SENTINŢA CIVILĂ NR. 332/ 05.05.2010 (Domeniul – Fond Funciar)
Pe rol soluţionarea amânării pronunţării cauzei civile având ca obiect „fond funciar – plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene”, acţiune formulată de reclamanţii: B. P., B. I. şi S. R., împotriva pârâtelor C. J. C. PT. A. LG.18/1991 şi C. L. PT. A. LG.18/91 S.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21.04.2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la 28.04.2010, apoi la 05.05.2010 când în urma deliberărilor a pronunţat următoarea sentinţă.
I N S T A N Ţ A
Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:
Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de 10.02.2010 şi înregistrată sub nr. 161/249/2010, reclamanţii B. P., B. I. şi S. R., în calitate de unică moştenitoare a defuncţilor săi părinţi O. M. şi O. F., le-au chemat în judecată pr pârâtele C. J. C. PT. A. LG.18/1991 şi C. L. PT. A. LG.18/91 I, urmând ca în baza probelor ce se vor administra în contradictoriu cu acestea să se dispună anularea Hotărârii nr. 1425/15.12.2009 emisă de C. J. pentru S. D. de P. asupra T. C., şi implicit, anularea Hotărârii nr.19/11.09.2009 emisă de C. L. I. pentru S. D. de P. asupra T. (ca act premergător al hotărârii C. J.), solicitând, totodată, şi obligarea celor două comisii să reconstituie în favoarea lor dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 19,00 ha, teren de la autorii M. G. şi M. E..
În motivarea cererii, contestatorii arată că, la data de 22.08.2007 au depus la C. L.I. cererea înregistrată sub nr. 2870/22.08.2007 prin care au solicitat, în temeiul Legii nr. 193/2007 privind modificarea Legii nr.1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 19,00 ha, teren pe care în prezent se află păşune, de la autorii menţionaţi mai sus, anexând la dosar înscrisuri din care rezultă că autorii acestora au deţinut suprafaţa respectivă de teren până la preluarea abuzivă de către stat.
Mai arată că au solicitat C. L. I. să fie invitaţi la analizarea acestei cereri în şedinţa comisiei respective şi deşi aceasta avea obligaţia să soluţioneze cererea numai în prezenţa lor, potrivit art. 11 alin (9) din Regulament, soluţionarea s-a realizat fără să fie invitaţi la şedinţă, iar soluţionarea cererii a avut loc după doi ani de la data depunerii, la insistenţele lor repetate adresate chiar C. J.C. ca autoritate ierarhic superioară.
Precizează că în cele din urmă C. L. I. a emis Hotărârea nr. 19/11.09.2009 prin care le-a respins cererea, invocând câteva motive total nefondate, astfel: în registrul agricol din perioada 1956-1958 satul Ştefăneşti, familia M. T. G., figurează cu 5,59 ha. Apreciază că acesta nu poate fi un motiv întemeiat, întrucât în perioada respectivă, terenul în suprafaţă de 19 ha fusese deja preluat în mod abuziv de către stat, aşa cum rezultă şi din declaraţiile martorilor.
– „cererea de înscriere în CAP este cu suprafaţa de 3,2 ha” şi apreciază că nici acesta nu poate fi un motiv întemeiat, întrucât perioada de înscriere în CAP este 1959- 1963, când cele 19,00 ha de teren nu mai erau în posesia autorilor, fiind preluate în mod abuziv de către stat înainte de perioada colectivizării, iar cele 3,2 ha, reprezintă numai suprafaţa cu care au fost lăsaţi în posesie autorii lor în perioada scurtă de timp cuprinsă între momentul preluării abuzive de către stat a celor 19 ha şi momentul colectivizării.
Precizează că în perioada ce a urmat după anul 1949, terenurile agricole extravilane nu mai puteau fi înstrăinate întrucât legile din perioada respectivă interziceau astfel de acte (Legea 203/1947, Decr. 151/1950, Ordinul 9/1968).
– „tabelul de la Arhivele Naţionale este un tabel nedatat şi se află într-un dosar constituit pe perioada 1950 – 1954, iar nici acesta nu poate fi un motiv întemeiat, întrucât tabelul se referă la perioada 1950-1954 de vreme ce acesta se găseşte într-un dosar constituit în perioada 1950-1954, aşa cum precizează Direcţia Judeţeană Călăraşi – Arhivele Naţionale prin răspunsul nr.C-416/26.06.2009.
Mai arată că perioada 1950-1954 corespunde cerinţelor legislaţiei în materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, care se referă la preluările abuzive ale statului în perioada 1945-1989.
– „de suprafaţa solicitată autorul M. G. nu face vorbire nici în cererea din 1991 nici în ale situaţii”. Acest motiv reprezintă o afirmaţie cu totul falsă a C. L. I., întrucât la această comisie a fost înregistrată sub nr. 211/14.01.21998 cererea formulată în temeiul Legii 169/1997 pentru cele 19 ha teren de către M. E., la care este anexată şi declaraţia prevăzută de art. 9 alin. (5) lit. c. din Legea 169/1997, iar la această cerere C. L. I. le-a răspuns prin adresa nr.1046/06.06.2003, că M. E. figurează înscrisă conform Legii nr.1/2000 „în anexa 47, poziţia 40, cu o suprafaţă de 19,62 ha, anexă ce cuprinde persoanele care nu au depus în termen legal acte doveditoare pentru suprafaţa solicitată”.
De asemenea le-a mai comunicat prin adresa respectivă că: „pentru obţinerea acestor acte, vă rugăm să vă adresaţi Arhivelor Naţionale ale Statului”.
Chiar şi în ipoteza în care autorii lor nu ar fi formulat o cerere anterioară, acest fapt nu reprezintă un motiv de respingere a actualei cereri, deoarece legea nu prevede obligativitatea unei cereri anterioare, apreciind că, printr-un astfel de motiv, C. L. I. încearcă să inducă în eroare C. J. C. prin crearea unei prezumţii de persoane neîndreptăţite la retrocedarea terenurilor autorilor acestora.
De asemenea, mai arată că în momentul în care au reuşit să obţină acte doveditoare de la Arhivele Naţionale, C. L. I. le-a respins cererea, pe motivul că nu s-a mai făcut nici o referire la acest teren într-o cerere anterioară şi, având în vedere această situaţie, precum şi tergiversarea nejustificată, rezultă cu claritate reaua credinţă a C. L. I. în privinţa soluţionării cererii.
Precizează că prin invocarea acestor motive neîntemeiate, în Hotărârea nr. 19/11.09.2009 C. L. I. încearcă să înlăture probele lor privind dreptul de proprietate asupra celor 19 ha teren, apreciind în mod greşit că actele doveditoare, respectiv documentele de la Arhivele Naţionale, însoţite de actele de vânzare-cumpărare, pot fi combătute de consemnările din registrul agricol, pentru simplu motiv că dovezile acestora sunt din perioada 1950-1954, iar înregistrările agricole sunt din perioada 1956-1958 sau 1959-1963 (cererea de intrare în CAP).
Trebuie observat faptul că toate probele invocate de C. L. I. în motivele Hotărârii nr. 19/11.09.2009 sunt probe cu valoare declarativă, conform dispoziţiilor art.6 alin 12 din Legea nr.1/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, în comparaţie cu probele acestora, respectiv documente de la Arhivele Naţionale însoţite de actele de dobândire a terenurilor care sunt probe cu valoare de titlu de proprietate, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Mai arată că, potrivit art.6 alin.12 din Legea nr.1/2000 modificată, înscrisurile lor doveditoare ale dreptului de proprietate au forţă probatorie mai mare decât consemnările efectuate în registrele agricole sau în cererile de intrare în CAP şi prin urmare nu pot fi înlăturate de acestea din urmă.
Precizează că, conform art.6 alin.1 indice 4 din Legea nr.1/2000 modificată prin Legea nr.247/2005 ”Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foştilor poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă produsă de deţinătorul actual al terenului”.
Mai arată că împotriva Hotărârii nr. 19/11.09.2009 emisă de C. L. I. au formulat contestaţie care a fost înregistrată la I. P. – J.C. sub nr. M 842/24.09.2009 şi că, deşi în toată documentaţia depusă cu ocazia formulării contestaţiei au precizat că a mai fost formulată anterior cerere pentru suprafaţa respectivă, C. J. C. le-a respins contestaţia prin Hotărârea nr. 1425/15.12.2009, invocând acelaşi gen de motive ca şi C. L. I., reţinând că autoarea M. E. nu a revendicat prin cerere decât suprafaţa colectivizată şi că autorul M. G., care a decedat în 1996, nu a revendicat această diferenţă de teren şi nu crede că, C. J. C. să nu fi avut cunoştinţă despre existenţa cererii nr.211/14.01.1998 sau despre faptul că în 1996 nu exista încă Legea 169/1997care să permită revendicarea unor suprafeţe mai mari de 10 ha teren. Exclud această ipoteză, întrucât C. J. C. a avut la dispoziţie toate înscrisurile la care au făcut referire, iar despre data intrării în vigoare a legislaţiei care permite revendicarea suprafeţelor de teren mai mari de 10 ha, cu siguranţă aveau cunoştinţă, şi de aici rezultă reaua credinţă a C. J. C. în soluţionarea contestaţiei acestora.
De asemenea, mai arată că deşi au subliniat în contestaţie că au solicitat C. L.I. să-i invite la soluţionarea cererii, acest lucru nu s-a întâmplat, C. J. C. nefăcând nicio referire la acest motiv al contestaţiei.
Mai arată că, nici chiar la motivul invocat de C. L. I., contestând în mod expres de aceştia, referitor la lipsa datei de pe tabelul de chiaburi de la Arhivele Naţionale, C. J. C. nu face nici o referire, în schimb invocă un alt motiv pe care C. L.I. l-a invocat, şi anume că cererea acestora este depusă în temeiul Legii 193/2007 care, în opinia comisiei judeţene, prevede reconstituirea dreptului de proprietate până la maxim 100 ha numai persoanelor cărora li s-a reconstituit deja 50 ha, şi că cererea acestora nu se încadrează în această ipoteză. Această interpretare a C. J. C., este total eronată şi lipsită de temei legal. Nu există nici o interdicţie în lege referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu păşune şi pentru persoanele care au avut o suprafaţă mai mică de 50 ha.
De asemenea, mai arată că în cerere de reconstituire a dreptului de proprietate au făcut precizarea că formulează cerere în temeiul Legii 193/2007 care este o lege de completare a Legii nr.1/2000 şi că aveau în vedere faptul că pot formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate şi persoanele cărora le-a fost respinsă anterior o astfel de cerere.
Potrivit prevederilor art.33 alin(1) din Legea nr.1/2000 completată şi modificată prin Legea 247/2005 ”Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi foşti proprietari cărora li s-a respins cererile.
Arată că, C. J. C. interpretează în mod tendenţios prevederile Legii nr. 193/2007, uitând să facă referire la faptul că este o lege de completare a Legii nr.1/2000, analizând Legea nr.193/2007 în mod separat de Legea 1/2000 şi nu în contextul acesteia.
Precizează că pentru a demonstra că interpretarea C. J.C. este eronată nu trebuie decât să se facă o comparaţie între textele iniţiale ale articolelor din Legea nr.1/2000 şi textele din Legea nr.193/2007.
Arată că art.3 alin (1) din Legea nr. 1/2000- forma iniţială, are următorul conţinut: „reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoane fizice prevăzute la art.9 alin.(1) din Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, pentru diferenţa dintre 10 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluate în mod abuziv de aceasta, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat, se face integral în localităţile în care există suprafeţe de teren agricol constituite ca rezervă la dispoziţia comisiei, potrivit art.18 din aceeaşi lege”.
Art. 33 din Legea nr.1/2000 – forma iniţială, teza ultima din Legea 1/2000, are următorul conţinut:” Persoanele fizice şi persoanele juridice, care nu au depus în termen prevăzut de Legea nr.169/1997 cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri şi pot depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Art.3 alin.21 din Legea nr. 1/2000 adăugat prin Legea nr.193/2007 are următorul conţinut:” Pentru terenurile proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se află păşuni şi fâneţe, reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat”.
Este de observat faptul că atât textul articolului 3 alin. (2) din Legea 1/2000 modificată şi completată, cât şi art.3 alin(2) indice 1 din aceeaşi lege, completată prin Legea nr.193/2007 se referă la reconstituirea dreptului de proprietate „pentru diferenţa dintre suprafaţa de… ha şi cea adusă în cooperativă … dar nu mai mult de … de proprietar deposedat.
Ambele texte de lege folosesc termenul „diferenţa” pentru a sublinia faptul că se poate solicita teren peste limita prevăzută de legislaţia anterioară dar nu interzice solicitările sub limita de diferenţă. Tocmai de aceea s-au putut formula cereri în temeiul art.33 din Legea nr.1/2000 şi de către persoanele care au deţinut sub 10 ha teren şi nu au formulat cereri până la data respectivă.
În acest sens sunt şi prevederile art. II din Legea 193/2007 cu precizarea că se referă numai la terenurile cu păşune.
Dacă ar fi să se interpreteze în sensul comisiei judeţene, ar fi însemnat să aibă dreptul de a mai formula cereri de reconstituire în baza Legii 1/2000 doar persoanelor cărora li s-a reconstituit deja 10 ha, numai pentru diferenţa cuprinsă între cele 10 ha şi maxim 50 ha. Ori, o astfel de interpretare este total eronată, fiind cunoscut faptul că în termenul prevăzut de Legea 1/2000 au formulat cereri până la data respectivă indiferent de suprafaţa de teren, însă nu mai mult de 50 ha, toate persoanele care nu au formulat astfel de cereri.
O interpretare ca a comisiei Judeţene ar fi în contradicţie flagrantă cu principiul general de drept potrivit căruia ”dacă se poate mai mult, se poate şi mai puţin”.
În drept reclamanţii şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 53-57 din Legea nr.18/1991 republicată.
În dovedirea acţiunii reclamanţii au solicitat probele cu înscrisuri şi martori.
Alăturat acţiunii, reclamanţii au ataşat în xerocopie următoarele acte: Hotărârea nr. 1425/15.12.2009 emisă de C. J. C. însoţită de adresa de înaintare nr. M.842/05.01.2010; Hotărârea nr. 19/11.09.2009 emisă de C. L. I.; înscrisuri doveditoare ale calităţii de moştenitori respectiv: certificate de căsătorie seria C a nr.139917; certificatul de deces seria D 4 nr.554807 privind pe defunctul M. G.; certificatul de deces seria DR nr. 426685 privind pe defuncta M. E.; Testamentul autentificat sub nr.1484/20.07.2000 de BNP N. Ţ.; adresa nr.1014/26.06.2009 emisă de BNP N. Ţ.; procura autentificată sub nr. 968/13.07.2009 de BNP B. C.L.; înscrisuri doveditoare ale proprietăţii, respectiv: tabelul de chiaburi emis sub nr.C 416/29.06.2009 din comuna Ştefăneşti, jud. Ialomiţa; declaraţia autentificată sub nr. 2718/08.08.2007 de BNP N.Ţ.; declaraţia autentificată sub nr.862/08.05.2003 de BNP N. Ţ.; actul de vânzare –cumpărare nr.6318/16 iulie 1936; actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18 ianuarie 1937; actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 3.09.1938; actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11.08.1942; actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 21 aprilie 1947; actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 13 martie 1947; actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 08.02.1939; actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 27 martie 1947; actul de vânzare-cumpărare întocmit la data de 04.10.1941; înscrisuri doveditoare ale demersurilor privind reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv, cererea formulată de către M. E. şi înregistrată la primărie sub nr. 211/14.01.1998; declaraţia numitei M. E. din data de 14.01.1998; adresa nr. 1046/06.06.2003 înaintată de Primăria Ileana către reclamantul B. P.; Hotărârea nr. 517/09.11.2000 emisă de C. J. C. de validare a anexelor 37, 38, 43, 47 din comuna Ileana însoţită de Anexa nr. 47; cererea reclamanţilor B. P. şi B. I. pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 19 ha teren cu păşune de la autorul lor M. E., înregistrată la Primăria Ileana sub nr. 2870/21.08.2007; cererea formulată de reclamantul B. P. şi înregistrată sub nr. M-558/03.07.2009 la I. P. C.; adresa nr. M 558/10.07.2009 a I. P. C.; adresa nr. 3189/17.09.2009 emisă de Primăria comunei Ileana; procesul – verbal nr. 8; contestaţia împotriva Hotărârii nr. 19/11.09.2009 formulată de reclamanţii B. P. şi B. I. şi înregistrată la I. P. C. sub nr. M-842/24.09.2009; Hotărârea nr.1425/15.12.2009 emisă de C. J. C.
Urmare a solicitării instanţei, cu adresa nr. 1183/23.02.2010 C. J. C. a înaintat actele care au stat la baza emiterii Hotărârii nr.1425/15.12.2009, respectiv aceleaşi acte ataşate şi de reclamanţi.
Pârâta C. J. C. pentru S. D. de P. P. asupra T. a formulat în cauză ÎNTÂMPINARE, solicitând în baza probelor existente la dosarul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâta arată că prin cererea nr. 2870/2007 depusă la C. L. de F. F. I. se solicită de către reclamanţi reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 19 ha teren cu păşune de la M. E., cerere întemeiată pe prevederile art. II din Legea nr. 193/2007, iar actul prin care reclamanţii înţeleg să facă dovada calităţii de moştenitori au autorului este un autentificat sub nr. 1484/20.07.2000, în urma căruia reclamanţii urmau să primească terenul solicitat de autoare în temeiul Legii nr. 1/2000, reclamanţii recunoscând că cererea de reconstituire formulată în temeiul Legii nr. 1/2000 a fost soluţionată de C. J. de F. F. C. prin Hotărârea nr. 1130/19.06.2003.
Având în vedere că autoarea a decedat în anul 2002, apreciază că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să solicite reconstituirea dreptului de proprietate, fiind moştenitori testamentari – fără posibilitatea repunerii în termen.
Mai arată că reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 193/2007 se poate face pentru următoarele două situaţii:
– „pentru terenurile proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se află păşuni şi fâneţe, reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin acte normative speciale sau prin orice alt mod de la membrii cooperator sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dat nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat.”
Conform Registrului agricol din perioada 1956 -1958 soţii M. G. şi M. E. deţineau suprafaţa de 5,59 ha, iar în cererea de înscriere în CAP figurau cu 3,2 ha; reclamanţilor li s-a reconstituit de la soţii M. G.şi M. E. o suprafaţă de 2,60 ha în Anexa 2A Ştefăneşti, poziţia 201.
Pentru suprafaţa de 19,00 ha nu depun acte de proprietate şi cu atât mai puţin nu fac dovada vechiului amplasament pentru a se putea stabili categoria de folosinţă a terenului-păşune; tabelul de chiaburi din comuna Ştefăneşti, judeţul Ialomiţa, nedatat, dar aflat într-un dosar constituit în perioada 1950-1954 nu poate fi luat în considerare în condiţiile în care există evidenţa agricolă din perioada 1956- 1958 şi cererea de înscriere în CAP.
– „persoanelor fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuire le-a fost anulată, precum şi persoanelor îndreptăţite la împroprietărire, înscrise în tabele nominale”.
La dosar nu au fost depuse acte din care să rezulte încadrarea în situaţia de mai sus enunţată.
În drept, pârâta şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art.115 – 118 C.pr.civ.
Reclamanţii au mai depus la dosar relaţiile înaintate de Arhivele Naţionale, respectiv copii xerox de pe: adresa nr. C-138/08.042010 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Călăraşi al Arhivelor Naţionale către reclamantul B. P.; tabelul întocmit de R.P.R. – Regiunea Ialomiţa – Raionul Lehliu – Comitetul Provizoriu al Comunei Ştefăneşti, de locuitori nedemni din Comuna Ştefăneşti de la alegerea deputaţilor din Sfaturile Populare; extras din „Tabelul nominal cuprinzând suprafeţele ce posedă locuitorii comunei după Registrul Agricol” de la Sfatul Popular al Raionului Lehliu, Secţia Agricolă din anul 1958, după originalul scris în limba română cu litere latine, emis de Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Călăraşi; extras din „Tabelul nominal cuprinzând suprafeţele ce posedă locuitorii comunei după Registrul Agricol” de la Sfatul Popular al Raionului Lehliu, Secţia Agricolă din anul 1958, după originalul scris în limba română cu litere latine, emis de Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Călăraşi; extras din „Tabel de chiaburi din comuna Ştefăneşti Raionul Lehliu” de la Sfatul popular al raionului Lehliu, Secţia Secretariat; sentinţa civilă nr. 305 din 22.04.2003 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. 75/2003 rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 334R din 30.06.2003 a Tribunalului Călăraşi.
Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
M. T. G. şi M. E. au deţinut teren pe raza com. Ileana, jud. Călăraşi. M G. a decedat la data de 29.08.1996.
Numita M. E. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate tot pentru diferenţa de 19,6150 ha – teren arabil, cerere formulată în baza Legii nr. 169/1997 şi înregistrată la Primăria com. Ileana sub nr. 211/14.01.1998 (fila 55 din dosar)
Iniţial, în baza Legii 18/1991, numitei M. E. i s-a reconstituit suprafaţa de 2,60 hak, din care 2,50 ha teren arabil extravilan şi 0,10 ha teren intravilan, eliberându-se pe numele său Titlul de proprietate nr. 87225/17.02.1997 (fila 58 din dosar).
Prin Hotărârea nr. 517/09.11.200a a C. J. C. s-au validat anexele de la com. Ileana, iar M. E. a fost înscrisă în Anexa 47, poziţia 40 cu suprafaţa de 19,62 ha, anexă ce cuprinde persoanele care nu au depus în termenul legal acte doveditoare pentru suprafaţa solicitată, hotărâre care nu a fost contestată de persoana direct interesată – M. E. (în viaţă la momentul respectiv) – filele 59 – 61 din dosar.
Numita M. E. a decedat la data de 27.10.2002, iar prin testamentul autentificat sub nr. 1484/20.07.2000 de BNP N. Ţ., M. E. i-a instituit legatari cu titlu particular pe reclamanţii B. P. şi B. I. pentru cota indiviză de 1/2 parte din terenul ce urmează să-l primească conform Legii 1/2000, iar pe numiţii O. M. şi O. F. i-a instituit legatari cu titlu particular pentru cealaltă cota indiviză de 1/2 parte din terenul ce urmează să-l primească conform Legii 1/2000.
Prin cererea înregistrată la Primăria com. Ileana sub nr. 2870/21.08.2007, reclamanţii B. P. şi B. I., în nume propriu şi pentru familia O. M., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 19,00 ha – teren arabil cu păşune, ce a aparţinut autorilor M.T. G. şi M. E., în calitate de moştenitori testamentari ai acesteia din urmă.
Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. II din Legea nr. 193/2007.
În susţinerea cererii reclamanţii a invocat „Tabelul de chiaburii din comuna Ştefăneşti, jud. Ialomiţa” nedatat, aflat într-un dosar constitut pe perioada 1950 – 1954 de la Sfatul Popular Raion Lehliu secţia agricolă, potrivit adresei nr. C-416/26.06.2009 emisă de Direcţia Judeţeană Călăraşi a Arhivelor Naţionale, unde G. T. M. figura la poziţia 32 cu suprafaţa de 17,88 ha, inclusiv declaraţii de martori.
Prin Hotărârea nr. 19/11.09.2009 pârâta C. L. I. a respins cererea reclamanţilor motivat de faptul că tabelul prezentat nu este datat şi datele înscrise nu au nicio concordanţă cu registrul agricol din perioada respectivă existent la primărie.
Împotriva acestei hotărâri reclamanţii au formulat contestaţie, iar prin Hotărârea nr. 1425/15.12.2009 C. J. C. a respins contestaţia ca nefondată, reţinându-e, printre motive inclusiv că revendicarea solicitată de reclamanţi nu se încadrează în una din cele două situaţii prevăzute expres de Legea nr. 193/2007.
În termen legal, reclamanţii au formulat plângere împotriva acestei din urmă hotărâri.
Într-adevăr, Legea nr. 193/2007 a modificat Legea 1/2000 introducând la articolul 3 un nou alineat, respectiv 21, potrivit căruia: „Pentru terenurile proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se află păşuni şi fâneţe, reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat.”
De asemenea, art. II din aceeaşi lege prevede că: „Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţele de suprafaţă ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.”
Din analiza acestui articol rezultă că formularea cererii în baza acestei legi este condiţionată de existenţa unei suprafeţe de 50 h deja reconstituită în baza legilor fondului funciar anterioare, iar termenul de 60 de zile pentru formularea cererii are în vedere numai această diferenţă.
Instanţa apreciază că interpretarea reclamanţilor în ce priveşte aplicarea prevederilor Legii 193/2007 este eronată.
Este adevărat că Legea 193/2007 este o lege de completare a Legii nr. 1/2000 şi că potrivit art. 33 al. 1 din Legea nr. 1/2000 completată şi modificată prin Legea 247/2005 ”Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi foşti proprietari cărora li s-a respins cererile..”, numai că pentru aceste cereri legiuitorul a prevăzut un termen de formulare a cererii până la data de 30.11.2005, inclusiv, acesta fiind un termen de decădere.
Este adevărat că variantele art. 33 fac referire la „diferenţe” de teren, dar pentru solicitarea acestor diferenţe s-au prevăzut termene limită de formulare a cererilor, iar articolele din Legea nr. 193/2007 sunt articole distincte care fac referire la alte situaţii decât cele prevăzute la art. 33 din Legea 1/2000, neputând fi extinse asupra acestora.
Dacă legiuitorul vroia, prevedea în mod expres că acest termen se aplică şi situaţiilor prevăzute de art. 33 din Legea 1/2000, ceea ce nu a făcut.
Instanţa apreciază că formularea articolelor din Legea 193/2007 este foarte clară şi nu lasă loc la interpretări; termenul de 60 de zile face trimitere strict la art. 3 al. 21, alineat introdus prin această lege, text care are în vedere persoanele cărora, iniţial, li se reconstituiseră suprafaţa maximă de 50 ha, or, în speţă, terenul reconstituit iniţial lui M. E. este de 2,5 ha.
Nimic nu-i împiedica pe reclamanţi să formulez cerere la intrarea în vigoare a Legii 247/2005 pentru suprafaţa în cauză.
Nu în ultimul rând, aşa cum s-a menţionat, M. E. a fost înscrisă în anexa 47 cu suprafaţa de 19,62 ha cuprinzând persoanele care nu au depus acte doveditoare, or, prin Hotărârea nr. 517/09.11.2000 a C. J. C. această anexă a fost validată, hotărârea rămânând definitivă, nefiind contestată de M. E. care trăia la momentul respectiv (decedând d-abia în anul 2002).
Mai mult decât atât, nici la intrarea în vigoare a Legii 247/2005 reclamanţii nu au făcut nicio solicitare comisiei locale în ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 19 ha (aspect recunoscut chiar de aceştia prin cererea nr. 2870/2007)
Având în vedere aspectele reţinute mai sus, instanţa apreciază că reclamanţilor nu le sunt aplicabile prevederile Legii 193/2007, situaţie faţă de care face de prisos analiza dovezilor dreptului de proprietate.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa constată că Hotărârea nr. 1425/15.12.2009 emisă de pârâta C. J. C. este legală şi temeinică, motiv pentru care, având în vedere şi prevederile art. 64 din Legea nr. 18/1991, apreciază neîntemeiată plângerea reclamanţilor, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge plângerea formulată de reclamanţii B. P., B. I. şi S. R., împotriva Hotărârii nr. 1425/15.12.2009 emisă de pârâta C. J. C. PT. A. LG.18/1991 şi C. L. PT. A. LG.18/91 I.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05.05.2010.
