Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 13.07.2011, sub nr. 985/230/2011, reclamanţii C. I. C. şi C. E. au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Fond Funciar Filiaşi, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dolj şi C. V. C., să se dispună nulitatea absolută a TDP nr. 1699-19522/08.07.1997, în sensul de a fi radiat din cuprinsul acestui titlu pârâtul C. V. C. şi să se dispună emiterea unui nou titlu de proprietate, în care să fie trecuţi doar reclamanţii, menţinându-se tarlalele şi parcelele din vechiul titlu.În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autoarea C. E.. De asemenea, reclamanţii au menţionat că autoarea C. E. le-a lăsat acestora întreaga avere mobilă şi imobilă , conform testamentului autentificat sub nr. 1560/14.03.1980.S-a mai arătat că în mod nejustificat în cuprinsul titlului de proprietate nr. 1699-19522/08.07.1997 a fost trecut şi C. V. C., întrucât acesta nu era persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate.Au susţinut reclamanţii că acest aspect a fost adus la cunoştinţa Comisiei Locale de Fond Funciar Filiaşi, însă aceasta nu a ţinut seama de cele relatate şi nici de actele anexate cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.Reclamanţii au mai învederat şi faptul că prin sentinţa civilă nr. 3428/20.04.1983 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 15299/1982, ca urmare a partajării averii succesorale ce a aparţinut autoarei lor, au fost obligaţi să plătească o sultă pârâtului C. V. C., în sumă de 4000 lei, sumă pe care au achitat-o prin chitanţa nr. 0163210.
În dovedirea acţiunii, scutită de plata taxei judiciare de timbru, reclamanţii au depus la dosar în copie: TDP 1699-19522 din 08.07. 1997, testamentul autentificat prin încheierea nr. 1560 14.03.1980 a Notariatului de Stat Judeţean Dolj , certificatul de deces al autoarei C. E. , procesul verbal nr. 2995 întocmit la data de 29 Mai 1985 de executorii judecătoreşti din cadrul Judecătoriei Craiova , adresa 33725 din 12.11. 2007 emisă de Primăria oraşului Filiaşi către reclamantul C.C. SC 3428 pronunţată de Judecătoria Craiova în dos. 15299/1982, chitanţa nr. 0163210 şi au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi cu interogatoriul pârâtului.La primul termen de judecată, la interpelarea instanţei, reclamantul C. I. C. a învederat că pârâtul C. V. C. a decedat, necunoscând însă data certă la care a survenit decesul acestuia.În raport de această precizare, instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 243 alin. C.pr.civ., a dispus suspendarea judecăţii cauzei.La data de 23.08.2011, reclamanţii au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere în cuprinsul căreia au indicat numele şi adresa moştenitoarei defunctului C. V. C.Prin încheierea de şedinţă din data de 11 octombrie 2011, instanţa luând act că nu mai subzistă temeiurile care au determinat suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 245 alin. 2 C.pr.civ. a încuviinţat cererea de repunere pe rol a cauzei.La acelaşi termen de judecată, reclamanţii au depus la dosar o precizare , în cuprinsul căreia au arătat că la momentul formulării cererii de repunere pe rol a cauzei , nu au cunoscut actualul nume de familie al moştenitoarei defunctului C. V. C. şi au depus la dosar acte de stare civilă pentru aceasta, respectiv: cartea de identitate, certificatul de naştere şi de căsătorie.La data de 19.10.2011, pârâta D. I. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.În cuprinsul întâmpinării formulate, pârâta a arătat că este moştenitoarea defunctului C. V. C., decedat la data de 07.11.1995 şi că testamentul întocmit la data de 14.03.1980 de către defuncta C. E. , în favoarea reclamanţilor, nu se referă şi la terenul înscris în cuprinsul TDP nr. 1699-19522/08.07.1997 , susţinând că acest lucru nici măcar nu era posibil întrucât reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a realizat în baza Legii 18/1991.De asemenea, pârâta a susţinut că acest teren nu a fost menţionat nici în cuprinsul sentinţei civile nr. 3248/20.04.1983, iar susţinerile reclamanţilor, în sensul că ar fi achitat o sultă tatălui său pentru cota aferentă din acest teren, sunt neîntemeiate.Pârâta a mai învederat şi faptul că testamentul numitei C. E., întocmit în favoarea reclamanţilor , autentificat sub nr. 1560/14.03.1980 la Notariatul de Stat Dolj a fost redus la cota de 1/4 reprezentând cotitatea disponibilă.În aceste condiţii, pârâta a învederat că dat fiind faptul că autorul său, C. V. C. are calitatea de moştenitor legal al defunctei C. E. , acestuia i se cuvine întreaga suprafaţă de teren înscrisă în TDP nr. 1699-19522/08.07.1997, motiv pentru care a solicitat respingerea acţiunii promovată de reclamanţi.Pe cale reconvenţională, pârâta a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a TDP nr. 1699-19522/08.07.1997, cu privire la înscrierea în acest titlu, în calitate de moştenitor a reclamantului C. I. C., să se dispună radierea sa din acest titlu şi emiterea unui nou titlu de proprietate doar pe numele defunctului C. V. C., asupra aceloraşi parcele, în calitate de persoană îndreptăţită, precum şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.În motivarea cererii reconvenţionale, pârâta – reclamantă reconvenţional a arătat că tatăl său a fost fiul defunctei C. E. iar în cuprinsul TDP nr. 1699-19522/08.07.1997, a fost înscris în mod eronat şi reclamantul-pârât reconvenţional C. I. C., care nu are calitatea de moştenitor legal al defunctei C. E.A mai arătat aceasta că testamentul întocmit în favoarea reclamantului-pârât reconvenţional C. I. C. de către defuncta C. E. nu se referea şi la terenul cuprins în acest titlu de proprietate, întrucât la data decesului terenul nu se afla în patrimoniul defunctei, situaţie în care pârâta – reclamantă reconvenţional a apreciat că întreaga suprafaţă de teren i se cuvenea autorului său, C. V. C.De asemenea, pârâta- reclamantă reconvenţional a precizat că testamentul în favoarea reclamanţilor a fost redus la cota de ? reprezentând cotitatea disponibilă, prin sentinţa civilă nr. 3428/20.04.1983 a Judecătoriei Craiova.În aceste condiţii, pârâta- reclamantă reconvenţional a apreciat că valoarea bunurilor lăsate prin în favoarea reclamanţilor a depăşit cotitatea disponibilă şi din acest punct de vedere terenul înscris în titlul de proprietate depăşeşte această cotitate, astfel că nu se cuvine reclamanţilor.La data de 25.10.2011, reclamanţii au formulat un răspuns la întâmpinarea şi cererea reconvenţională formulate de pârâta – reclamantă reconvenţional D. I.În cuprinsul acestei precizări, reclamanţii au arătat că două motive de nulitate afectează TDP nr. 1699-19522/08.07.1997, respectiv defunctul C. V. C. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că acesta nu era îndreptăţit la reconstituire iar potrivit dispoziţiilor art. 14 din Regulamentul de aplicare a Legii 18/1991, în vigoare la data emiterii titlului de proprietate, stabilirea suprafeţei de teren din intravilan şi extravilan , adusă în cooperativă de membrii cooperatori , sau , după caz, preluată de la cooperativă în orice mod se face conform prevederilor art. 8 din lege.În raport de aceste prevederi legale, s-a apreciat că înscrierea în titlul de proprietate a defunctului C.V. C. aduce atingere dispoziţiilor imperative ale legii, ceea ce duce la nulitatea titlului de proprietate.De asemenea, s-a menţionat că suprafaţa de 360 m.p. curţi-construcţii menţionată în T 40 P 30 nu trebuia înscrisă în titlul de proprietate, defunctul C. V. C., nefiind îndreptăţit la atribuirea acestei suprafeţe.În acest sens, reclamanţii au precizat că respectiva suprafaţă de teren le aparţine , în temeiul s.c. nr. 3248/20.04.1983 a Judecătoriei Craiova , pronunţată în dosarul nr. 15299/1982 întrucât prin această sentinţă s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra succesiunii rămase de pe urma defunctei C. E. , decedată la data de 20 aprilie 1980 iar reclamanţilor le-a fost atribuit lotul nr. 3 , compus din teren loc de casă în suprafaţă de 250 m.p., casa şi anexele gospodăreşti situate pe acest teren.Totodată, reclamanţii au arătat că defunctul C. V. C. a primit lotul nr. 2 , reprezentând sultă în cuantum de 4970 lei şi a fost despăgubit, aşa cum rezultă din chitanţa nr. 0163210 şi procesul verbal de 2995/1984 emis de judecătoresc D. N.Reclamanţii au mai arătat că într-adevăr în cuprinsul sentinţei civile mai sus menţionate se face referire la suprafaţa de 250 m.p., în conformitate cu legislaţia vremii respectiv însă în realitate întinderea terenului este de 360 m.p. Având în vedere această teză aplicabilă situaţiei în care defunctul C. C. a formulat cerere de reconstituire , reclamanţii au solicitat nulitatea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 360 m.p., iar în subsidiar pentru suprafaţa de 250 m.p. ” curţi-construcţii” şi emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele titularilor C. I. C., C. E. şi C. V. C., dar cu diminuarea corespunzătoare a suprafeţei din intravilan, proprietatea reclamanţilor, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecatăÎn drept, au fost invocate prevederile art. III din Legea 169/1997 iar în probaţiune, reclamanţii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi cu expertiza tehnică de specialitate.Prin întâmpinarea formulată, reclamanţii au solicitat respingerea cererii reconvenţionale formulată de pârâta D. I., menţionând că reclamantul C. I. C. vine la moştenirea autoarei C. E., atât în calitate de moştenitor legal, prin reprezentarea tatălui său, C. I. dar şi în calitate de moştenitor testamentar iar reclamanta C. E. vine la moştenirea defunctei , în calitate de moştenitor testamentar.Au menţionat reclamanţii că patrimoniul este indivizibil iar testamentul poartă inclusiv asupra bunurilor viitoare care intră în patrimoniul testatorului.La data de 04.11.2011, pârâta – reclamantă reconvenţional D. I. a formulat întâmpinarea la precizarea la acţiune a reclamanţilor, în cuprinsul căreia a învederat că potrivit dispoziţiilor Legii 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere, iar în speţă defunctul C. V. C. a formulat o astfel de cerere, situaţie în care, în mod legal, Comisia Locală de Fond Funciar Filiaşi i-a atribuit acestuia calitatea de moştenitor de drept.Referitor la suprafaţa de 360 m.p., înscrisă în T 40 P 30, pârâta – reclamantă reconvenţional D. I. a învederat că în mod corect aceasta a fost înscrisă în cuprinsul TDP nr. 1699-19522/08.07.1997, întrucât face parte din totalul suprafeţei de 1048 m.p. şi deci diferenţa de 688 m.p., înţelege să şi-o revendice , ca moştenitoare directă şi integrală a defunctului .C.V. C.A susţinut aceasta că precizările reclamanţilor asupra motivelor de anulare a TDP nr. 1699-19522/08.07.1997, sunt puerile, lipsite de adevăr şi fără obiect.În acest sens, a solicitat a se avea în vedere că la data emiterii testamentului, respectiv, 14.03.1980, defuncta C. E. nu avea în proprietate terenul intravilan în suprafaţă de 688 m.p. ( 1048 m.p.) şi nici terenul extravilan în suprafaţă de 2 ha şi 3900 m.p., neputând astfel transmite testamentar reclamanţilor acele terenuri.În raport de aceste considerente, pârâta – reclamantă reconvenţional D. I. a apreciat că TDP nr. 1699-19522/08.07.1997 a fost legal emis.La această întâmpinare a fost anexată copia certificatului de calitate de moştenitor nr. 55/20.10.2011.Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, sens în care, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese către Comisia Locală de Fond Funciar Filiaşi pentru a înainta la dosar în copie actele ce au stat la baza emiterii TDP nr. 1699-19522/08.07.1997.Răspunsul la această adresă a fost înaintat la dosar la data de 06.12.2012.La data de 30.11.2011, pârâta – reclamantă reconvenţional D. I. a înaintat la dosar un memoriu, în cuprinsul căruia a solicitat a se avea în vedere faptul că sentinţa civilă nr. 3428/20.04.1983 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 15299/1982 cu privire la ieşirea din indiviziune asupra succesiunii rămase de pe urma defunctei C. E., decedată la data de 20.04.1980 se referă la cota de 1/4 , reprezentând cotitatea disponibilă în favoarea reclamanţilor , conform testamentului autentificat prin încheierea nr. 1560/14.03.1980 a Notariatului de Stat iar reclamanţii prin cei 360 m.p., atribuiţi conform acestei sentinţe se încadrează în cota de ? a testamentului.În raport de aceste menţiuni, pârâta – reclamantă reconvenţional D. I. a solicitat respingerea pretenţiilor reclamanţilor asupra diferenţei de 688 m.p. şi să-i fie atribuită acesteia suprafaţa anterior menţionată, în calitate de moştenitoare legală a defunctului C. V. C.Referitor la terenul extravilan , în suprafaţă de 2 ha şi 3900 m.p., evidenţiat în cuprinsul TDP nr. 1699-19522/08.07.1997, aceasta, de asemenea a solicitat să se constate că reclamantul C. I. C. nu era îndreptăţit la atribuirea acestuia şi a solicitat să se constate doar dreptul său de proprietate atât cu privire la terenul intravilan dar şi cu privire la cel extravilan , în calitate de moştenitoare a defunctului C. V. C.La termenul din data de 10 ianuarie 2012, instanţa constatând că apărarea formulată de pârâta- reclamantă reconvenţional D. I. , prin care s-a invocat faptul că reclamanţii nu au calitatea de moştenitori legali ai defunctei C. E., poate fi calificată atât ca o apărare de fond, cât şi o excepţie a lipsei calităţii procesuale active şi având în vedere că pârâta nu a invocat în mod expres o asemenea excepţie, a dispus citarea acesteia , cu menţiunea de a se prezenta personal la interogatoriu şi dacă a înţeles să formuleze excepţia invocată.La acelaşi termen de judecată a fost încuviinţată proba cu expertiza tehnică de specialitate. La data de 26.01.2012, pârâta- reclamantă reconvenţional D. I. a înaintat la dosar un alt memoriu , în cuprinsul căruia a arătat că susţinerea reclamanţilor din cuprinsul precizării la acţiune, în sensul că autorul acesteia, C. V. C. , nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate , conform dispoziţiilor art. 8 alin. 3 din legea 18/1991 şi că înscrierea acestuia în cuprinsul titlului de proprietate aduce atingere dispoziţiilor imperative ale Legii 18/1991, este aberantă şi tendenţioasă şi se încearcă inducerea în eroare a instanţei.
De asemenea, referitor la suprafaţa de 360 m.p., teren având categoria de folosinţă ” curţi-construcţii”, pârâta – reclamantă reconvenţional D. I. a menţionat că nu o revendică, ci o cedează reclamanţilor , însă a precizat că nu este de acord ca diferenţa de 688 m.p. , din totalul suprafeţei de teren intravilan de 1048 m.p., să fie atribuită acestora, la fel cum nu este de acord nici cu privire la suprafaţa de 2 ha şi 2852 m.p., teren extravilan .A precizat pârâta- reclamantă reconvenţional D. I. că această suprafaţă de 2 ha şi 2852 m.p., teren extravilan , revine de drept autorului său, C. V. C., cum de altfel celelalte suprafeţe extravilane au revenit celorlalţi 2 fraţi ai tatălui acesteia: C. A. şi C.V. I., acesta din urmă fiind tatăl reclamantului C. I. C. şi socrul reclamantei C. E.De asemenea, pârâta- reclamantă reconvenţional D.I. a învederat că în clauzele testamentului defunctei C. E. nu se regăsesc aceste suprafeţe de teren pe care le pretind reclamanţii.A mai arătat aceasta că prin sentinţa civilă nr. 3248/20.04.1983, reclamanţilor le-a fost atribuită cota de ? din masa succesorală a defunctei C. E. , iar diferenţa de ? a fost atribuită celorlalţi moştenitori: C. A., C. V. I. şi C. V. C.Totodată a solicitat a se ţine seama de faptul că reclamanţii nu au putut dovedi faptul că tatăl acesteia nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii 18/1991.A menţionat pârâta- reclamantă reconvenţional D. I. că vârsta şi starea de sănătate nu îi permit deplasarea la instanţă în anotimpul rece.
La data de 01.02.2012 au depus la dosar un memoriu şi reclamanţii, în cuprinsul căruia au arătat că sunt beneficiarii testamentului autentificat prin încheierea nr. 1560/14.03.1980 a Notariatului de Stat Dolj încheiat de numita C. E., persoană ce a fost întreţinută de aceştia în timpul vieţii.Au menţionat reclamanţii că după decesul soţului testatoarei, respectiv a numitului C. V., aceasta a împărţit copiilor terenul şi casa, aceasta locuind într-o construcţie compusă dintr-o cameră de 3/3 situată în loc. F., str… iar în aceeaşi curte locuia într-o altă casă fiul acesteia C. A., care însă nu s-a ocupat de îngrijirea mamei sale .Au mai arătat reclamanţii că la momentul dezbaterii succesiunii autoarei C. E. nu au existat discuţii între moştenitori, s-a efectuat un partaj voluntar şi fiecare moştenitor a primit în natură partea ce i se cuvenea, iar defunctul C. V.I. C. a vândut această parte, fiind retribuit cu sulta cuvenită.De asemenea, reclamanţii au menţionat că la dezbaterea succesiunii, efectuată la Tribunalul Dolj s-a stabilit ca reclamanţilor să li se reducă din testament cota de ? şi s-a dispus împărţirea în cote de 6/24 pentru C. V. C. şi C. V. A., 2/24 lui C.I. V. şi C. I. I. 5/24 lui C.I. C.şi 3/24 pentru C. E. , totodată stabilindu-se ca reclamantul să plătească o sultă numitului C. V. C. , sumă din care 4000 lei a fost achitată prin mandat poştal, iar diferenţa a fost înmânată pe loc .A menţionat reclamantul C. I. C. că nu s-a făcut nicio intervenţie până la momentul la care acesta a găsit cererea de transfer pentru toată suprafaţa de 2,400 ha teren de la Filiaşi la Arad, cerere ce nu a fost aprobată.Au mai arătat reclamanţii că la primul termen de judecată acordat în acest dosar, pârâta D. I. a susţinut că tatăl său a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, însă ulterior a înaintat la dosar o notificare notarială prin care arăta că în mod eronat instanţa a atribuit reclamantului întreaga avere succesorală a defunctei C.E. , mai puţin cota de ? şi nu cum au stabilit părţile prin partaj voluntar.Reclamanţii au menţionat şi faptul că pe toată perioada vieţii lui C. E., pârâta nu a dat dovadă nici măcar de un gest de omenie faţă de aceasta sau chiar după primul termen de judecată, când a fost rugată să meargă la cimitir să vadă unde este înhumată şi să aprindă o lumânare, dar a refuzat.La acest memoriu reclamanţii au ataşat în copie: s.c. nr. 3428/20.04.1983 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 15299/1982 şi testamentul autentificat prin încheierea nr. 1560/14.03.1980 a Notariatului de Stat Judeţean Dolj .Obiectivele expertizei dispuse în cauză au fost stabilite prin încheierea de şedinţă din data de 06 martie 2012 şi a fost desemnat pentru efectuarea lucrării domnul expert P. I.A.Raportul de expertiză întocmit în cauză a fost înaintat la dosar la data de 09.04.2012, iar cu privire la concluziile acestuia părţile nu au formulat obiecţiuni.La data de 07.05.2012, reclamanţii au depus la dosar precizare la acţiune, în raport de concluziile raportului de expertiză, prin care au solicitat ca, în principal, instanţa să constate nulitatea absolută parţială a TDP nr. 1699-19522/08.07.1997, în ceea ce priveşte suprafaţa de teren intravilan de 1048 m.p. situată în T 40 P 29 şi 30 , în sensul radierii acestei suprafeţe şi emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele titularilor C. I. C. şi C. V. C., în calitate de moştenitori ai defunctei C. E. pentru suprafaţa extravilană de 2 ha şi 2852 m.p., astfel cum este aceasta individualizată în cuprinsul TDP nr. 1699-19522/08.07.1997, precum şi emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele reclamanţilor pentru suprafaţa intravilană de 1105 m.p. , respectiv 410 m.p. curţi-construcţii în T 40 P 30 şi 695 m.p. , cu vecinătăţile menţionate în cuprinsul TDP nr. 1699-19522/08.07.1997.În subsidiar, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a TDP nr. 1699-19522/08.07.1997, în sensul radierii suprafeţei de 360 m.p. din T 40 P 30 şi rectificării suprafeţei de 688 m.p. arabil din T 40 P 29, în sensul trecerii suprafeţei reale de 695 m.p., cu aceleaşi vecinătăţi şi obligarea celor două comisii pârâte să emită un nou titlu de proprietate, pe numele titularilor C. I. C. şi C. V. C., în calitate de moştenitori ai defunctei C. E. pentru suprafaţa intravilană de 695 m.p. şi suprafaţa extravilană de 2 ha şi 2852 m.p., astfel cum aceasta individualizată în cuprinsul TDP nr. 1699-19522/08.07.1997, precum şi emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele reclamanţilor pentru suprafaţa intravilană de 410 m.p. curţi-construcţii în T 40 P 30, cu aceleaşi vecinătăţi.De asemenea, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei D. I. la plata cheltuielilor de judecată.În motivarea precizării la acţiune, reclamanţii au arătat că , astfel cum rezultă din s.c. 3248/1983 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în dosarul nr. 15299/1982, acestora li s-a atribuit lotul nr. 3 , compus din teren loc de casă în suprafaţă de 250 m.p. situat în loc. F…., casa şi anexele gospodăreşti, situate pe acesta, situaţie în care aceştia au apreciat că aceste imobile sunt proprietatea lor exclusivă, iar pentru această suprafaţă de teren defunctul C. V. C., nu era îndreptăţit la reconstituire.De asemenea, reclamanţii au menţionat că din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că suprafaţa de teren aferentă construcţiilor este de 410 m.p. şi că o bună parte a imobilului casă de locuit a fost edificată în afara suprafeţei de 250 m.p., situaţie în care delimitarea proprietăţii la numai 250 m.p. a fost o măsură abuzivă a regimului comunist, fără o bază reală iar instanţa, fiind nevoită să aibă în vedere cadrul legal existent la acel moment, a stabilit lotul reclamanţilor în mod limitativ la suprafaţa de 250 m.p.Au susţinut reclamanţii că nulitatea unui act juridic se analizează pe planul formării sale, iar titlul de proprietate a cărui anulare se solicită a fost emis având în vedere dispoziţiile Legii 18/1991, în forma sa iniţială, anterior republicării sale la data de 05.01.1998.De asemenea, s-a menţionat că prin precizările nr. 364/03.06.1991 ale Comisiei Centrale Consultative ale Parlamentului României pentru aplicarea Legii 18/1991, în interpretarea dispoziţiilor art. 22,23 şi 24 din legea 18/1991, s-a dispus : ” în cazurile când construcţiile şi anexele gospodăreşti, ocupă o suprafaţă mai mare decât cea atribuită comisia comunală, orăşenească sau municipală va analiza şi va propune spre validare comisiei judeţene atribuirea în proprietatea deţinătorului casei de locuit respectiv o suprafaţă mai mare, dar strict necesară desfăşurării activităţii în gospodăria acestuia – în jurul a cca. 1000 m.p. determinată de situaţia de fapt, cum ar fi delimitarea prin împrejmuire , unele limite obligatorii , accesul în gospodărie şi altele “.Au susţinut reclamanţii că stăpânesc cu titlu de proprietar din anul 1983 , întreaga suprafaţă de teren intravilan care este îngrădită iar precizările Comisiei Centrale Consultative ale Parlamentului României pentru aplicarea Legii 18/1991 au valoare de lege.De asemenea, s-a menţionat că aşa cum se desprinde din conţinutul s.c. nr. 3428/1983 a Judecătoriei Craiova, în strada Tudor Vladimirescu s-au atribuit 3 loturi de teren: lotul de la nr. 27 a fost atribuit acestora, lotul de la nr. 25 a fost atribuit unchiului reclamantului, C. A. iar lotul de la nr. 23, mamei reclamantului C. A.S-a mai arătat că din aceeaşi hotărâre judecătorească rezultă că terenurile de la nr. 27 şi 25 au aparţinut autoarei C. E. iar cel de la nr. 23, mamei reclamantului, C. A. şi că deşi terenurile au avut suprafeţe sensibil egale, având acelaşi front la stradă, comisia locală a găsit de cuviinţă ca numai pentru terenul de la nr. 27 să fie trecut în titlul de proprietate şi defunctul C. V. C., cu toate că acesta a fost despăgubit, atât de autoarea C. E. , în urma unui partaj voluntar, dar şi de reclamant , cu sulta stabilită de instanţă.La data de 28.05.2012, pârâta – reclamantă reconvenţional D. I. a înaintat la dosar concluzii scrise, în cuprinsul cărora a invocat şi excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la s.c. nr. 3248/1983 a Judecătoriei Craiova. A arătat aceasta că prin această sentinţă au fost stabilite loturile ce se cuveneau moştenitorilor autoarei C. E. , iar reclamantul a fost obligat la plata unei sulte către C. V. C. în sumă de 4000 lei. De asemenea, s-a menţionat că în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, s-a identificat suprafaţa de teren deţinută în fapt de reclamanţi şi pe care sunt edificate construcţiile şi se poate trage concluzia că diferenţa de teren , de până la 1048 m.p. se cuvine moştenitorilor defunctei C. E., aşa cum de altfel s-a menţionat şi în cuprinsul TDP nr. 1699-19522/08.07.1997.De asemenea, de pârâta – reclamantă reconvenţional D. I. a susţinut că afirmaţia reclamanţilor, în sensul că autorul său ar fi fost despăgubit nu este reală şi nu a fost dovedită. Referitor la Precizările nr. 364/03.06.1991 ale Comisiei Centrale Consultative ale Parlamentului României pentru aplicarea Legii 18/1991, pârâta a apreciat că acestea nu au caracter obligatoriu şi nici caracter de lege, iar în speţa dedusă judecăţii nu îşi găsesc aplicabilitatea.A mai arătat pârâta că nu este de acord să plătească cheltuieli de judecată, întrucât în cauză doar şi-a apărat drepturile ce i se cuvin de pe urma tatălui său.Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: Prin testamentul autentificat sub nr. 1560/14.03.1980 la Notariatul de Stat Craiova , numita C. E. a dispus ca după încetarea sa din viaţă, reclamanţii C. I. C.şi C. E. să stăpânească întreaga sa avere mobilă şi imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului, instituindu-i legatari universali.Aceasta a decedat la data de 21.04.1980 iar prin sentinţa civilă nr. 3248/1983 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în dosarul nr. 15299/1982, a fost admisă în parte acţiunea civilă având ca obiect” partaj succesoral” promovată de reclamanţi împotriva pârâţilor C.A., C. I., C.A.,C. V. C. şi C. I V., iar în lotul reclamanţilor au fost atribuite un teren loc de casă în suprafaţă de 250 m.p. şi construcţiile edificate pe acestea, respectiv o casă compusă din 2 camere, o magazie din lemn şi un pătul iar reclamanţii au fost obligaţi la plata unei sulte către ceilalţi moştenitori ai defunctei.La data de 08.07.1997 a fost eliberat pe numele doar a 2 dintre moştenitorii defunctei C. E., respectiv C. I C. şi C. V. C. ,TDP nr. 1699-19522/08.07.1997 pentru terenurile în suprafaţă totală de 2 ha şi 3900 m.p., situate pe raza oraşului Filiaşi, jud. Dolj .C.V. C.este fiul defunctei iar C. I. C., nepotul acesteia .Examinând cu prioritate excepţia autorităţii de lucru judecat , invocată de pârâta D. I., instanţa constată că între prezenta cauză şi cea care a format obiectul dosarului nr. 15299/1982 al Judecătoriei Craiova , neexistând identitate de părţi şi obiect, motiv pentru care instanţa va respinge excepţia invocată, ca neîntemeiată.Referitor la fondul cauzei, instanţa reţine următoare situaţie de fapt:
Din modul de redactare a testamentului , se observă că defuncta C. E. a dorit să dispună în favoarea defuncţilor de întreaga avere mobilă şi imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului iar la acea dată nu existau reglementări legale pentru reconstituirea terenurilor intravilane şi extravilane , astfel că în mod corect titlul de proprietate a fost eliberat şi pe numele reclamanţilor, înm calitate de moştenitori testamentari ai acesteia, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 3 din Legea 18/1991, republicată ” Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptăţită, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil”De asemenea, instanţa constată că atât reclamantul C. I. C., cât şi defunctul C. V. C., autorul pârâtei D. I. au formulat cerere de reconstituire , cereri în baza cărora s-a eliberat titlul de proprietate a cărui anulare se solicită. În concluzie este neîntemeiată susţinerea reclamanţilor, că defunctul C. V. C. a fost greşit înscris în titlul de proprietate , pentru că nu a formulat cerere, instanţa constatând că însăţi reclamanţii au recunoscut acest lucru, prin precizarea la acţiune, depusă după înaintarea cererii formulate de defunctul C. V. C. De asemenea, este neîntemeiată şi cererea pârâtei, de radiere din titlul de proprietate a celor 2 reclamanţi, întrucât, pe de o parte, aceştia au calitatea de moştenitori testamentari ai defunctei C. E., în primul rând, iar în al –II-lea rând , vin la moştenirea acesteia şi în calitate de moştenitori legali, prin retransmiterea moştenirii de la tatăl lor., C. V.În concluzie, ambii titulari ai titlului de proprietate sunt îndreptăţiţi la terenul înscris îj titlu, ca moştenitori ai defunctei.Din cuprinsul probelor administrate în cauză şi menţiunile raportului de expertiză, instanţa reţine însă că în cuprinsul titlului de proprietate nr. 1699-19522/08.07.1997, eliberat de pe urma defunctei C. E., a fost înscrisă şi suprafaţa de teren categoria de folosinţă curţi-construcţii, ce a fost atribuită în lotul reclamanţilor prin sentinţa civilă nr. 3248/1983 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în dosarul nr. 15299/1982.Se constată într-adevăr că suprafaţa de teren atribuită în lotul reclamanţilor, menţionată în cuprinsul sentinţei civile nr. 3248/1983, a fost de 250 m.p., însă acest lucru s-a datorat cadrului legislativ restrictiv, în vigoare la acea dată iar Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată ” Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii”, iar în conformitate cu dispoziţiile alineatului 2 al aceluiaşi text de lege ” Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădină din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie”. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea 18/1991” Terenurile situate în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari.”În concluzie, având în vedere starea de fapt rezultată din măsurătorile efectuate de expert, puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3248/1983 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în dosarul nr. 15299/1982, instanţa constată că în mod eronat terenul în suprafaţă de 410 m.p. , categoria de folosinţă curţi-construcţii, aferent casei de locuit a reclamanţilor a fost înscris în acest titlu de proprietate, ca provenind de la autoarea C. E., întrucât potrivit dispoziţiilor art. 23 şi 24 din legea 18/1991 , prin efectul legii, acest teren este proprietatea exclusivă a celor 2 reclamanţi, ca ai casei de locuit.Cum şi reclamanta C. E., este proprietar prin efectul legii asupra acestui teren, are şi aceasta calitate procesuală activă în prezenta cauză.
Prin urmare, acţiunea reconvenţională, prin care pârâta cere ca tot terenul să fie înscris doar pe numele autorului său C. V. C. este neîntemeiată. Este de asemenea, neîntemeiată în parte şi acţiunea principală privind constatarea dreptului de proprietate exclusiv şi pe diferenţa terenului intravilan , ce nu este aferent casei de locuit întrucât ipoteza normei înscrise în dispoziţiile art. 23 şi 24 din legea 18/1991, nu se referă şi la acest teren, urmând ca părţile să rămână în continuare coproprietari în baza titlului de proprietate.În consecinţă, instanţa va admite în parte acţiunea principală şi va respinge acţiunea reconvenţională, pentru considerentele arătate
Cum la eliberarea titlului de proprietate, cea care a nesocotit dispoziţiile art. 23 şi 24 din legea 18/1991 şi puterea de lucru judecat a nr. 3248/1983 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în dosarul nr. 15299/1982., este Comisia Locală de Fond Funciar Filiaşi şi apoi Comisia Judeţeană Dolj, care a emis titlul de proprietate cu aceste erori, instanţa apreciază întemeiată cererea reclamanţilor de a obliga cele 2 comisii la cheltuieli de judecată şi , totodată , întemeiată şi cererea pârâtei D. I. , de a nu fi obligată la asemenea cheltuieli, întrucât nu are nicio competenţă la eliberarea titlului , pus în discuţie.PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂREŞTIRespinge excepţia autorităţii de lucru judecat , invocată de pârâta D. I. Admite în parte acţiunea principală formulată şi precizată la data de 07.05.2012 de către reclamanţii C. I. C. şi C. E. , în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Filiaşi, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dolj şi D. I.Respinge acţiunea reconvenţională formulată de pârâta – reclamantă reconvenţional D. I.Constată nulitatea absolută parţială a TDP nr. 1699-19522/08.07.1997, după cum urmează:Dispune radierea suprafeţei de 360 m.p., categoria de folosinţă curţi-construcţii, înscrisă în T 40 P 30.
Dispune rectificarea suprafeţei înscrise la categoria de folosinţă arabil intravilan , în T 40 P 29 de la 688 m.p.la 695 m.p.Dispune emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele titularilor C. I. C. şi C. V. C., cu aceste modificări, urmând a fi modificată ( redusă) şi suprafaţa totală de la 2 ha şi 3900 m.p. la 2 ha şi 3547 m.p.Dispune emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele reclamanţilor C. I. C. şi C. E. pentru suprafaţa de 410 m.p., aşa cum este identificată în anexa ” plan de situaţie nr. 3 “, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, teren situat în …Obligă comisiile pârâte la plata sumei de 501 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanţi.Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
