Prin urmare, legiuitorul a statuat ca despagubirea cuvenita persoanei expropriate este formata din valoarea reala a imobilului si prejudiciul cauzat proprietarului si/sau unor terti, prin masura exproprierii.
Prin urmare, legiuitorul a statuat ca despagubirea cuvenita persoanei expropriate este formata din valoarea reala a imobilului si prejudiciul cauzat proprietarului si/sau unor terti, prin masura exproprierii.
În ceea ce priveste prima componenta a despagubirii, – „valoarea reala” a bunului expropriat, aceasta este determinata de pretul cu care se vând imobilele de acelasi fel în unitatea administrativ teritoriala la data întocmirii raportului de evaluare.
În ceea ce priveste prima componenta a despagubirii, – „valoarea reala” a bunului expropriat, aceasta este determinata de pretul cu care se vând imobilele de acelasi fel în unitatea administrativ teritoriala la data întocmirii raportului de evaluare.
Legea nr. 33/1994, art. 26, alin. 1 si 2
Legea nr. 148/2004
Legea nr. 255/2010
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 8806/118/2010 reclamanta S.C. D. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtii Statul Român prin Ministerul Transporturilor si Infrastructurii – CNADN România, Comuna Agigea prin Primar, judetul Constanta prin Prefect si Oficiul de si Publicitate Imobiliara Constanta a contestat Hotarârea de nr. 46/15.06.2010, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna:
1. majorarea cuantumului despagubirilor ce-i vor fi acordate la suma de 200.395 Euro (echivalentul a 851.679 lei la un curs de 4,25 lei/Euro);
2. plata efectiva a despagubirii în termen de 5 zile de la data ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti, în contul reclamantei deschis la RBS Bank Bacau, COD IBAN RO 43 ABNA 0400 264100133554;
3. obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentinta civila nr. 900/17.02.2011 Tribunalul Constanta a respins actiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtii Comuna Agigea prin Primar, Judetul Constanta prin Prefect si Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Constanta ca fiind introdusa împotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
A fost admisa actiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Statul Român si a fost anulata în parte Hotarârea nr. 46/15.06.2010 a Ministerului Transporturilor si Infrastructurii – CNADN România numai în ceea ce priveste mentiunile cuprinse în art. 2 referitoare la cuantumul despagubirilor si la modalitatea de plata a acestora.
Cuantumul despagubirilor datorate reclamantei în calitate de persoana expropriata pentru terenul în suprafata de 2.330 mp situat în intravilanul localitatii Agigea, sat Lazu, judetul Constanta, parcela A 428/11-7 lot 2 a fost stabilit la 793.892 lei, echivalentul a 184.639 Euro.
S-a stabilit ca plata acestor despagubiri sa se realizeze în contul reclamantei, deschis la RBS B. Bacau în termen de 30 de zile de la data ramânerii definitive a prezentei hotarâri. A fost obligat pârâtul Statul Român la 3.200 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut în esenta ca despagubirea la care este îndreptatita persoana expropriata este alcatuita, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 din doua componente si anume valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptatite.
În referire la prima componenta – valoare reala a terenului expropriat, s-a retinut ca instanta trebuie sa se raporteze la pretul cu care se vând în mod obisnuit, imobilele de acelasi fel în unitatea administrativ teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza, iar prin raportul de expertiza tehnica imobiliara efectuat în cauza s-a stabilit ca valoarea reala a terenului în suprafata de 2.330 mp este de 59.415 lei.
În ceea ce priveste prejudiciul înregistrat de reclamanta, instanta de fond si-a însusit concluziile expertizei imobiliare – opinia majoritara, în sensul ca acesta este de 184.635 Euro (echivalentul a 793.982 lei) reprezentând cheltuieli cauzate de mutarea (demontarea si reasamblarea) pe un alt amplasament a marfii depozitate si a instalatiei G.P.L. a depozitelor de polistiren si gresie cu rafturile de depozitare aferente, a sistemului de supraveghere video; devierile traseului utilitatilor din zona expropriata (gaz, guri de scurgere pluviala, conducta GPL, stâlpi de iluminat, apa canalizare si alte retele din zona expropriata – 99.037 lei) la care se adauga contravaloarea investitiilor realizate pe acest teren de reclamanta (161.615 Euro).
Împotriva acestei sentinte, în termen legal a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin CNADN România prin mandatar S.C. C. S.A., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte.
I. Cuantumul foarte mare al despagubirii acordate reclamantei – 793.982 lei.
– Apelantul pârât a sustinut ca valoarea despagubirii nu a fost corect stabilita, aceasta greseala datorându-se si celor doi experti B.E. si I.C. care nu au calitatea de experti ANEVAR si în consecinta nu au avut nici competentele profesionale necesare pentru a realiza o determinare corecta a valorii terenului expropriat.
– S-a mai aratat ca cei doi experti au avut în vedere, în utilizarea celor 3 metode numai factorii pozitivi ai zonei ce conduc la cresterea pretului pe metru patrat, fara a lua în considerare si factorii certi si obiectivi (prabusirea pietei imobiliare în iunie 2010, si sporul de valoare adus terenului ramas neexpropriat tocmai datorita edificarii centurii de ocolire, spor ce profita expropriatului cu titlu gratuit. În raport de aceste argumente, apelantul sustine ca valoarea despagubirii acordate reclamantei a fost marita nejustificat cu un procent de 25%.
– Referitor la valoarea lucrarilor de sistematizare a terenului si amenajare a platformelor betonate, inclusiv a împrejmuirilor si utilitatilor aduse în zona de catre reclamanta, se sustine ca acestea au fost supraevaluate, fiind majorate cu 10-20% fata de evaluarea realizata de comun acord de parti si stabilita în expertiza.
II. Solutia Tribunalului Constanta cu privire la termenul stabilit pentru executarea obligatiei de plata a despagubirilor – respectiv 30 de zile de la data ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti este nelegala în raport de dispozitiile art. 5 si 8 din Legea nr. 198/2004 si Normele metodologice de aplicare ale acesteia, care dispun ca executarea se va realiza dupa ramânerea irevocabila a actiunii.
III. În mod gresit prima instanta a acordat reclamantei cheltuieli de judecata în valoare de 3.200 lei, în conditiile în care pretentiile reclamantei intimate au fost admise numai în parte, iar onorariul expertului I.L.C., desemnat de reclamanta este mai mare cu 8.000 lei decât cel al expertului numit de instanta.
Prin întâmpinare intimata reclamanta S.C. D. S.R.L. a solicitat respingerea apelului pârâtului ca nefondat.
Intimata a sustinut ca despagubirea stabilita de instanta de fond, în baza expertizei judiciare – opinia majoritara a expertilor B.E. si I.C. este echitabila si corespunzatoare valorii de circulatie a terenului expropriat cât si prejudiciului cauza prin expropriere.
Expertiza a argumentat, în urma consilierii a trei metode de evaluare, faptul ca despagubirea ce se datoreaza reclamantei este în cuantum de 184.635 Euro, aceasta cuprinzând valoarea de circulatie a terenului – raportata la valoarea cu care se vând în mod obisnuit, imobilele de acelasi fel în unitatea administrativ teritoriala, prin raportare la conditiile obisnuite ale pietei si nu la grila notarilor.
Aceasta din urma cuprinde valori minime, sub care pretul într-o eventuala operatiune de vânzare-cumparare nu s-ar mai considera sincer si serios.
Sustine intimata reclamanta ca legea nu face referire la conditiile de criza imobiliara, ci la „conditiile obisnuite” ale pietei imobiliare.
În ceea ce priveste despagubirea acordata reclamantei pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, se sustine ca acesta a fost în mod judicios stabilit, pe baza documentelor justificative puse la dispozitia expertilor, documente necontestate de apelantul pârât.
Curtea, analizând legalitatea si temeinicia hotarârii Tribunalului Constanta în raport de criticile pârâtului Statul Român, constata ca aceste critici sunt fondate în parte pentru urmatoarele considerente.
I. Cu privire la valoarea terenului în suprafata de 2.330 mp situati în intravilanul localitatii Agigea, sat Lazu, expropriata în vederea realizarii obiectivului de investitie „Varianta de ocolire a Municipiului Constanta” se constata ca sunt întemeiate criticile pârâtului, hotarârea primei instante urmând a fi reformata sub acest aspect.
Apelantul pârât Statul Român a criticat în esenta hotarârea Tribunalului Constanta sub aspectul cuantumului despagubirilor cuvenite reclamantei prin exproprierea terenului în suprafata de 2.330 mp situat în intravilanul localitatii Agigea, sat Lazu, judetul Constanta, parcela A 428/11-17 lot 2 (actual DN 39 km 8+950), contestând criteriile avute în vedere de cei doi experti evaluatori în cadrul expertizei însusite de prima instanta.
Potrivit art. 26 al. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994- aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 „Despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptatite. La calcularea cuantumului despagubirilor expertii, precum si instanta, vor tine seama de pretul cu care se vând în mod obisnuit, imobilele de acelasi fel în unitatea administrativ – teritoriala la data întocmirii raportului de expertiza precum si de daunele aduse proprietarului, sau dupa caz, altor persoane îndreptatite, luând în considerare si dovezile prezentate de acestia”.
Procesul de evaluare este un sistem complex ce contine toate cercetarile, informatiile, rationamentele, analizele si concluziile necesare pentru a ajunge la valoarea de piata a imobilului, aceasta din urma fiind definita în Standardele internationale de evaluare IVS, ca fiind suma estimata pentru o proprietate ce va fi schimbata, la data evaluarii, între un cumparator decis si un vânzator hotarât, într-o tranzactie cu pret determinat obiectiv.
Prin urmare, valoarea de piata a imobilului expropriat, se impune a fi determinata în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia – teren amplasat în intravilanul satului Lazu, comuna Agigea si la o distanta de 3 kilometri de intravilanul Municipiului Constanta, destinatia terenului la momentul evaluarii, iunie 2010 si anume teren aferent unui centru comercial, afectat de o platforma de beton, de instalatii GPL si de depozit de materiale, iar nu în perspectiva anului 2027, data la care se prezuma ca terenul va intra sub incidenta „Zonei Metropolitane” a Municipiului Constanta, si nu în ultimul rând în raport de criteriul cerere-oferta la momentul expertizarii, acest ultim criteriu reflectând si efectele crizei economice ce a afectat piata imobiliara din România, indiferent de valoarea de achizitie a acestui teren de catre reclamanta în anul 2008.
În speta se retine ca prima instanta si-a însusit opinia exprimata de expertii B.E. si I.C.L., în detrimentul opiniei expertului B.C., fara a observa însa ca un rol decisiv în evaluarea realizata de primii doi experti l-a avut o situatie ipotetica, ce privea includerea terenului expropriat în viitoarea Zona Metropolitana Constanta si în strategia de dezvoltare pentru perioada 2007-2027 a comunei Agigea, strategie realizabila în contextul unor investitii comunitare, pur ipotetice si lipsita în prezent de orice certitudine si fundament.
Pentru utilizarea acestui argument definitoriu si aprecierea celei mai bune utilizari pentru amplasamentul parcelei ca fiind cea de dezvoltare a unor ,,ansambluri de locuinte de tip rezidential’’, opinia majoritara s-a raportat prin cele trei metode de evaluare la terenuri aflate în intravilanul localitatii, cu posibilitatea racordarii facile la utilitati si cai de acces urbane (asfaltate) si destinate în viitor realizarii unor ansambluri de locuinte si centre comerciale, cu toate ca imobilul în litigiu intra în categoria terenului intravilan deja construit, fiind situat la o distanta de 3 kilometri de Constanta.
Astfel, la determinarea valorii de piata prin metoda comparatiei directe (25,50 Euro/mp), expertii B. si I. au cules date privind cererea si oferta pentru terenuri din intravilanul comunei Agigea – sat Lazu, care însa au alte caracteristici decât cel în litigiu, prin amplasament (cartier de vile intravilan – destinat constructiei de vile), apropiere de cai de acces (ex., deschidere la drumul judetean) si utilitati si având ca folosinta ,, viitoare zona de dezvoltare imobiliara de tip rezidential’’.
Comparativ, expertul B.D. a calculat valoarea de piata a bunului în raport de imobile echivalente ca amplasament si destinatie, stabilind o valoarea obtenabila de 20 euro/mp.
Expertii cu opinie majoritara au determinat ulterior valoarea de piata prin metoda ,,fluxului de numerar’’ (30 Euro m/p) pornind de la potentialul de dezvoltare si de la destinatia data de criteriul celei mai bune utilizari, tratând terenul ca pe unul având plan urbanistic zonal, parcelabil în loturi de câte 500 mp si cu strazi si trotuare proiectate.
A doua evaluare facuta de expertul B.D. a utilizat metoda ,,capitalizarii rentei funciare’’, care conduce la determinarea valorii de piata pe baza sumei ce poate fi obtinuta ca renta pentru dreptul de a utiliza terenul agricol si în urma careia, pe baza datelor culese, a stabilit aceeasi valoare de 20 euro/mp.
Ultima metoda uzitata de expertii B. si I. a vizat ,,extractia’’, definita de catre cei doi experti ca fiind reprezentata de echilibrul contributiei între valoarea terenului si valoarea proprietatilor imobiliare formate din terenuri si constructii, aflate într-o zona apropiata.
Metoda extractiei consta, potrivit Standardelor internationale de evaluare, în determinarea valorii terenului liber ca o marime reziduala, dupa ce din pretul curent de vânzare al întregii proprietati imobiliare (teren plus amenajari si constructii) s-a scazut costul de înlocuire net al constructiilor si amenajarilor. Aceasta modalitate de evaluare opereaza asadar, potrivit SIE, cu indicatorul ,,costul de înlocuire net (C.I.N.) al constructiilor’’ si porneste de la premisa evaluarii ca întreg a unui imobil compus din teren si constructii situat în proximitate, situatie care însa în speta nu este incidenta (fiind supus evaluarii un teren situat în extravilan, fara constructii si fara a se putea opera cu indicatorul sus-mentionat, care potrivit standardelor trebuie luat în calcul).
În opinia majoritara s-a mai motivat determinarea valorii de piata la 25,50 euro/mp si prin costurile mari platite la momentul achizitiei imobilului, explicate de experti prin prisma interesului cumparatorului de a investi pe termen lung, astfel cum au procedat si alte firme (Carrefour, reprezentanta Skoda, Praktiker, Metro etc. ). Aceasta opinie, bazata pe perspectiva subiectiva a cumparatorului si pe prezumatul scop al tranzactiei, nu tine însa seama de pretul platit pe metru patrat în anul 2004 la data încheierii contractelor de vânzare-cumparare pentru acest teren.
Toate aceste considerente, dublate de împrejurarea ca terenul în suprafata de 2.330 mp supus exproprierii a avut deja o afectatiune comerciala la data exproprierii, fiind necesar deservicii magazinului proprietatea reclamantei, în sensul ca era ocupat de o platforma betonata, instalatie GPL si magazii de depozitare marfa, conduc la concluzia ca instanta de fond si-a fundamentat solutia îmbratisând opinia majoritara, fara a analiza care dintre cele doua solutii este corecta din punctul de vedere al situatiei juridice si al momentului concret la care se stabileste valoarea reala a imobilului expropriat.
În contextul în care acest teren era deja afectat uzului magazinului proprietatea reclamantei, nu se poate retine ca în perspectiva anului 2027, el ar fi fost utilizat pentru realizarea unor „ansambluri rezidentiale de locuinte” acesta fiind un teren construit deja, iar nu un teren liber, din zona cartierului de vile ce urmeaza a fi inclus în zona metropolitana a Municipiului Constanta în viitor.
Faptul ca valoarea de 25,50 Euro/mp stabilita de cei doi experti B. si I. nu corespunde valorii reale de piata a terenului expropriat, rezulta si din „Raportul de evaluare globala” întocmit de Camera Notarilor Publici, pe baza tranzactiilor încheiate pe perioada anilor 2008 si 2009, si în care terenurile intravilane situate în Zona B a comunei Agigea – Lazu, teren intravilan construit, au fost evaluate la 20 Euro/mp. Aceasta valoare corespunde valorii propusa de expertul B.C., – 20 Euro/mp.
Acesta a fost si considerentul pentru care instanta de apel nu a apreciat ca necesara refacerea raportului de expertiza solicitata prin apel, fiind respinsa ca neconcludenta administrarea unei noi probe în acest sens.
Pentru acest motiv, Curtea va retine ca valoarea stabilita de expertul Badescu Cristel, de 20 euro/mp, care a fost avuta în vedere de catre Comisia de analiza la data stabilirii despagubirii, este cea corecta, celelalte pretentii ale intimatei reclamante fiind neîntemeiate, cât priveste evaluarea proprietatii expropriate.
În ceea ce priveste prejudiciul cauzat prin expropriere, Curtea constata ca acesta este alcatuit din doua componente, necontestate sub aspectul existentei lor, si anume: I contravaloarea lucrarilor de investitie realizate de reclamanta pe suprafata de 2.330 mp: 1) platforma de beton de ciment cu o suprafata de 2.330 mp; 2) împrejmuirea formata din parapet din beton armat (zid de sprijin datorita terenului denivelat între incinta si zona limitrofa); 3) gard împrejmuitor din panouri din sârma galvanizata montata pe stâlpi metalici, cu supraînaltare din sârma ghimpata; 4) instalatie GPL; 5) depozit acoperit cu rafturi metalice pentru stocuri de materiale de constructii; 6) depozit de polistiren cu împrejmuire de plasa sudata montata pe teava metalica si II. contravaloarea lucrarilor de demontare si transport, pierderi si remontare pe noul amplasament a constructiilor indicate la punctul I.
Desi în cadrul „Raportului de evaluare a proprietatii imobiliare „ (terenuri) ce vor fi expropriate în vederea realizarii obiectivului Centura de ocolire a Municipiului Constanta, expertiza întocmita de expertul desemnat de expropriator în faza administrativa a exproprierii, ce a precedat emiterea Hotarârii nr. 46/15.06.2010 (contestata în cauza) sunt evidentiate aceste edificate ce urmeaza a fi demolate/demontate si reamplasate pe un teren din cadrul proprietatii reclamantei si s-a procedat la o evaluare a acestor lucrari ele nu au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului despagubirilor propuse societatii comerciale expropriate prin Hotarârea nr. 46/15.06.2010, acestea fiind limitate exclusiv la valoarea de circulatie a terenului de 2.330 mp expropriat (196.838 lei).
În raport de aceasta situatie în mod judicios instanta de fond a dispus ca în cadrul expertizei judiciare realizata de cei trei experti sa se stabileasca si valoarea acestor lucrari demolate si respectiv costurile pe care le implica reamplasarea acestor lucrari (garduri împrejmuitoare, tarc polistiren depozite de materiale, platforme betonat, statie GPL).
Prin expertiza efectuata în fata instantei de fond – opinie majoritara a expertilor B.E. si I.L. – s-a concluzionat ca valoarea lucrarilor de investitii efectuate de S.C. D. S.R.L. în perimetrul terenului de 2.330 mp expropriat este de 102.200 Euro, iar cheltuielile ocazionate de demontarea si mutarea pe un alt amplasament a marfii din depozitele demolate, a instalatiei G.P.L., a depozitelor de polistiren si gresie, cu rafturile depozitare aferente si al sistemului de supraveghere video, precum si al devierilor de traseu al utilitatilor din acea zona (gaz, guri de scurgere, ape pluviale, conducta G.P.L., a stâlpilor de iluminat în numar de 3 bucati, apa, canalizare) sunt de 99.037 lei, echivalentul a 23.020 Euro.
În ceea ce îl priveste pe expertul desemnat de expropriator – B.C., se constata ca acesta nu a mai realizat în fata instantei de fond o noua evaluare a acestor lucrari în raport de documentatia pusa la dispozitiei de reclamanta care s-a limitat sa formuleze în scris câteva note critice intitulate „Obiectiuni la raportul de expertiza tehnica imobiliara”, în care îsi sustine propria evaluare realizata în faza administrativa, motivat de faptul ca cei doi experti au marit costurile de demolare si remontare a lucrarilor existente pe terenul expropriat cu 10% si respectiv 20% fara a fi indicate însa criterii si preturi de catalog care sa îi sustina aceste critici.
În ceea ce îl priveste pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor si Infrastructurii – CNADN România, Curtea constata ca acesta nu a înteles sa formuleze obiectiuni, în conditiile art. 211 Cod procedura civila, la expertiza judiciara realizata în fata primei instante si nu a contestat opinia majoritara a celor doi experti, cu privire la evaluarea prejudiciului suferit de reclamanta prin expropriere, situatie în care, în mod judicios prima instanta si-a însusit aceasta valoare a prejudiciului.
În apel, desi se sustine ca a existat un acord între parti, anterior exproprierii, cu privire la evaluarea prejudiciului cauzat reclamantei prin exproprierea terenului de 2.330 mp, apelantul pârât nu a produs nicio proba în acest sens corespondenta purtata între S.C. D. S.R.L. si S.C. C. S.A., neavând valoarea unei tranzactii cu privire la evaluarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a demontarii si mutarii unor constructii existente pe terenul expropriat.
Constatând ca în apel pârâtul nu a produs probe noi cu privire la evaluarea acestui prejudiciu, si nu a argumentat sustinerile potrivit carora lucrarile de demolare a lucrarii lor de pe terenul expropriat au fost majorate prin expertiza efectuata la fond cu 20% iar cele ocazionate de reamplasarea lor cu 10%, Curtea constata ca aceste critic sunt nefondate si urmeaza sa le respinga.
2. Criticile apelantului pârât ce vizeaza gresita stabilire a termenului de plata a despagubirii de catre instanta de fond se retin însa a fi fondate.
Prima instanta a dispus în mod gresit ca plata despagubirilor cuvenite reclamantei sa se realizeze în termen de 30 de zile de la data ramânerii definitive a sentintei civile nr. 900/17.02.2011 pronuntata de Tribunalul Constanta.
Acesta statuare este contrara dispozitiilor art. 19 alin (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizarii unor obiective de interes national, judetean, local – în vigoare la data solutionarii contestatiei la expropriere – potrivit carora în cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflat în concurs, nu este de acord cu despagubirea stabilita, suma reprezentând despagubirea se consemneaza pe numele titularului, sau dupa caz al titularilor.
Despagubirea va fi eliberata în baza cererii formulate în acest sens însotita de acte autentice sau de hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila de stabilire a cuantumului despagubirii, ori, dupa caz, de declaratia autentica de acceptare a cuantumului despagubiri prevazute în hotarârea de stabilire a despagubirii”.
Prin urmare, eliberarea despagubirii pentru imobilul expropriat, se face la cererea persoanei îndreptatite, în baza unei hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile, în situatia în care cuantumul despagubirilor propuse de expropriator a fost contestat în justitie, iar nu pe baza unei hotarâri judecatoresti definitive, cum eronat a statuat prima instanta.
De altfel, Legea nr. 255/2010 a preluat, sub acest aspect, prevederile Legii nr. 189/2004 – lege sub imperiul careia a fost emisa Hotarârea nr. 46/15.06.2010 contestata, în art. 9 prevazându-se ca expropriatul nemultumit de cuantumul despagubirilor prevazute la art. 8 se poate adresa instantei de judecata competente, actiunea urmând a fi solutionata potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, în ceea ce priveste stabilirea despagubirii „În acest caz, plata despagubirii se va face de catre expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitarii, pe baza hotarârii judecatoresti definitive si irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia”.
Pentru considerentele expuse, Curtea constata ca hotarârea primei instante se impune a fi reformata sub acest aspect, plata despagubirii cuvenite reclamantei expropriate urmând a fi facuta pe baza hotarârii judecatoresti definitive si irevocabile pronuntata în prezenta cauza.
3. Criticile apelantului pârât ce vizeaza gresita stabilire a cheltuielilor de judecata (onorariul de expert) acordate reclamantei se retin a fi nefondate.
Conform dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila „Partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata”.
La baza acordarii cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala, ori reclamanta a triumfat în prezenta cauza în raport cu pârâtul Statul Român, acesta fiind tinut sa suporte cheltuieli de judecata reprezentând onorariile expertilor judiciari în valoare de 2.000 lei si respectiv de 1.200 lei, onorarii care nu sunt exagerate în raport de complexitatea expertizei si volumul de lucrari pe care l-a presupus pentru determinarea valorii de circulatie a terenului expropriat, cât si ale valorii prejudiciului cauzat reclamantei prin expropriere.
Sustinerea apelantului pârât în sensul ca onorariul expertului Iliescu Lucian Constantin este cu 8.000 lei mai mare decât cel al expertului numit de instanta nu are corespondent în actele dosarului, onorariului expertului vizat fiind de 2.000 lei, suma ce nu este disproportionata în raport cu acestuia si complexitatea expertizei.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedura civila se va admite apelul pârâtului Statul Român si se va schimba în parte sentinta apelata în sensul anularii Hotarârii nr. 46 din 15 iunie 2010, în parte.
Obliga pârâtul Statul Român sa plateasca reclamantei despagubiri în valoare de 728.405,84 lei reprezentând despagubiri pentru terenul expropriat (196.838 lei) si despagubiri pentru prejudiciul material suferit de reclamanta prin expropriere (531.567,84 lei).
Plata acestor despagubiri se va face dupa ramânerea definitiva si irevocabila a prezentei hotarâri, în conditiile stabilite de lege.
Se vor mentine restul dispozitiilor Hotarârii nr. 46 din 15 iunie 2010 emisa de CNADN România si ale sentintei apelate.
