Pentru a se pronunţa în acesta sens , judecătorul sindic a constatat că
L.J. al debitoarei a depus, la data de 20.02.2009, raport asupra fondurilor obţinute din lichidarea bunurilor debitoarei şi plan de distribuţie între creditori, care au fost afişate la uşa instanţei la data de 20.02.2009.
La data de 6.03.2009, creditoarea DGFP BACAU a formulat contestaţie la raportul şi planul de distribuţie.
În motivarea contestaţiei, arată că L.J. a propus pentru distribuire suma de 675 lei, cu titlu de cheltuieli reprezentând taxe U.N.P.I.R., prin aplicarea procentului de 1,5 % din creanţele încasate, conform art.4 al.6lit.c din Lg.85/2006, actualizată de O.G. 173/2008.
Având în vedere că suma supusă distribuirii a fost încasată în perioada 31.10.2008-26.01.2009, iar OUG nr.173/2008 a intrat în vigoare la 26.11.2008, (M.O. 792), consideră că nu se justifică aplicarea procentului de 1,5 % la întreaga sumă, ci doar la cea încasată după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Totodată, consideră că suma de 53.500,03 lei, reţinută de L.J. ca rezervă în contul de lichidare nu se justifică, fiind prea mare pentru eventualele cheltuieli de procedură ce urmează a fi efectuate, având în vedere iminenta închidere a procedurii.
Împotriva acestei sentinţe contestatoarea declarat recurs iar prin decizia civilă nr.762 pronunţată la data de 02.10.2009 de Curtea de Apel Bacău s-a admis recursul,s-a casat sentinţa civilă şi s-a trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecarea contestaţia a fost înregistrată sub nr. 6930/110/2009 iar după soluţionarea cererii de abţinere a fost înregistrată sub nr.96/110/2010.
Legal citate părţile au fost reprezentate şi au depus înscrisuri.
La termenul din 22.03.2010 reprezentantul lichid. jud. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a A.V.A.S. având în vedere că acesta nu a formulat nicio obiecţiune a la raportul şi planul de distribuţie a sumelor ci doar contestatoarea D.G.F.P.
Asupra acestei excepţii ,judecătorul sindic reţine că este întemeiată, întrucât calitatea procesuală activă presupune justificarea îndreptăţirii unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil . În speţă,această justificare presupune calitatea de titular al dreptului ce formează conţinutul juridic de drept material suspus judecăţii.
În speţă AVAS nu are calitatea de contestator întrucât nu a învestit judecătorul sindic cu o contestaţie la raportul şi planul de distribuţie din 19.02.2009, şi pe cale de consecinţă va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active AVAS.
Judecătorul sindic, analizând contestaţia formulată şi susţinerile părţilor, constată neîntemeiată contestaţia, pentru considerentele ce succed:
Prezenta contestaţie poartă asupra trei motive
1. În mod nejustificat a aplicat lichidatorul judiciar procentul de 1,5% reprezentând taxă UNPIR pentru toată suma , în mod corect , în opinia contestatoarei având în vedere că suma a fost încasată în perioada 31.10.2008-26.01.2009 , parţial anterior intrării în vigoare ,(26.11.2008 )a O.U.G. nr.173/2008 ,trebuia aplicat procentul în funcţie de data încasării sumelor.
2.Suma de 53.500,03 lei constituită de lichidator ca rezervă în contul de lichidare este nejustificată şi disproporţionată faţă de eventualele cheltuieli ce urmează a fi efectuate în cadrul procedurii având în vedere iminenţa închiderii procedurii. În acest sens contestatoarea a solicitat refacerea raportului şi a planului de distribuţie în sensul distribuirii a cel puţin30.000 lei, diferenţa fiind suficientă pentru acoperirea eventualelor cheltuieli de procedură.
3. Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe , planul de distribuţie nu a fost prezentat Comitetului Creditorilor aşa cum prevăd dispoziţiile art.122 alin1 din lg. nr.85/2006.
Din analiza actelor dosarului judecătorul sindic reţine următoarele:
Cu privire la primul motiv judecătorul sindic reţine că, în urma operaţiunilor de lichidare efectuate în perioada 31.10.2008-26.01.2009. s-au obţinut fonduri în cuantum de 48.287,84 Ron .Potrivit extrasului de cont nr.3 din 27.01.2009 totalul disponibilului existent în conturile deschise de lichidatorul judiciar la BCR Sucursala Bacău era de 154.075,45 Ron.
O.U.G. nr.173/2008 a intrat în vigoare la data publicării în M.O. , respectiv la 26.11.2008, conform dispoziţiilor art.11al.2 din Lg.24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă .
Potrivit art.123 pct.1 raportat la art.4 al.6 lit.c) şi al.9 din Lg.85/2006 modificată şi completată cu O.U.G. nr.173/2008, planul de distribuţie întocmit de A.J./L.J. va cuprinde sumele reprezentând 1,5 % din sumele obţinute din vânzarea bunurilor debitoarei sau din recuperarea de creanţe ale acesteia ca sume destinate fondului de lichidare.
Judecătorul sindic nu poate primi susţinerea contestatoarei că acest procent de 1,5 % se aplică doar pentru sumele încasate după data intrării în vigoare a O.U.G.173/2008 întrucât nici o dispoziţie din Lg.85/06, cum a fost modificată nu prevede că sumelor obţinute anterior intrării în vigoare a , dar distribuite după intrarea în vigoare a acestui act normativ, nu li se aplică procentul de 1,5% pentru F.L.
Având în vedere că dispoziţiile procedurale sunt de imediată aplicare şi că raportul asupra fondurilor trebuie să cuprindă, potrivit art.122 al.11 lit.a) „soldul aflat în contul de lichidare după ultima distribuire”, judecătorul sindic consideră neîntemeiat acest capăt de cerere al contestaţiei.
În ceea ce priveşte suma de 53,500,03 Ron reţinută ca rezervă, L.J. a arătat în raportul asupra fondurilor că această sumă a fost reţinută în vederea achitării unui eventual impozit pe profit şi al comisioanelor bancare, ce se vor calcula la sfârşitul exerciţiului bugetar şi că sumele rămase vor fi distribuite creditorilor, prin planul de distribuţie finală.
Art.127 pct.4 din Lg.85/2006 prevede în mod expres că rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului cu ocazia distribuirilor parţiale vor fi previzionate.
Judecătorul sindic reţine că legea nu stabileşte criteriu de cuantificarea a cuantumului rezervelor ce urmează destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.
Faptul că ,contestatoarea apreciază că suma de 23.000 lei ,reprezentând diferenţa dintre suma previzionată de l.j ca rezervă şi suma de 30.000 lei pe care contestatoarea o solicită a fi distribuită, ar fi suficientă pentru acoperirea eventualelor cheltuieli de procedură , nu duce la concluzia temeiniciei acestui capăt de cerere al contestaţiei.
Aceasta şi în considerarea faptului că debitoarea nu mai deţine bunuri ce ar putea fi vaLficate şi că, după acoperirea cheltuielilor viitoare ale averii debitoarei falite ,prin planul de distribuţie finală suma rămasă va fi distribuită creditorilor.
Cu privire la cel de-al treilea motivul invocat de contestatoare judecătorul sindic ,respectiv că nu a fost comunicat comitetului creditorilor reţine că nu este întemeiat întrucât, pe de o parte în procedura falimentului nu a fost constituit un comitet al creditorilor, iar pe de altă parte atât raportul cât şi planul de distribuţie au fost afişate la uşa instanţei , conform procesului verbal de afişare ori, termenul de contestaţie este prevăzut de la data afişării. Contestatoarea nu şi-a exercitat dreptul de a formula contestaţie şi în lipsa unei sancţiuni a legii, vătămarea trebuie dovedită.
Pentru aceste motive, în temeiul art.122 al.4 din Lg.85/2006, va respinge, ca nefondată, contestaţia .
