În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. 59/1998, în baza Legii 18/1991 a solicitat Comisiei Locale de fond funciar D V să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru 25 arii teren intravilan iar comisia i-a aprobat cererea, menţionând că această suprafaţă a lucrat-o împreună cu familia sa până la colectivizare când i-a fost luată abuziv de fostul C.A.P. D V. Conducerea fostului C.A.P. a dat acest teren la 6 fraţi care şi-au construit case şi anexe gospodăreşti, devenind conform Legii 18/1991.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii 18/1991, Legea 1/2000, Legea 247/2005 .
La data de 20 martie 2009, pârâta Comisia Locală de Fond Funciar D V a depus întâmpinare prin care a arătat că prin procesul verbal nr. 169/2009 a aprobat anexa nr. 46 suplimentară prin care la poziţia nr. 1 se propune reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului pentru suprafaţa de 0, 25 ha. teren intravilan iar prin referatul nr. 170/2009 a propus Comisiei Judeţene validarea anexei. Reclamantul prin cererea nr. 59/1998 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0, 25 ha. teren arabil intravilan iar ca dovadă a depus declaraţii de martori care atestă pe propria lor răspundere că terenul a aparţinut reclamantului iar fostul C.A.P. i l-a preluat şi l-a atribuit lor, martorii având în prezent titluri de proprietate pe suprafaţa revendicată.
A mai arătat pârâta că în registrul agricol 1959-1963 petentul nu figurează înscris cu această suprafaţă dar a mai primit în baza legilor fondului funciar alte suprafeţe de teren iar cu adresa nr. FF 43635/2009 Comisia Judeţeană T a remis documentaţia la Comisia Locală D V pentru motivul că cererea reclamantului a mai făcut obiectul unei contestaţii , respinsă la vremea respectivă.
În drept, pârâta şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile legii 18/1991, legea 247/2005 şi iar în baza art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 22 aprilie 2009 pârâta Comisia judeţeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus întâmpinare prin care a arătat că prin Hotărârea nr. 13963/2006 s-a respins contestaţia reclamantului iar Judecătoria A prin sentinţa civilă 1262/2006 , definitivă şi irevocabilă a respins plângerea acestuia ca nefondată. Reclamantul a contestat hotărârea Comisiei Locale în sensul că nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafeţele de 0, 35 ha. respectiv 0, 25 ha. terenuri agricole intravilane situate pe vechiul amplasament, respectiv tarlaua 45 şi tarlaua 65 însă în susţinerea cererii acesta nu a depus nici un document care să ateste că aceste terenuri au fost proprietatea sa.
A mai arătat pârâta că suprafeţele de teren respective nu sunt evidenţiate în registrul cadastral întocmit în anul 1981, fiind situate în extravilanul localităţii la acea dată respectiv 1 ianuarie 1990 şi verificând registrele agricole pe anii 1959-1963 s-a constatat că reclamantul nu figurează înscris, poziţie de rol având tatăl său, C A. F, decedat.
Totodată s-a constatat că tatăl reclamantului figurează înscris în registrul agricol pe anii 1959-1963, vol. 3, fila 163,sat D V, cu suprafaţa totală de 12, 22 ha. din care 0, 10 ha. intravilan iar pentru această suprafaţă s-a reconstituit dreptul de proprietate moştenitorilor defunctului, printre care se numără şi reclamantul în calitate de fiu, fiind emise titluri de proprietate.
A menţionat pârâta că reclamantul nu a făcut dovada înscrierii în C.A.P. şi întrucât suprafaţa solicitată nu se regăseşte înscrisă şi în registrul agricol de la data intrării în cooperativă, nefăcându-se nici dovada preluării terenului a respins propunerea comisiei locale, precizând că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu are personalitate juridică, ori în sensul art. 274 alin. 1 Cod de procedură civilă, debitor al cheltuielilor de judecată nu poate fi decât persoana fizică sau juridică din raportul obligaţional dedus judecăţii, parte în proces, aflată în culpă procesuală.
În drept, pârâta şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile legii 18/1991 modificată prin Legea 247/2005, legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005.
Judecătoria A, prin sentinţa civilă nr. 442 din 12 februarie 2010, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul C A, cu motivarea că pentru a beneficia de prevederile art . 24 alin 2/1 din Legea nr. 18 /91-potrivit cărora foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan , acceptată de ei iar dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri – reclamantul trebuia să facă dovada preluării abuzive a terenului, de către fosta cooperativă agricolă de producţie şi atribuirii acestuia în întregime unor cooperatori sau persoane îndreptăţite, cu titlu de loc de casă.
Reclamantul nu figurează înscris în cooperativă, iar din probele administrate în cauză nu rezultă că terenul în suprafaţă de 0,25 ha situat în intravilanul comunei D – V, i –a fost preluat abuziv de cooperativa agricolă de producţie.
A mai motivat instanţa, că dovada proprietăţii terenului solicitat se face, potrivit art . 6 alin 1 /3 din Legea 1 / 2000, cu martori cu condiţia ca aceştia să fie proprietari vecini sau moştenitori ai proprietarilor vecini pe toate laturile terenului. Or, în cauză reclamantul a solicitat audierea a doi martori care sunt proprietari vecini ai terenului pe alte două laturi învecinându-se cu drumul comunal, fără să facă o dovadă în acest sens.
Pe de altă parte în timp ce în dosarul nr 2662/2006 având ca obiect plângere împotriva hotărârii Comisiei Judeţene T cu acelaşi număr, reclamantul a încercat să facă dovada că terenul ar fi aparţinut tatălui său până la cooperativizarea agriculturii, în prezenta cauză a tins să dovedească faptul că ar fi primit terenul zestre de la bunica sa C A.
Faptul că suprafaţa de teren menţionată în registrul agricol la rolul defunctei C A a fost diminuată de la 5,97 ha în anul 1955, la 2,72 ha în anul 1956, nu conduce la concluzia că această suprafaţă ar fi lipsit efectiv din patrimoniul acesteia şi ar fi făcut obiectul înzestrării petentului.
Împotriva sentinţei menţionate în termen legal a declarat recurs reclamantul C A, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele următoare:
-Greşit a apreciat prima instanţă, că din probe nu reiese că suprafaţa de 0,25 ha a fost preluată abuziv de către cooperativa agricolă de producţie. Recurentul-reclamant a motivat că terenul s –a aflat în proprietatea sa şi fostul CAP D-V l-a dat în folosinţă unui număr de 6 persoane care şi – au construit case pe laturile atribuite.
Terenul provine de la autoarea sa C A şi consemnările din registrul agricol fac dovada proprietăţii, fiind coroborate cu depoziţiile martorilor.
Faptul că terenul a mai fost solicitat în anul 2005, nu are relevanţă în prezenta cauză , deoarece foştilor proprietari li s-a oferit posibilitatea formulării unei cereri noi întemeiată pe Legea 1/ 2000, chiar dacă au formulat cerere în baza Legii nr. 169/1997. Totodată recurentul – reclamant a precizat că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 12,1200 ha teren extravilan provenit de la tatăl său C F, în care nu este inclus şi terenul intravilan de 0,25 ha.
În consecinţă, recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului în temeiul art . 312 Cod procedură civilă, modificarea hotărârii recurate şi pe fond admiterea contestaţiei.
S-au depus în recurs următoarele înscrisuri:completare la motivele de recurs, certificatul de moştenitor nr. 741 /23.01. 1980, titlul de proprietate nr. 3502137/2002 emis pe numele lui B Gh, Decizia civilă nr. 336 R /2009 din 15.05. 2009, copie xerox al mandatului de aducere din 5 iulie 1973 pe numele de C A , copie xerox de pe comunicarea făcută către C A în dosarul nr. 3726 /1974, copii ale sentinţei civile nr. 360/25 februarie 1975 şi sentinţei civile nr. 1530 din 21 septembrie 2006 pronunţate de Judecătoria A, titlul de proprietate nr. 35-00826 din 18.06. 1996 ,şi copie xerox de pe extrasul din registrul agricol.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea formulată, recurentul-reclamant a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,25 ha teren intravilan , situată pe raza comunei D -V , pe care a lucrat-o împreună cu familia anterior cooperativizării agriculturii, după care i –a fost preluată abuziv de fostul CAP D –V.
În registrul agricol din perioada 1959- 1963 recurentul – reclamant nu figurează cu suprafaţa de teren solicitată, aşa cum reiese din registrul nr. 170 din 14.01. 2009 întocmit de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D V, ,judeţul T (f.13) şi totodată, terenul nu este evidenţiat în registrul cadastral întocmit în anul 1981, fiind situat în extravilanul localităţii la acea dată, inclusiv la data de 1 ianuarie 1990 (fila 29 ).
Din referatul întocmit de Comisia Judeteană T, reiese că în registrele agricole din anii 1959- 1963, figurează înscris în satul D -V, cu suprafaţa de 12, 22 ha- din care 0,10 ha teren intravilan- tatăl reclamantului, C F şi pentru acest teren moştenitorilor defunctului printre care şi reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii 18 / 1991 şi Legii 1 /2000.
Martorii audiaţi în cauză au declarat că terenul a aparţinut recurentului – reclamant şi provine de la bunicii acestuia, C A şi C A, însă înscrisurile aflate la dosar nu demonstrează că terenul a aparţinut recurentului –reclamant şi că a fost înscris de acesta în fostul CAP, sau a fost preluat abuziv de către acesta, pentru a fi incidente în cauză dispoziţiile art. 11 din Legea 18 / 1991.
Potrivit art. 11 alin (1) din Legea 18 / 1991” suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori”
Textul are în vedere posibilitatea administrării probei cu martori, în lipsa înscrisurilor menţionate, însă în cauză există registrele agricole din anii 1959-1963 care atestă faptul că tatăl recurentului – reclamant C F, a fost înscris cu suprafaţa totală de 12,22 ha pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate moştenitorilor acestuia.
Prin urmare, cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, care sunt în contradicţie cu înscrisurile aflate la dosar, recurentul – reclamant nu a făcut dovada că a deţinut în proprietate terenul solicitat şi că acesta a fost predat abuziv de fostul CAP D – V.
Pe de altă parte, în timp ce în cauza de faţă, recurentul – reclamant a pretins că terenul a fost deţinut de el în proprietate anterior cooperativizării agriculturii, în acest sens fiind motivarea cererii de chemare în judecată în dosarul nr. 2662/2006 în care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,35 ha teren intravilan aflat în tarlaua 45 şi 0,25 ha teren intravilan situat în tarlaua 65, recurentul – reclamant a invocat faptul că terenul provine de la C F, autorul său.
Instanţa a reţinut în dosarul nr. 2662/2006 că pentru suprafaţa de 0,25 ha, reclamantul nu a dovedit că a deţinut terenul în proprietate la data intrării în CAP, pronunţând sentinţa civilă nr. 1262 /16.08. 2006 devenită irevocabilă, prin decizia civilă nr. 798 R din 6 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul T- Secţia civilă.
În consecinţă, pentru considerentele de mai sus, tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul C A, în conformitate cu art . 312 al (1) Cod procedură civilă.
