Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iaşi, reclamanţii A.D. şi A.V. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală de fond funciar şi Comisia judeţeană de fond funciar, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a titlului acestora de proprietate.
S-a precizat, în motivare, că reconstituirea dreptului de proprietate viza vechiul amplasament al autorului său, în schimb, titlul de proprietate a fost emis pentru alte suprafeţe.
Prin s.c. 17243/20.10.2011 instanţa a respins cererea ca nefondată.
S-a reţinut că, la data emiterii titlului de proprietate, anterior apariţiei Lg. 1/2000, nu era obligatorie reconstituirea dreptului de proprietate, în extravilan, pe vechiul amplasament, ci, cf. art. 13 al. 2 din Lg. 18/1991, atribuirea se făcea, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie şi nu neapărat pe vechile amplasamente.
Referitor la suprafeţele de teren pentru care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate, s-a menţionat, în raportul de expertiză efectuat în cauză, că acestea nu au fost înscrise eronat în titlul de proprietate, autorul reclamanţilor a fost pus în posesie cu aceste suprafeţe, pe care însă le-a cedat, ocupând vechiul amplasament.
Se constată că nu există nici o eroare în ceea ce priveşte înscrierea în titlul de proprietate a suprafeţelor de teren din extravilan, aceasta corespunzând cu punerea în posesie efectuată la momentul respectiv şi pe care , dacă nu era de acord cu aceasta, putea să o conteste, ceea ce nu a făcut.
De asemenea, nu este incidentă în cauză nici o cauză de nulitate absolută dintre cele expres prev. la art. III din Lg. 169/1997 modif., raportat inclusiv la data emiterii titlului de proprietate şi la poziţia autorului reclamanţilor de acceptare a amplasamentului care i s-a propus iniţial.
Nu poate fi periclitată nici securitatea circuitului civil al terenurilor, prin constatarea nulităţii parţiale a titlului de proprietate, doar pentru faptul că, în prezent, persoanele care deţin teren pe raza comunei respective, le stăpânesc în mod incorect, pe alte amplasamente decât cele înscrise în actele de proprietate.
