Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria R de V. sub nr. 2632/292/2008 din 30 octombrie 2008, reclamantul I. I., în contradictoriu cu Comisia locală de fond funciar C. , judeţul T., Comisia Judeţeană T. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi I. Gh., a solicitat anularea parţială a titlului de proprietate nr. 2400765/23.10.2002. A mai solicitat obligarea pârâtului I. Gh. la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului la care are dreptul, conform Legii nr. 247/2005, cu privire la care i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
În motivarea cererii a arătat că pe numele tatălui pârâtului – I. T. a fost eliberat titlul de proprietate nr. 2400765/23.10.2002 pentru suprafaţa de 5,23 ha. Terenul provenea de la I.S., bunic al reclamantului.
Prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 15.319/28.09.2006, s-a reconstituit dreptul de proprietate şi reclamantului pentru suprafaţa de 5,23 ha, alături de I.T. (tatăl reclamantului)
I. T. a decedat, iar titlul de proprietate a rămas în posesia reclamantului, iar acesta refuză să-l predea în vederea modificării, respectiv a trecerii reclamantului pe acest titlul.
La data de 12 noiembrie 2008, pârâtul I. T. Gh. a formulat în cauză o întâmpinare prin care a invocat două excepţii şi a solicitat, în subsidiar, şi respingerea acţiunii pe fond, cu cheltuieli de judecată.
A invocat lipsa calităţii procesuale pasive, cu motivarea că titlul de proprietate nu este eliberat pe numele său şi nici nu-l deţine.
De asemenea, a invocat şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantului în promovarea acţiunii, motivată de faptul că nu are calitatea de moştenitor în raport de titularul înscris pe titlul de proprietate, unicul moştenitor al bunicului părţilor rămânând tatăl reclamantului I. T.
A mai precizat că terenul individualizat în titlul de proprietate a cărui anulare (modificare) se solicită a fost partajat între moştenitorii lui I. T. printr-o hotărâre judecătorească.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 109 din 5 februarie 2009 a Judecătoriei R de V, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului I.Gh. şi s-a respins acţiunea, având ca obiect fond funciar – anulare parţială titlu de proprietate, formulată de reclamantul I. I., în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 C, Comisia Judeţeană T. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi I.Gh., pentru acest motiv pentru ambele capete de cerere.
A respins excepţia, invocată de acelaşi pârât I. Gh., a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului I. I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că , în urma apariţiei şi aplicării Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, de pe urma defunctului I.S., pe numele fiului acestuia I. T. a fost eliberat titlul de proprietate nr. 2400765/23.10.2002, pentru suprafaţa totală de 5,23 ha amplasată pe raza comunei C, judeţul T.
I. T.a decedat la data de 25 ianuarie 2001, iar la 10 decembrie 2004 a decedat şi soţia I. A.
Prin sentinţa civilă nr. 2673 pronunţată de Judecătoria R de V la 6 decembrie 2005 în dosar 3523/2005, definitivă şi irevocabilă, s-au declarat deschise cele două succesiuni, s-au stabilit moştenitorii şi s-a dispus partajarea averii rămase de la cei doi defuncţi (fila 91).
Astfel, s-a stabilit că moştenitori ai defunctului I T au rămas în calitate de descendenţi I S., C. I. şi I. Gh .
De asemenea, s-a reţinut în masa succesorală, pe lângă alte bunuri şi suprafaţa de 5,23 ha individualizată în titlul de proprietate contestat.
Prin sentinţa mai sus menţionată, s-a dispus partajarea acestei suprafeţe între cei trei moştenitori, pârâtului I. Gh. revenindu-i suprafaţa de 2,23 ha, lui I. S. suprafaţa de 1,50 ha, iar lui C. I., suprafaţa de 1,50 ha.
După apariţia Legii nr. 247/2005, care a modificat şi completat o serie de acte normative, printre care şi Legea nr. 18/1991, reclamantul I. I.a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma bunicului său I. S. ( părinţii celor două părţi fiind fraţi, respectiv fiii defunctului I. S. de la care provine terenul ).
Prin Hotărârea Comisiei Judeţene T. de fond funciar nr. 15319/28.09.2006 a fost admisă cererea reclamantului şi s-a dispus ca acesta să fie trecut pe titlul de proprietate, alături de I. T.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat plângere doi dintre moştenitorii lui I. T., respectiv I. G. şi I. S.
Plângerea lui I. Gh.a fost respinsă, ca nefondată, iar cea a petentului I. S. pentru lipsa calităţii procesuale active (întrucât nu a formulat contestaţie), aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 281/07.03.2007 pronunţată de Judecătoria R. de V.
Întrucât niciunul dintre moştenitorii lui I. T. nu a predat titlul la Primăria comunei C, în vederea înscrierii reclamantului pe titlul de proprietate, acesta a formulat prezenta acţiune.
Pârâtul I.G.a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului pentru promovarea acţiunii, excepţie pe care instanţa a respins-o , ca nefondată. Reclamantul are calitate procesuală, întrucât prin Hotărârea Comisiei Judeţene Teleorman nr. 15329/28.09.2006 i-a fost reconstituit, alături de I.T. dreptul de proprietate asupra terenului provenit de la bunicul său, iar valorificarea acestui drept nu poate fi realizată decât prin înscrierea sa pe titlul de proprietate.
Pârâtul a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive numai a sa în prezenta acţiune. Această excepţie este întemeiată. Într-adevăr, instanţa a reţinut că atâta vreme cât s-a solicitat anularea unui titlu de proprietate ce a privit terenul partajat în natură printr-o hotărâre judecătorească între cei trei moştenitori ai defunctului I. T., acţiunea trebuia promovată în contradictoriu cu toţi moştenitorii. Cu toate că excepţia a fost invocată prin întâmpinare încă de la 12 noiembrie 2008, reclamantul nu a solicitat chemarea în judecată şi a celorlalţi moştenitori (C.I. şi I. S.). Mai mult, în apărare, a arătat că în opinia sa doar pârâtul I. Gh. are calitate procesuală pasivă.
Unul dintre cele mai importante principii ce guvernează procesul civil este principiul disponibilităţii, astfel încât, dacă reclamantul nu a înţeles să solicite chemarea în judecată şi a celorlalţi moştenitori, instanţa a constatat că doar pârâtul I.Gh. nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul I. I., considerând-o nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:
În mod greşit instanţa de fond, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive , a pârâtului I. Gh., motivat pe disp. art. 137 Cod procedură civilă, privind principiul disponibilităţii, în sensul că, faţă de obiectul cauzei şi probele administrate în cauză, nu putea să cheme în judecată numai pe pârâtul I. Gh. , ci şi pe ceilalţi moştenitori, I.St.şi C.I., descendenţi ai lui I. T., instanţa încălcând tocmai principiul invocat, cel al disponibilităţii.
A chemat în judecată pe pârâtul I. Gh., tocmai pentru ca după apariţia Legii nr. 247/2005 a solicitat şi i s-a admis să fie trecut pe titlul de proprietate pentru suprafaţa de 5,23 ha, alături de I. T.
Împotriva hotărârii Comisiei Judeţene, a făcut plângere I. Gh., care a fost respinsă şi ulterior acesta a refuzat să prezinte titlul de proprietate pentru a fi modificat, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate şi pe numele său, cu privire la aceeaşi suprafaţă de teren.
A invoca ulterior lipsa calităţii procesuale pasive, iar instanţa să o admită, excede dispoziţiilor legale şi a creat impresia că pârâtul nu putea fi chemat în judecată singur, deşi este singurul care a formulat plângere pentru dreptul de proprietate pe care l-a cerut.
În cazul în care instanţa de judecată considera că sunt şi alte persoane ce trebuiau să fie chemate în judecată, deşi acestea nu au intervenit în cauza dedusă judecăţii şi nu au invocat nicio pretenţie asupra suprafeţei de teren în litigiu, nu trebuia să soluţioneze direct excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, ci să treacă la soluţionarea în fond a cauzei, unind excepţia cu fondul.
Pentru acest motiv, recurentul-reclamant I. I. solicită casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar casarea cu reţinere spre rejudecarea cauzei în fond.
La data de 27.03.2009, intimatul-pârât I. Gh. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Nulitatea recursului declarat, raportat la prevederile art. 304(1) Cod procedură civilă, întrucât recursul nu este motivat nici în drept şi nici în fapt în termenul stabilit de lege, fapt care îl aşează sub sancţiunea nulităţii; înşiruirea prin care recurentul explică de ce a dat în judecată numai pe unul dintre moştenitori nu are nicio legătură juridică cu sentinţa, care este temeinică şi legală; faptul că intimatul-pârât a făcut plângere la Comisia locală de fond funciar asupra modului cum aceasta a soluţionat o cerere, nu are legătură cu calitatea sa procesuală pasivă în acest dosar.
A subliniat faptul că titlul de proprietate a cărui anulare parţială se cere de recurent nu este eliberat pe numele lui I. Gh., nu-l deţine şi nu răspunde faţă de comisie sau recurent cum a fost reconstituit pe numele tatălui său, în prezent decedat. Dreptul său de moştenitor a fost recunoscut de instanţă printr-o sentinţă de partaj irevocabilă, care a intrat în circuitul civil. Ceilalţi moştenitori ai tatălui său au înstrăinat drepturile lor la alte persoane fizice, toate operaţiunile fiind făcute în spiritul legii de părţi, de bună credinţă.
Părerea recurentului asupra modului cum trebuia să soluţioneze cauza instanţa de fond este una subiectivă, care nu are corespondent în prevederile legale.
Cererea recurentului de a se casa hotărârea nu întruneşte cerinţele prevăzute de art. 312 (3) Cod procedură civilă şi nici de modificare a acesteia, fapt pentru care a solicitat respingerea sa ca netemeinică şi nelegală.
A învederat faptul că instanţa a analizat toate probele propuse de părţi şi sentinţa sa a avut toate aspectele legale, chiar dacă s-a pronunţat doar pe două excepţii.
La cuvântul pe fond, apărătorul intimatului-pârât I. Gh. a renunţat la judecarea excepţiei nulităţii recursului, excepţie invocată prin întâmpinare.
Examinând recursul declarat prin prisma motivului invocat, încadrat din oficiu în dispoziţiile art. 304 art. 9 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este întemeiat din următoarele considerente:
Instanţa a respins acţiunea recurentului pentru lipsa calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât.
Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul judiciar dedus judecăţii (calitate procesuală activă) şi, pe de altă parte, existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport judiciar (calitate procesuală pasivă).
Întrucât reclamantul este acela care declanşează procedura judiciară, lui îi revine obligaţia de a justifica calitatea sa procesuală , cât şi calitatea procesuală a pârâtului.
Prin indicarea pretenţiei sale, precum şi a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se bazează aceste pretenţii, reclamantul justifică îndreptăţirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Prin acţiunea introdusă la fond, I. I. a chemat în judecată pe intimatul-pârât I. Gh. pentru anularea titlului de proprietate nr. 2400765/23.10.2002 precum şi pentru obligarea acestuia la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului agricol asupra căruia recurentul consideră că are drept de proprietate în baza Legii nr. 247/2005.
Recurentul a chemat în judecată pe intimat, în calitate de moştenitor al tatălui său, defunctul I. T., beneficiar al titlului de proprietate nr. 2400765/23.10.2002.
Intimatul I.Gh. a partajat terenul provenind de la autorul său, împreună cu fratele şi sora sa , I. S., respectiv , C. I. , prin sentinţa civilă nr. 2673/2005 a Judecătoriei R.de V.
Prin hotărârea Comisiei Judeţene de fond funciar Teleorman nr. 15319/2006, a fost trecut recurentul I. I. pe titlul de proprietate nr. 2400765/2002 alături de fratele său I. T.
Din acest moment, recurentul I. I. a devenit titularul dreptului de proprietate asupra terenului care face obiectul titlului de proprietate sus menţionat, alături de moştenitorii defunctului său frate I. T.
În această calitate, recurentul poate solicita , în contradictoriu cu Comisia Judeţeană de fond funciar T. şi Comisia locală de fond funciar C şi moştenitorii defunctului I. T., o acţiune care să privească titlul de proprietate sus menţionat.
Potrivit principiului disponibilităţii care guvernează desfăşurarea procesului civil, recurentul-reclamant poate chema în judecată ori toţi moştenitorii defunctului I. T., ori pe oricare dintre aceştia.
Este adevărat că lipsa din proces a unor moştenitori ar avea ca efect inopozabilitatea hotărârii faţă de aceştia, dar este la latitudinea reclamantului să cheme în judecată doar unul dintre părţile obligate în raportul juridic dedus judecăţii.
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că intimatul I. Gh. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece există identitate între acesta şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
Pe de altă parte, soluţia de respingere pe calea excepţiei este greşită şi sub aspectul că intimatele Comisia Judeţeană şi Comisia locală de fond funciar au calitate procesuală pasivă în orice acţiune de fond funciar.
