Fond civil.
Cerere de acordare despăgubiri în baza art. 5 alin. 1 lit. a şi alin. 4 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora.
Efectele declarării ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. 5 (1) lit. a din Legea 221/2009.
(TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI, SENTINŢA CIVILĂ Nr. 27/12 Ianuarie 2011)
Prin acţiunea formulată la 25.01.2010 apelanta MM a chemat în judecată Statul Român prin , solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 300.000 euro, în echivalent în lei la data plăţii, reprezentând daune materiale şi morale în temeiul art.5 alin.1 lit.a şi alin.4 din Legea nr.221/2009.
Potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 06.03.1945-22.12.1989 persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3 pot solicita instanţei să se constate caracterul politic al acestora conform art.1 alin.3, care se aplică în mod corespunzător. Acest din urmă text arată că poate constitui condamnare cu caracter politic condamnarea pronunţată în perioada 06.03.1945-22.12.1989 pentru orice alt fapt prevăzut de legea penală, dacă prin săvârşirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute de art.2 alin.1 din OUG nr.214/1999 prin acordarea calităţii de luptător şi rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, condamnarea persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România.
Reclamanta a arătat că soţului său şi familiei sale li s-a stabilit domiciliu forţat în comuna B, Judeţul Galaţi, pentru că un frate al soţului său a dezertat din armată şi a fugit peste graniţă. Situaţia de fapt a dislocării şi stabilirii domiciliului forţat rezultă atât din declaraţia martorului BV, audiat în faţa instanţei, cât şi din declaraţia extrajudiciară dată în faţa notarului public de către numiţii PM şi SA, şi care a fost avută în vedere la emiterea hotărârii nr.949/1991 de către Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform Decretului Lege nr.118/1990. Martorul audiat a declarat că măsura administrativă a fost dispusă ca urmare a dezertării din armată a unui frate al soţului reclamantei pe care îl chema MS.
Prin întâmpinarea depusă de Ministerul Finanţelor Publice la 09.02.2010 s-a solicitat respingerea acţiunii, deoarece din conţinutul acţiunii nu reiese prejudiciul material şi moral suferit de soţul reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. -/24.03.2010 Tribunalul Călăraşi a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că măsura administrativă dispusă împotriva soţului reclamantei, şi care a constat în dislocarea şi stabilirea domiciliului într-o altă localitate, nu a avut caracter politic, atâta timp cât ea a fost dispusă ca urmare a dezertării din armată a unui frate al soţului reclamantei, această situaţie neîncadrându-se între cele reglementate de art.1 alin.3 din Legea nr.221/2009, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că dezertarea a avut ca scop împotrivirea faţă de regimul comunist sau a reprezentat un act prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art.2 alin.1 din OUG nr.214/1999. Chiar dacă măsura administrativă dispusă poate fi apreciată ca abuzivă ea nu a fost dispusă din motive politice, aşa cum sunt descrise de Legea nr. 221/2009.
Nefiind vorba de o măsură administrativă cu caracter politic, evident reclamanta nu poate fi beneficiara unor despăgubiri reprezentând daune morale conform art.5 din Legea nr. 221/2009.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta MM, fără a motiva apelul.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile apelate, în condiţiile art.292 alin.2 Cod de procedură civilă, Curtea a admis apelul, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Tribunalul Călăraşi, pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată cu apel a fost pronunţată la 03.03.2010 şi la 30.06.2010 prin OUG nr.62 a fost modificat textul de lege ce reprezintă temeiul juridic al acţiunii introductive de instanţă, respectiv alin.11 al art.5, care stabileşte criteriile pentru determinarea cuantumului despăgubirilor prevăzute la alin.1 al normei menţionate.
Cum modificările legislative sunt de imediată aplicare, iar prin modul de soluţionare a acţiunii introductive de instanţă nu a fost cercetat fondul cauzei, Curtea a admis apelul şi în temeiul art.297 alin.1 Cod procedură civilă a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Tribunalul Călăraşi.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Călăraşi sub nr. -/116/2010.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul din 12.01.2011 pârâtul Statul Român prin reprezentant Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantă în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca nefondată arătând următoarele motive:
Art. 5 alin.1 din Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic a fost declarat neconstituţional prin decizia nr.1358/2010 a publicată în Monitorul Oficial nr.761/15.11.2010, astfel încât dispoziţiile legale în baza cărora se solicită despăgubirile fiind declarate neconstituţionale nu mai există temei legal în baza căreia instanţa să acorde suma solicitată.
În subsidiar, în cazul în care instanţa va respinge excepţia inadmisibilităţii pârâtul a solicitat respingerea acţiunii drept neîntemeiată deoarece nu rezultă clar prejudiciul material şi moral suferit de autorul reclamantei care a beneficiat atât el cât şi soţia sa de despăgubiri sub forma unor indemnizaţii lunare conform Decretului Lege 118/1990 prejudiciu ce nefiind probat în nici un fel nu se impune deci a fi reparat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine ca şi prima instanţă că măsura administrativă dispusă împotriva soţului reclamantei nu a avut caracter politic deoarece a fost dispusă ca urmare a dezertării din armată a unui frate al acestuia, această situaţie neîncadrându-se în cele reglementate de art.1 alin.3 din Legea 221/2009 atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că dezertarea a avut drept scop împotrivirea faţă de regimul comunist sau a reprezentat un act prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art.2 alin.1 din OUG 214/1999 şi chiar dacă măsura administrativă a fost abuzivă la data respectivă nu s-a făcut dovada că ea s-ar fi dispus din motive politice după cum imperativ prevede Legea 221/2009.
Deci primul capăt de cerere al acţiunii reclamantei care priveşte constatarea caracterului politic al măsurii administrative dispusă împotriva soţului reclamantei –numitul MF este neîntemeiat şi urmează a fi respins.
Cât priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 300 000 Euro întemeiat pe art.5 alin.1 lit. a din Legea 221/2009, instanţa constată că acest text de lege a fost modificat prin OUG 62/2010 stabilindu-se o limitare a cuantumului despăgubirilor.
La data pronunţării prezentei sentinţe dispoziţiile art.5(1) lit.a din Legea 221/2009 atât în forma nemodificată cât şi art.1 pct.1 din OUG 62/2010 care a modificat acest articol au fost declarate neconstituţionale prin deciziile nr.1354/20.10.2010 şi 1358/21.10.2010 pronunţate de Curtea Constituţională, acestea fiind publicate în Monitorul Oficial al României din 15.11.2010.Cum în intervalul de timp scurs de la data publicării până la zi nu a intervenit nici o punere de acord a prevederilor legale declarate neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei devin aplicabile menţiunile art.31(3) din Legea 47/1992 potrivit cărora dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziilor Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial, astfel încât acţiunea reclamantei rămânând în acest fel fără temei legal se va respinge ca neîntemeiată (şi nu drept inadmisibilă cum a solicitat pârâtul întrucât această excepţie intervine în alt gen de situaţii).
?????
1
