Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.1868/279/2011 din 07.03.2011, reclamantul xx a chemat în judecată civilă pe pârâtul xx, solicitând instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să dispună obligarea pârâtului la punerea sa în posesie efectivă cu participarea comisiei locale de aplicare a fondului funciar la faţa locului conform dispozitivului sentinţei civile nr.804 din 01.03.2005 a Judecătoriei Piatra Neamţ, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.457/AC din 11.10.2005 a Tribunalului Neamţ şi irevocabilă prin decizia civilă nr.1106 din 11.10.2006 a Curţii de Apel Bacău cât şi a suprafeţei de teren de 2.269 m.p. menţionată în procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 18.09.2008; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin hotărârile judecătoreşti anterior menţionate cât şi procesul-verbal de punere în posesie întocmit de membrii Comisiei Locale Piatra Neamţ de aplicarea legii fondului funciar la data de 18.09.2008, i-a fost recunoscut dreptul de proprietate care nu este respectat de către membrii Comisiei Locale Piatra Neamţ pentru aplicarea legii fondului funciar, prin aceea că a fost pus în posesie doar scriptic nu şi faptic pentru terenul în suprafaţă de 2.269 m.p. reprezentând diferenţa de teren din dispozitivul sentinţei după efectuarea măsurătorilor la faţa locului, drept care i se cuvine şi pentru care plăteşte impozit la stat din anul 1991 şi până în prezent.
Prin precizarea cererii formulată la primul termen de judecată (f.35 ds.), reclamantul a solicitat obligarea pârâtului şi la plata de daune morale în cuantum de 10 lei /zi de întârziere de la data pronunţării şi până la data executării efective a hotărârii judecătoreşti ce reprezintă titlu executoriu.
În drept, s-au invocat dispoziţiilor art.581-art.582, art.580 3 C.proc.civ., ale art.1084 C.civil, art.52 din României şi art.1 din Protocolul Adiţional nr.1la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în cadrul acestei probe, în fotocopii: sentinţa civilă nr.804 din 01.03.2005 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr.6687/2002, extras proces-verbal Comisia Locală Piatra Neamţ fond funciar din 18.09.2008 şi a cărţii sale de identitate.
Cererea reclamantului a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 10 lei şi s-au aplicat timbre judiciare de 0,30 lei.
Pârâtul xx, legal citat, a formulat întâmpinare (f.39-41 ds.) prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului, ca inadmisibilă, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale respectiv urgenţa, ca şi condiţie specifică generală şi nerezolvarea fondului, ca şi condiţie specifică specială iar cererea reclamantului de punere în posesie nu se încadrează în prevederile acestei proceduri speciale având ca obiect obligaţia de a face fond funciar.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că sentinţa civilă nr.804/2005 a Judecătoriei Piatra Neamţ, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia Civilă nr.1106/2006 a Curţii de Apel Bacău a fost executată conform Hotărârii Comisiei Municipale nr.36 din 17.09.2009 şi, în consecinţă, s-a modificat parţial titlul de proprietate nr.1/2740 din 2002, eliberându-se titlul de proprietate nr.8643 din 19.11.2009, conform planului anexat cu delimitarea terenului pus în posesie, din care rezultă şi respectarea dorinţei reclamantului de a i se stabili amplasamentul celor 2.269 m.p. de-a lungul proprietăţii sale. Stadiul final al executării hotărârii anterior menţionate a fost adus la cunoştinţă reclamantului prin adresa nr.43286 din 15.10.2009.
A mai susţinut pârâtul că procesul-verbal de punere în posesie din 18.09.2008 este în fapt un proces verbal de consemnare a celor discutate şi stabilite în şedinţa Comisiei Municipale de fond funciar din acea dată, ce nu se poate substitui formularului de proces verbal de punere în posesie stipulat de lege iar prin susţinerile din cerere reclamatul încearcă să inducă instanţa în eroare, cu bună ştiinţă, reclamând un fapt neadevărat şi solicitând o punere în posesie nedispusă de nici o instanţă de judecată, de nici o lege în condiţiile în care nu intră în atribuţiile Comisiei Locale pentru aplicarea legii nr.18/1991 efectuarea de puneri în posesie pentru terenurile ce fac obiectul unor tranzacţii autentice încheiate între persoane fizice. Or, pentru terenul în suprafaţă de 5.530 m.p. (în fapt 6.733 m.p.), comisia locală nu poate face o punere în posesie întrucât reclamantul împreună cu fratele său şi-au întocmit documentaţia cadastrală NCP 6587 iar respectivul amplasament este şi vândut.
De asemenea, decizia comisiei locale în sensul deplasării în teren pentru măsurători exacte s-a datorat împrejurării că municipalitatea nu dispune de echipamente de măsurare moderne ci doar de ruletă iar la toate deplasările comisiei în teren, anterioare şi ulterioare datei de 24.09.2008, reclamantul nu a permis accesul pe teren şi a refuzat orice fel de măsurători.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art.115-art.118, art.242 al.2 şi ale art.581 C.pr.civ..
În dovedirea susţinerilor, pârâtul a depus, în fotocopii: HCL Piatra Neamţ nr.36/17.09.2009, referat nr.29527/17.09.2009, extras de plan cadastral tehnico-edilitar, titlul de proprietate nr.8643 din 19.11.2009, adresa nr.43286 din 15.10.2009 cu confirmare de primire, extras proces-verbal şedinţă comisie de fond funciar din 18.09.2008, adresele nr.565 din 21.02.2008, nr.16965 din 13.08.2007 şi nr.51456 din 30.10.2008 însoţită cu confirmare de primire şi încheierea din 21.04.2010 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr.1081/279/2010.
În temeiul dispoziţiilor art.146 C.pr.civ., reclamantul a depus concluzii scrise (f.57-59 ds.) ce au fost avute în vedere de către instanţă la pronunţarea asupra cauzei.
Analizând actele dosarului şi susţinerile părţilor, instanţa constată că cererea formulată de reclamant este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art.581 alin.1 C.proc.civ., instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.
Verificând îndeplinirea celor trei condiţii de admisibilitate, reglementate de procedura ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului, instanţa reţine următoarele:
În materie de ordonanţă preşedinţială, existenţa (aparenţa dreptului) se prezintă sub un aspect deosebit prin caracterul provizoriu al măsurilor care pot fi luate. Examinând cauza pentru a vedea dacă măsura solicitată este conformă cu dreptul şi dacă aparenţa acestuia este în favoarea reclamantului, instanţa a constatat că dreptul invocat de acesta nu are un caracter actual, cert şi neechivoc.
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul susţine că debitoarea Comisia Locală Piatra Neamţ nu ar fi respectat dispoziţiile sentinţei civile nr.804/01.03.2005 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr.6687/2002, în sensul că nu l-a pus în posesie cu suprafaţa de teren asupra căreia i s-a recunoscut dreptul de proprietate, respectiv a fost pus în posesie doar scriptic nu şi faptic, prin măsuri concrete ce implică măsurători la faţa locului.
Din analiza înscrisurilor administrate în cauză, rezultă ca nefiind dovedită afirmaţia reclamantului conform căreia Comisia Locală Piatra Neamţ nu ar fi pus în titlul executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească anterior menţionată, în condiţiile în care se constată că s-a emis deja un nou titlu de proprietate nr.8643/19.11.2009 (f.44 ds.) având ca titulari pe moştenitorii defuncţilor xx, în sensul dispus prin titlu executoriu menţionat.
Trecând peste acest aspect şi dat fiind că cel puţin la nivel teoretic există posibilitatea ca modul de punere în executare a hotărârii judecătoreşti să fie defectuos, instanţa de judecată competentă ar putea fi sesizată cu o cerere de către partea interesată în vederea verificării modului în care hotărârea judecătorească a fost pusă în executare. Or, o astfel de cerere nu poate fi parcursă decât în procedura de drept comun şi nu în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, ce presupune luarea unor măsuri cu caracter vremelnic şi nu definitiv.
Revenind la cererea dedusă judecăţii, instanţa reţine că, în principiu, o obligaţie de a face nu poate fi dispusă prin ordonanţă preşedinţială, având în vedere necesitatea ca măsura luată pe această cale procedurală, să aibă caracter vremelnic. Însă, cu toate acestea, o asemenea obligaţie poate fi dispusă în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive.
În cauză, măsura ce se solicită a fi luată de către reclamant, respectiv punerea în posesie cu o suprafaţă de teren, are în mod neechivoc un caracter definitiv dar pretinsele acte abuzive venind din partea pârâtului, cu privire la aspectul sesizat prin cererea dedusă judecăţii, nu au fost dovedite de către reclamant, ci din contră, refuzul constant al acestuia de a permite membrilor comisiei locale să efectueze măsurători în teren a condus la tergiversarea executării efective a obligaţiei stabilite în titlul executoriu invocat.
Mai mult decât atât, legiuitorul a instituit dispoziţii speciale în materia executării silite a obligaţiilor de a face, or, reclamantul a renunţat de bunăvoie la cererea întemeiată pe dispoziţiile art.5803 C.pr.civ. pe care a promovat-o anterior împotriva aceluiaşi pârât şi care a format obiectul dosarului acestei instanţe nr.1081/279/2010 (f.50 ds.), înţelegând prin aceasta să renunţe la beneficiile conferite de procedura specială instituită de legiuitor în această materie.
În aceste condiţii, instanţa constată că cererea dedusă judecăţii nu întruneşte cele trei condiţii de admisibilitate instituite de procedura ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa vremelnicia şi neprejudecarea fondului, sens în care o va respinge ca inadmisibilă.
