Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-Mureş, sub nr. 9842/320/2010, la data de 20.07.2010, reclamanţii TS şi TC au chemat în judecată pe pârâţii COMISIA COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MUREŞ şi COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI GLODENI, şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se admită plângerea aşa cum a fost formulată, să se anuleze hotărârea atacată ca fiind nelegală, cu consecinţa revocării propunerii de radiere a anexei nr. 38 poz. 1 şi 2 cu câte 3,34 ha teren agricol şi a anexei nr. 39 poz. 9 şi 10 cu câte 21,66 ha teren agricol fiecare precum şi a propunerii privind declararea nulităţii titlului de proprietate nr. 3824/2002 de către Primarul comunei Glodeni, şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că prin cererea nr. 659/02.04.1998, au solicitat Primăriei Glodeni reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren de câte 25 ha, teren înscris în CF nr. 180 Glodeni, expropriat de la antecesorul petenţilor, Teleki Jozsef, precum şi de la unchiul lor, Teleki Karoly şi că cererea lor a fost validată în baza Legii nr. 1/2000, fiind trecuţi în anexa nr. 38 poz. 1 şi 2 cu câte 3,34 ha teren agricol şi în anexa nr. 39 poz. 9 şi 10 cu câte 21,66 ha teren agricol fiecare. De asemenea, Comisia Judeţeană prin hotărârea atacată arată că deoarece suprafaţa de teren a fost expropriată în baza Legii nr. 187/1945 şi a Decretului nr. 83/1949, în temeiul art. 39 şi art. 48 din Legea nr. 18/1991, în calitate de cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, au dreptul la teren agricol în suprafaţă maximă de 50 ha şi că totodată Comisia Judeţeană arată că propune radierea suprafeţei totale validate de 50 ha teren agricol, deoarece le-au fost reconstituită o suprafaţă de teren de 77 ha păşune şi teren agricol în localitatea Ocna de Mureş. În continuare, reclamanţii au învederat că din cuprinsul hotărârii atacate rezultă că titlurile de proprietate nr. 13129/1708/2008 şi nr. 14128/222/2007 s-au eliberat pentru păşune şi teren neagricol, în suprafaţă de 7 ha, că aceste suprafeţe de teren s-au restituit în temeiul art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000 şi că restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în suprafaţă de 50 ha situate în perimetrul localităţii Glodeni s-a efectuat în mod legal, cu respectarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000. Faţă de aceste considerente de drept, ţinând seama de interpretarea unitară dată art. 48 din legea nr. 18/1991 republicată, prin raportarea sa la art. 44 din Constituţie, apreciază că şi cetăţenii străini beneficiază de drepturi egale cu cetăţenii români în aplicarea legilor reparatorii.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile Legii 187/1945, Decretul nr. 83/1949, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, art. 44 alin. (2) din României.
În dovedirea afirmaţiilor sale, reclamanţii au solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar reprezentare (f. 3), împuternicire avocaţială (f. 4), adresa nr. 3808/22.06.2010 (f. 5), titlu de proprietate (f. 6), ), adresă (f. 50), procură specială (f. 54-55), copia CI seria MS nr. 538689 (f. 56), buletin de naştere (f. 67), încheiere de autentificare (f. 23), declaraţie (f. 69), declaraţie de redobândire (f. 73), împuternicire (f. 74), înscris în limba engleză (f. 75), din limba maghiară (f. 77-84), dovadă de (f. 78), extras CF (f. 85), copie fidelă (f. 84-99), copie CI seria PC nr. 353229 (f. 101,102), încă un set de pe actele depuse.
În apărare, pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, menţinerea în totalitate a hotărârii nr. 258/14.04.2010, ca fiind emisă în mod temeinic şi legal şi respingerea petitului privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că prin hotărârea nr. 492/05.09.2001, a validat în anexa nr. 38 poz. 1 şi 2 reconstituirea dreptului de proprietate pentru câte 3,34 ha teren agricol pentru fiecare reclamant, iar prin hotărârea nr. 628/L/13.12.2001, reconstituirea dreptului de proprietate pentru câte 21,66 ha teren agricol fiecare reclamant, în Anexa 39 – despăgubiri, poz. 9 şi 10 şi Comisia locală de fond funciar Glodeni a formulat ulterior propuneri de acordare a celor două suprafeţe de 21,66 ha în favoarea reclamanţilor pe alt amplasament, propunând Comisiei judeţene trecerea acestor suprafeţe în Anexa nr. 39, la Alexa 38, în completarea celor de la poz. 1 şi 2. De asemenea, intimata a mai arătat că la data de 24.06.2009 a fost înregistrată adresa nr. 11772 a Direcţiei pentru coordonarea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniul restituirii proprietăţii funciare din cadrul Agenţiei Naţionale pentru restituirea proprietăţilor, prin care această instituţie i-a comunicat punctul său de vedere cu privire la interpretarea prevederilor art. 39 din legea nr. 18/1991 republicată conform căruia legiuitorul a înţeles să limiteze suprafaţa totală ce poate fi reconstituită pentru terenuri preluate în baza Decretului nr. 83/1949, precum şi a oricăror acte de expropriere, la 50 ha, indiferent dacă restituirea urmează a se face în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi şi că având în vedere aceste considerente, Comisia judeţeană de fond funciar Mureş a hotărât radierea suprafeţelor validate în favoarea reclamanţilor prin hotărârile nr. 492/05.09.2001 şi nr. 628/L/13.12.2001, respectiv cele înscrise în Anexa nr. 38, poz. 1 şi 2 şi Anexa nr. 39, poz. 9 şi 10. În continuare, pârâta a învederat că în favoarea celor doi reclamanţi, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă mai mare de 50 ha teren agricol, precum şi pentru o suprafaţă ce depăşeşte 30 ha teren vegetaţie forestieră, astfel că cererea de chemare în judecată este nefondată, motiv pentru care a solicitat respingerea acesteia. Cu privire la petitul privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, consideră că şi acesta este nefondat, având în vedere că nu se poate reţine vreo culpă în sarcina sa.
În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 115 din Cod procedură civilă, Legea nr. 18/1991 republicată, modificată şi completată prin legea 247/2005, Legea nr. 1/2000 precum şi ale H.G. nr. 890/2005, iar în baza art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, a solicitat judecarea şi în lipsă.
La data de 25.03.2011 reclamanţii au depus concluzii scrise prin care au reiterat în esenţă aceleaşi solicită şi motive din cererea introductivă.
În dovedirea apărărilor sale, pârâta a solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar hotărârea nr. 258/14.04.2010 (f. 23-24), adrese (f. 25, 26), proces – verbal de punere în posesie însoţit de schiţe (f. 27-40), tabel nominal (f. 43), proces verbal din 04.03.2010 (f. 48-49).
În cauză, instanţa a încuviinţat, atât pentru reclamanţi cât şi pentru pârâte administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
Prin plângerea formulată, petenţii au solicitat anularea hotărârii nr. 258 din 14.04.2010 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, prin care intimata a respins cererea acestora de reconstituire în natură a unei suprafeţe de teren de câte 25 de ha, teren agricol, cuveniţi după defunctul Teleki Jozsef (Iosif), cerere validată în temeiul dispoziţiilor legii 1/2000, validată prin hcj nr. 328/L/13.12.2001.
În cauză, instanţa reţine că petenţii au formulat cererea nr. 659/02.04.1998, prin care a solicitat Primăriei Glodeni reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren de câte 25 ha, teren înscris în CF nr. 180 Glodeni, expropriat de la antecesorul petenţilor, Teleki Jozsef (Iosif), precum şi de la unchiul lor, Teleki Karoly. La data de 30.05.2000, Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar Glodeni, prin adresa nr. 1032, a comunicat petenţilor faptul că a soluţionat în mod favorabil cererile formulate şi a dispus înscrierea lor pe anexa nr. 40 (despăgubiri). Împotriva hotărârii comisiei locale Glodeni petenţii au formulat contestaţie, care a fost admisă, astfel că s-a dispus reconstituirea în natură a dreptului de proprietate al petenţilor asupra unei suprafeţe de teren de 50 de ha, în temeiul legii nr. 1/2000. astfel, petenţii au fost înscrişi în anexa nr. 38 poziţia 1 şi 2, cu câte 3,34 ha teren agricol, validată prin HCJ nr. 492/05.09.2001, şi în anexa nr. 39 (despăgubiri) poziţia 9 şi 10, cu câte 21,66 ha teren agricol fiecare (validată prin HCJ nr. 628/L/13.12.2001). Ulterior, la data de 14.04.2010, petenţii au fost puşi în posesie cu câte două parcele de teren a câte 21,66 ha păşune şi două parcele a câte 3,34 ha păşune, aşa cum rezultă din procesele-verbale nr. 374, 375, 376, 377. Situaţia petenţilor a fost trecută în odinea de zi şi soluţionată prin hotărârea nr. 258 din 14.04.2010 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, motivat de faptul că, din studierea copiei fidele a cărţii funciare nr. 180 Glodeni, a rezultat că terenul care a fost proprietatea defunctului Teleki Jozsef (Iosif) a fost expropriat în baza legii nr. 187/1945 şi a Decretului nr. 83/1949. Aşadar, din prevederile art. 39, coroborat cu prevederile art. 48 din legea nr. 18/1991, republicată, rezultă că cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate sau cetăţenilor români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară, le poate fi reconstituită suprafaţa de teren agricol care au avut-o în proprietate, dar numai până la limita prevăzută în art. 3 lit. h) din legea nr. 198/1945, de familie, pentru terenurile agricole maxim 50 de ha, indiferent dacă reconstituirea se face în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi şi nu mai mult de 30 ha de familie pentru terenurile cu destinaţie forestieră.
Instanţa reţine că soluţia Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş în privinţa cererilor formulate de petenţi a fost legală şi temeinică pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 39 şi 48 din legea nr. 18/1991, republicată, legea fondului funciar, “persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum şi al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moştenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren trecută în proprietatea statului, până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9” (art. 39); “cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3) – (9)” (art. 48).
Instanţa reţine că în cauză se pune problema textelor de lege aplicabile. Astfel, din redactarea art. 48 din legea nr. 18/1991, republicată, rezultă că persoanele arătate pot beneficia de prevederile textului de lege dacă mai sunt în viaţă şi dacă au avut terenurile în proprietate. Aşadar, acest text de lege nu se aplică moştenitorilor persoanelor care au avut în proprietate terenuri agricole sau cu destinaţie forestieră, ci doar persoanelor titulare ale dreptului de proprietate. În situaţia în care aceştia formulează cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor respective, aceasta se poate admite, dar numai până la limitele specificate în textul de lege, 50 ha de familie, pentru terenurile agricole, respectiv 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestieră.
În schimb, moştenitorilor unor astfel de persoane ca cele arătat în art. 48 din Legea nr. 18/1991, republicată, le sunt aplicabile dispoziţiilor art. 39 din acelaşi act normativ, cu observarea condiţiei suplimentare că limita maximă până la care se poate admite cererea de reconstituire se aplică “indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi”. Mai mult, ipoteza avută în vedere de textul de lege este diferită, deoarece art. 39 din lege are în vedere “persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum şi al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moştenitorii acestora”, pe când art. 48 din lege nu impune vreo restricţie a aplicabilităţii sale, ci doar condiţia ca persoanele (nu şi moştenitorii) care formulează cererea să fi avut în proprietate terenurile pentru care se cere reconstituirea dreptului de proprietate.
În cauză, instanţa reţine că petenţii nu fac parte din categoria persoanelor arătate în art. 48 din Legea nr. 18/1991, republicată, aşa încât acest text de lege nu le este aplicabil, ci este aplicabil în privinţa lor art. 39 din aceeaşi lege.
În continuare, instanţa reţine că nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, deoarece aceste texte de lege au în vedere o altă ipoteză decât cea avută în vedere în art. 39 din Legea nr. 18/1991, republicată. Astfel, aşa cum s-a reţinut anterior, în cazul art. 39 din legea nr. 18/1991, republicată, sunt avute în vedere terenurile agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum şi al oricăror alte acte normative de expropriere, câtă vreme art. 3 alin. (2) şi art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000 sunt aplicabile în cazurile terenurilor trecute în proprietatea statului în alte condiţii, cu excluderea celor menţionate anterior. Aşadar, instanţa va respinge ca neîntemeiate argumentele petenţilor conform cărora art. 3 alin. (2) şi art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000 au modificat implicit dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 18/1991, republicată, Legea fondului funciar, deoarece textele de lege sunt aplicabile unor ipoteze şi situaţii diferite.
În cauză, instanţa reţine că petenţii au formulat cererile de reconstituire ca succesori atât ai tatălui lor, Teleki Karoly, cât şi ca succesori ai unchiului lor, Teleki Jozsef (Iosif). Unul din argumentele pentru care petenţii au apreciat plângerea întemeiată a fost acela că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a făcut în beneficiul petenţilor însă ca succesori ai unor autori diferiţi, aşa încât ar fi avut dreptul la suprafeţele de teren reclamate, deoarece restul suprafeţelor de teren le-ar fi obţinut ca succesori ai antecesorului lor Teleki Adam. Instanţa observă şi reţine că, în realitate, tatăl petenţilor, Teleki Karoly, şi cu unchiul petenţilor, Teleki Jozsef (Iosif) sunt fiii antecesorului în raport cu care petenţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate în raza judeţului Alba, Teleki Adam, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (f. 80, 81, 82). Aşadar, susţinerile petenţilor sunt neîntemeiate.
Astfel, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 39 din legea nr. 18/1991, republicată, Legea fondului funciar, persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum şi al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moştenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren trecută în proprietatea statului, până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9.
În continuare, reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, “în scopul înfăptuirii reformei agrare, trec asupra statului pentru a fi împărţite plugarilor îndreptăţiţi la împroprietărire şi pentru a constitui rezervele prevăzute la art. 2, pct. c şi d, următoarele bunuri agricole cu inventarul viu şi mort afectat lor: […] prisosul terenurilor agricole constituind proprietăţi ale persoanelor fizice care depăşesc suprafaţa de 50 ha, şi anume: pămîntul arabil, livezile, fâneţele, bălţile şi iazurile artificiale, fie că servesc sau nu pentru pescuit, mlaştinile şi terenurile inundabile.”
Conform dispoziţiilor art. 5 din aceeaşi lege, “se consideră ca o singură proprietate agricolă în ce priveşte aplicarea art. 3 lit. h): a) Terenurile agricole aparţinând aceluiaşi proprietar, aflate în diferite părţi ale ţării; b) Proprietăţile agricole ale soţului şi soţiei. În cazul când soţia are proprietate separată de a soţului, moştenită sau primită ca zestre înainte sau după căsătorie şi dovedită cu acte, va rămâne asupra soţiei 10 ha, cu latitudinea din partea soţilor de a-şi rezerva cotele legale din una sau ambele proprietăţi, după buna lor învoială; c) Proprietăţile agricole ale părinţilor şi copiilor minori; d) Bunurile agricole aflate în coproprietate.
Conform dispoziţiilor art. 2 lit. a) din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispoziţiuni din Legea nr. 187 din 1945, trec în proprietatea statului, ca bunuri ale întregului popor: […] exploatările agricole moşiereşti care au făcut obiectul exproprierii, potrivit Legii nr. 187 din 1945 şi fermele model, constituite prin efectul aceleiaşi legi, cu întreg inventarul viu, mort şi clădiri, aparţinând sau afectate acestor exploatări, indiferent de locul unde se află. Aşadar, instanţa apreciază ca fiind corectă interpretarea intimatei, Comisia judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, prin care a reţinut că legiuitorul a înţeles să nu dea dreptul la reconstituire pentru suprafeţe de teren care depăşesc suprafaţa de 50 ha teren agricol (teren agricol = pământul arabil, livezile, fâneţele, bălţile şi iazurile artificiale, fie că servesc sau nu pentru pescuit, mlaştinile şi terenurile inundabile, conform art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare), indiferent dacă suprafeţele se găsesc în localităţi diferite sau provin de la autori diferiţi. În consecinţă, atât timp cât s-a reţinut, în baza afirmaţiilor şi înscrisurilor doveditoare produse chiar de petenţi în faţa intimatei, faptul că aceştia au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate peste limita prevăzută de lege, instanţa reţine că soluţia adoptată de intimată este corectă şi hotărârea emisă de aceasta legală şi temeinică.
În concluzie, instanţa va respinge plângerea formulată şi va menţine dispoziţiile hotărârii atacate ca fiind legale şi temeinice.
