ca C BANK Sucursala Vâlcea să fie introdusă în cauză, ca în cazul în care va cădea în pretenţii, aceasta să fie obligată să o despăgubească cu suma de 104.173 lei reprezentând suma distribuită în calitate de creditor ipotecar de rang I a imobilului adjudecat prin licitaţia din 28.01.2010.
Având în vedere cele precizate, instanţa a admis contestaţia, a dispus anularea procesului-verbal de licitaţie şi a tuturor actelor de executare şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară pe considerentele:
Procesul verbal de licitaţie din data de 28.01.2010, în tocmit de DGFP Vâlcea-AFP Drăgăşani, precum şi actele anterioare încheierii acestuia cât şi cele subsecvente acestuia sunt nelegale deoarece Tribunalul Vâlcea, a dispus prin sentinţa civilă din 28.01.2010 pronunţată în dosarul nr. 4264/902009, deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei la cererea altor creditoarei numindu-i administratori judiciari.
Conform art. 36 din Legea 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale cu excepţia căilor de atac declanşate de debitor.
Ca urmare, începând cu data de 28.01.2001 executările împotriva debitoarei sunt suspendate de drept.
În speţă, s-a reţinut că DGFP-AFP Drăgăşani a încălcat prevederile art. 36 din Legea 85/2006 cu toate că a fost încunoştinţată de debitoare, creditoarea a continuat executarea, neţinând cont de obiecţiunile făcute în procesul verbal de licitaţie de către debitor şi C BANK, prin aceasta ignorând prevederile legale în materie.
Având în vedere dispoziţiile art. 4041 şi 404 2 cod procedură civilă, precum şi cererile formulate de DGFP Vâlcea şi C BANK, instanţa a dispus repunerea părţile în situaţia anterioară executării silite.
Văzând şi prevederile art. 171 Cod procedură fiscală, instanţa a admis cererea de chemare în garanţie şi a obligat CBANK să restituie subscrisei DGFP Vâlcea – AFP Drăgăşani suma de 104.173 lei, sumă ce a fost distribuită prin vânzarea imobilului la data de 12.02.2010 şi distribuită acesteia.
Instanţa a respins cererea de intervenţie în interes propriu, precizată ulterior, privind acordarea de daune interese, intervenienta având posibilitatea să soluţioneze pretenţiile sale pe cale civilă prin acţiune separată.
Împotriva sentinţei au formulat recurs intervenienta VO-I şi intimata DGFP VÂLCEA.
În recursul său intervenienta a menţionat că prima instanţă a reţinut o altă situaţia faţă de sentinţa nr.2203/2010, întrucât în fapt la momentul adjudecării nu fusese încă dispusă măsura suspendării împotriva debitoarei.
S-a arătat că în fapt au fost invocate prevederile art.148 alin.2) lit.a) Cod procedură fiscală, conform cărora „Executarea silită nu se întrerupe pe perioada în care un contribuabil este declarat insolvabil.”, condiţii în care recurenta apreciază că executarea silită începută de AFP putea continua.
În plus, s-a precizat că debitoarea nu a depus nici un efort în vederea achitării debitelor către AFP şi implicit în împiedicarea vânzării imobilului la licitaţie.
Recurenta a invocat în continuare buna-credinţă a sa, ca dobânditor al bunului adjudecat de care nu poate fi deposedat pentru cele invocate de instanţă.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului, conform dispoziţiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La rândul său, intimata DGFP VÂLCEA a arătat în recursul formulat că publicarea deschiderii procedurii insolvenţei a avut loc în Buletinul nr.1608/1.03.2010, la o dată ulterioară procesului-verbal de licitaţie din data de 28.01.2010, organul de executare neavând cunoştinţă de aceasta, nefiindu-i opozabilă sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de SC M SRL.
S-a arătat că pentru a putea avea în vedere situaţia deschiderii procedurii insolvenţei trebuia prezentată o sentinţă irevocabilă.
În continuare, recurenta precizează că executarea silită a început în condiţii de legalitate, cu respectarea prevederilor art.172-173 Cod procedură fiscală, deoarece debitoarea nu şi-a achitat în termen legal creanţele fiscale, executorii fiscali respectând dispoziţiile art.156 din OG nr.92/2003.
Faţă de cele arătate, se solicită admiterea recursului, potrivit dispoziţiilor art.3041 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, CBANK SA Rm.Vâlcea a arătat că recursurile sunt nefondate, întrucât dispoziţiile Codului de procedură fiscală nu sunt aplicabile în cauza de faţă, ci doar prevederile art.36 din Legea nr.85/2006, conform cărora toate acţiunile judiciare şi măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor acestuia, se suspendă de drept.
Intimata SC M SRL, prin lichidator judiciar SCP VC IPURL Rm.Vâlcea, a solicitat respingerea recursurilor, întrucât de la data pronunţării sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei din 28.01.2010, toate executările împotriva debitoarei trebuiau suspendate de drept, efectul suspensiv al declanşării procedurii insolvenţei având rolul de a-i proteja pe creditori, procedura insolvenţei fiind colectivă, în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor.
Cum norma cuprinsă în art.36 este una imperativă, de ordine publică şi de strictă interpretare, intimata precizează că suspendarea este necondiţionată, trebuind să fie dispusă în toate situaţiile, indiferent dacă declanşarea procedurii colective faţă de debitor a fost adusă la cunoştinţă.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei referitoare la aplicarea dispoziţiilor art.148 alin.2 lit.a) Cod procedură fiscală, se arată că prevederile art.176 alin.1) ale codului menţionează că debitorul este insolvabil când veniturile sau bunurile urmăribile au valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată, recurenta făcând o confuzie între noţiunea de debitor insolvabil definită de dispoziţiile art.176 alin.1) şi starea de insolvenţă definită de art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006.
Întrucât prevederile Legii nr.85/2006 au caracter de lege specială în materie de insolvenţă, iar Codul de procedură fiscală reprezintă o normă generală, se arată că în speţă fiind aplicat adagiul „Specialia generalibus derogant”, condiţii în care se solicită respingerea recursurilor.
Analizând recursurile formulate prin prisma actelor aflate la dosar, instanţa reţine următoarele:
Cu privire la recursul introdus de intervenienta VO:
Prima instanţă a dispus anularea formelor de executare silită, având în vedere dispoziţiile art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, dispoziţii în care se arată că „ De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.”
S-a reţinut că în speţă, ne aflăm în prezenţa unui contribuabil ce a fost declarat în insolvenţă, potrivit Legii nr.85/2006, lege care defineşte insolvenţa, prin art.3 pct.1, ca fiind „ acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.”
De asemenea, instanţa a notat că într-adevăr momentul încheierii Procesului-verbal de licitaţie este cel al datei de 28.01.2010, chiar în ziua pronunţării sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC M SRL.
Acest aspect nu a fost socotit ca având relevanţă faţă de aplicarea prevederilor art.36 din Legea nr.85/2006, întrucât executarea silită începută nu era terminată, ci se săvârşise numai o parte a acesteia materializată în procesul-verbal sus-menţionat.
Astfel, procesul-verbal nu este un act translativ de proprietate şi nici actul final de încheiere a procedurii de executare silită, finalizare care în conformitate cu prevederile art.516 Cod procedură civilă, are loc odată cu plata integrală a preţului şi emiterea actului de adjudecare
Celelalte aspecte invocate de recurentă nu au fost analizate, fiind aspecte referitoare la raporturile juridice dintre debitoare şi creditoare, înainte de începerea executării silite.
Cu privire la recursul declarat de intimata DGFP VÂLCEA:
Prin sentinţa din data de 28.01.2010 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC M SRL, la cererea creditoarelor SC P B DE A SRL şi SC P LR IFN SA.
S-a reţinut faptul că prevederile art.3 pct.4 din Legea nr.85/2006 arată că „data deschiderii procedurii reprezintă:
a) în cazul cererii debitorului de deschidere a procedurii, data pronunţării încheierii prevăzute la art. 32 alin. (1);
b) în cazul cererii creditorului de deschidere a procedurii, data pronunţării sentinţei judecătorului-sindic, prevăzută la art. 33 alin. (4) sau (6).”
Prin urmare, instanţa a concluzionat că efectele juridice ale deschiderii procedurii insolvenţei se produc de la data pronunţării sentinţei de deschidere, în speţă fiind aplicabile prevederile art.3 pct.4 lit.b).
Faţă de cele reţinute, nu au fost primite criticile referitoare la: deschiderea procedurii la cererea altor creditori, necomunicarea sentinţei de deschidere recurentei sau momentul publicării sentinţei în buletinul procedurilor de insolvenţă.
S-a reţinut că în speţă, ne aflăm în prezenţa unei opozabilităţi erga omnes a efectelor substanţiale ale sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei prin care s-a modificat o situaţie juridică ce trebuie recunoscută şi respectată de toate subiectele de drept civil.
Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursurile formulate au fost respinse ca nefondate.
