Prin cererea înregistrată sub nr. 1630/26.09.2008 la Judecătoria Z. reclamantul C. M. a chemat în judecată Comisia Locală N. pentru aplicarea Legii 18/1991, Primarul comunei N, Comisia Judeţeană T de Fond Funciar şi MADR – Agenţia Domeniilor Statului solicitând obligarea pârâtei MADR – ADS să încheie protocolul de predare – preluare împreună cu Comisia Locală de Fond Funciar N pentru suprafaţa de 10 ha, la care este îndreptăţit reclamantul conform sentinţei civile nr. 583/12 iulie 2007 a Judecătoriei Z, modificată prin decizia civilă nr. 833 R/28 septembrie 2007 a Tribunalului T, ce face parte din suprafaţa totală de 92,63 ha supusă restituirii din domeniul public al statului şi administrarea ADS în domeniul privat al comunei N, conform hotărârii nr. 16392/3 martie 2008 a Comisiei Judeţene T pentru aplicarea Legii 18/1991, obligarea pârâţilor Comisia Locală de Fond Funciar N, Primarul comunei N şi Comisia Judeţeană T pentru aplicarea Legii 18/1991, la eliberarea titlului de proprietate şi punerea efectivă în posesie a reclamantului pentru suprafaţa de 10 ha la care este îndreptăţit, după încheierea protocolului de predare –preluare cu MADR – Agenţia Domeniilor Statului, obligarea tuturor pârâtelor la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere de la rămânerea irevocabilă a hotărârii până la punerea sa în şi obligarea pârâtei MADR – ADS la plata cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Z, prin sentinţa civilă nr. 1026 din 17 noiembrie 2008 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C M şi în consecinţă:
A obligat pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – Agenţia Domeniilor Statului să încheie protocolul de predare – preluare împreună cu Comisia Locală de Fond Funciar N pentru suprafaţa de 10 ha, la care este îndreptăţit reclamantul conform sentinţei civile nr. 583/12 iulie 2007 a Judecătoriei Z, modificată prin decizia civilă nr. 833 R/28 septembrie 2007 a Tribunalului T, ce face parte din suprafaţa totală de 92,63 ha supusă restituirii din domeniul public al statului şi administrarea ADS în domeniul privat al comunei N, conform hotărârii nr. 16392/3 martie 2008 a Comisiei Judeţene T pentru aplicarea Legii 18/1991.
Împotriva sentinţei, în termen legal a declarat recurs Agenţia Domeniilor Statului cu sediul în Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte :
1. Greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului C M, deoarece potrivit art. 9 din H.G. nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, această calitate o are Comisia Judeţeană T pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
2. În mod greşit a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Astfel, în conformitate cu art. 3 alin. (3) din Legea 208/2001, transmiterea terenurilor care urmează a fi retrocedate se face numai la cererea Comisiilor judeţene către Comisiile locale.
3. Greşit a fost obligată ADS să încheie protocolul de predare-preluare, ignorându-se prevederile art. 9 din Legea nr. 213/1998 potrivit căruia trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la cererea Consiliului judeţean, prin hotărâre a Guvernului.
Instanţa nu a analizat dacă terenul se încadrează în categoria terenurilor retrocedate şi obligând ADS să încheie protocolul a obligat-o să încalce prevederile legale.
4. Greşit a fost obligată recurenta ADS la plata daunelor cominatorii întrucât aceste cereri sunt admisibile în cazul în care se solicită obligarea debitorilor ce nu-şi îndeplinesc obligaţia de a face sau a nu face, la plata acestor daune.
Prin urmare, excepţia tardivităţii recursului este nefondată şi recursul a fost analizat pe fond, tribunalul apreciindu-l ca nefondat pentru considerentele ce succed:
1. Primul motiv de recurs vizează lipsa calităţii procesuale active a reclamantului C O. M potrivit art. 9 din HG nr. 626/2001, calitate pe care recurentul pretinde că o are numai Comisia judeţeană.
Tribunalul apreciază că reclamantul are calitate procesuală activă întrucât este titularul dreptului de proprietate asupra terenului reconstituit şi poate exercita toate demersurile necesare finalizării procedurii de punere efectivă în posesie asupra terenului în suprafaţă de 10 ha la care este îndreptăţit, în conformitate cu art. 64 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.
Intimatul reclamant este persoană îndreptăţită să solicite obligarea ADS şi a Comisiei locale la încheierea protocolului de predare-primire a terenului, atunci când sunt întrunite condiţiile prevăzute de HGR nr. 890/2005, în caz contrar, acesta ar fi lipsit de posibilitatea de a se bucura de dreptul său de proprietate, consfinţit deja prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, conform art. 1 din Protocolul 1 CEDO şi de a se adresa instanţei pentru protejarea acestui drept.
Prin urmare, excepţia invocată este nefondată.
2. Nefondate sunt şi criticile privind greşita respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, întrucât, în situaţia în care s-ar aprecia că numai ADS şi Comisiile de fond funciar sunt îndreptăţite să solicite încheierea protocolului, reclamantul în calitate de titular al dreptului de proprietate, ar fi lipsit de posibilitatea de a se bucura de dreptul de proprietate consfinţit prin hotărâri judecătoreşti, în conformitate cu Protocolul 1 CEDO.
3. Pentru punerea în posesie a reclamantului cu terenul la care este îndreptăţit, în suprafaţă de 10 ha, Comisia Locală N s-a adresat ADS Teleorman pentru punerea la dispoziţie a amplasamentului necesar în conformitate cu art. 10 alin. 4 din HGR nr. 890/2005, reclamantul şi-a dat acordul cu privire la amplasamentul propus de ADS Teleorman – la S.C. A S.A. – Comisia locală a întocmit documentaţia necesară validării amplasamentului, care a şi fost validată de Comisia Judeţului T prin hotărârea nr. 16392/2008 şi la data de 25 martie 2008 cu adresa nr. FF 42026 Comisia Judeţeană Teleorman a înaintat MADR – ADS documentaţia neceară încheierii protocolului de predare-primire a suprafeţei de 92,63 ha teren agricol, fără ca ADS să încheie însă acest protocol.
Terenul nu intră sub incidenţa art. 221 din Legea nr. 1/2000, conform adresei nr. 3758 din 2 noiembrie 2007 a MADR – Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare, Sucursala O-A, textul stipulând că: „Suprafeţele proprietate de stat formate din terenurile realizate pe seama îndiguirilor, desecărilor şi altor lucrări de îmbunătăţiri funciare, din terenurile fermelor de stat existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, din cele preluate de la Domeniile Coroanei sau de la Ministerul Apărării Naţionale rămân în domeniul public al statului şi nu pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate”.
Prin urmare, nu pot fi primite nici criticile vizând încălcarea art. 221 din Legea nr. 1/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
4. În sarcina recurentei ADS a fost stabilită o obligaţie de a face, până la executarea căreia recurenta a fost obligată la plata daunelor cominatorii care se vor transforma în despăgubiri după executare, când se va cunoaşte întinderea acestora, în conformitate cu art. 1075 potrivit căruia: „ Orice obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în despăgubiri, în caz de neexecutare din partea debitorului”.
Prin urmare, prima instanţă în mod legal a admis cererea reclamantului sub acest aspect, fiind vorba de o obligaţie de a face stabilită în sarcina recurentei.
5. Recurenta a fost obligată în exclusivitate la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 C.pr.civilă, reţinându-se în sarcina acesteia culpa procesuală exclusivă.
Împrejurarea că sunt mai mulţi pârâţi în cauză, nu duce la obligarea tuturor la plata cheltuielilor de judecată, obligaţia solidară nefiind prezumată conform art. 1041 Cod civil, fiind obligată numai „partea care cade în pretenţii” conform art. 274 alin. 1 C.pr.civilă, deci care are culpă procesuală, în cauza de faţă recurenta, ceilalţi pârâţi efectuând toate demersurile prevăzute de lege pentru punerea la dispoziţia reclamantului a terenului atribuit.
