Potrivit art. 36 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, dizolvarea sindicatelor poate avea loc prin hotărârea membrilor ori delegaţilor acestora, adoptată conform statutelor proprii, fiind un mod de încetare a persoanei juridice, distinct de reorganizare, şi care presupune lichidarea patrimoniului acestora.
în speţă, cererea de a se lua act de dizolvarea persoanei juridice a federaţiei sindicale petente, cu neîndeplinirea condiţiilor textului de lege sus-menţionat, nu poate fi primită, urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Invocarea, în sprijinul cererii, a unor procese-verbale de comasare şi a acordului de fuziune cu o altă federaţie sindicală nu conduce la o altă soluţie, întrucât comasarea (prin fuziune sau absorbţie) constituie un caz, nu de dizolvare, ci de reorganizare a persoanei juridice şi atrage incidenţa dispoziţiilor art. 40 – 41 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice – dreptul comun în materie.
(Decizia nr. 615 din 27 septembrie 2004 – Secţia a IlI-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 6/2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a lll-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea de dizolvare formulată de Federaţia Sindicală “T.”.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că dizolvarea constituie un mod de încetare a persoanei juridice, distinct de reorganizare, aplicabil în cazurile prevăzute de lege şi care presupune lichidarea patrimoniului acesteia.
Cum cererea petentei nu este justificată prin prisma exigenţelor art. 36 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, instanţa a constatat că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru a se lua act de dizolvarea acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din aceeaşi lege.
Legea nr. 54/2003, sub imperiul căreia s-a desfăşurat procedura de reorganizare (fuziune) în care a fost implicată petenta, nu reglementează nicidecum dizolvarea organizaţiilor sindicale ca urmare a comasării acestora, ci dimpotrivă, stabileşte expres (prin art. 36) situaţiile în care acestea se pot dizolva, şi anume prin hotărârea membrilor ori delegaţiilor acestora, adoptată conform statutelor proprii, care nu se regăseşte în cauză.
împotriva sentinţei instanţei de fond, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta, prin motivele de recurs, a arătat că instanţa de fond nu a ţinut cont de împrejurarea că federaţia sindicală petentă a rămas fără obiect de activitate, sindicatele componente formând o nouă federaţie.
în dovedirea motivelor de recurs, recurenta a depus două procese-verbale de comasare şi acordul de fuziune cu o altă federaţie sindicală.
Verificând legalitatea sentinţei recurate, Curtea a constatat că recursul este nefondat şi, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, l-a respins, pentru următoarele considerente:
în mod corect instanţa de fond a reţinut că Legea nr. 54/2003 nu reglementează dizolvarea federaţiilor sindicale, ci stabileşte expres, prin art. 36, situaţiile în care acestea se pot dizolva, în privinţa încetării persoanelor juridice, aplicându-se dreptul comun în materie, reprezentat de Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.
în mod corect instanţa de fond a reţinut că în cauză este aplicabil dreptul comun, respectiv dispoziţiile art. 41 din Decretul nr. 31/1954. încetarea persoanei juridice se produce în caz de reorganizare, prin absorbţie şi fuziune, sau prin dizolvare, conform art. 40 din Decretul nr. 31/1954.
Din modul cum este redactat art. 40 sus-menţionat, rezultă că sunt trei moduri de încetare a fiinţei persoanei juridice, respectiv prin comasare, prin divizare totală şi prin dizolvare.
Fie că sindicatele componente au adoptat varianta fuziunii, aşa cum rezultă din declaraţiile aflate la dosarul de fond, în care acestea arată că sunt de acord să fuzioneze cu noua federaţie sindicală (înregistrată în registrul persoanelor juridice), fie că între părţi a avut loc o comasare, aşa cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosarul de recurs, recurenta din prezenta cauză nu şi-a încetat activitatea, întrucât, în cazul fuziunii conform art. 46 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, toate persoanele fuzionate îşi încetează fiinţa, iar, în cazul comasării, sindicatul ce s-a comasat suportă efectul extinctiv al comasării.
