SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 1484/01.06.2010
Prin plângerea adresată acestei instanţe şi înregistrată petenţii A.I.N., A.I.V., B.I.A., G.M. şi A.D. au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 7957/15.01.2010, solicitând în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală P. de aplicare a legilor fondului funciar şi Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5 ha teren cu vegetaţie forestieră pe raza comunei P., în calitatea lor de moştenitori ai defunctului A.I.I..
În motivare au arătat că autorul lor a fost beneficiarul prevederilor art. 2 lit. „a” si „b” din Legea nr. 187 din 23 martie 1945 fiind înscris in tabelul comunei P., jud. Neamţ, având dreptul la împroprietărirea cu suprafaţa de 5 ha teren fără însă al primi în posesie. La intrarea in vigoare a prevederilor Legii nr. 193 din 19/06/2007 au făcut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceasta suprafaţa de teren la comisia locală de fond funciar, care a admis-o, dar comisia judeţeană a invalidat-o prin hotărârea mai sus arătată.
În dovedire petenţii au depus la dosar tabelul nominal cuprinzând persoanele împroprietărite prin Legea nr.187/1945 tabel în care la poziţia nr.3 este înscris defunctul A.I.I. cu suprafaţa de 5 ha, hotărârea nr. 7957/15.01.2010 a Comisiei judeţene şi hotărârea nr. 9 din 11.11.2009 a Comisiei locale.
În termen legal intimata Comisia locală P. de aplicare a legilor fondului funciar a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu cererea petenţilor.
Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a arătat prin întâmpinare că hotărârea nr. 7957/15.01.2010 este temeinică şi legală motiv pentru care se solicită respingerea plângerii. S-a ataşat întâmpinării documentaţia care a stat la baza emiterii hotărârii sus menţionate.
Cu privire la excepţia tardivităţii formulării de către petenţi a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, invocată de Comisia Judeţeană, prin Hotărârea nr. 7957/15.01.2010 instanţa urmează să o respingă ca neîntemeiată pe următoarele considerente :termenul de 60 de zile pentru introducerea plângerilor în baza Legii nr.1/2000, nu curge pentru cetăţenii din comuna P. care au fost îndreptăţiţi la împroprietărire în baza Legii nr.187/1945 şi înscrişi în tabelele de împroprietărire , de la data prevăzută în art.33 din lege, ci, curge, de la data adoptării Legii nr.193/19.06.2007 ,prin care a fost modificat şi completat art.36 din legea nr.1/2000.
Examinând data introducerii cererii de reconstituire de către petenţi, menţionată expres pe cerere, rezultă, fără nici un dubiu, că aceasta (cererea) a fost introdusă înăuntrul termenului de 60 de zile.
De altfel, la data adoptării şi promulgării Legii nr.1/2000 nu se putea şti că peste 7 ani, art.36 din acest act normativ va fi modificat şi completat printr-o nouă lege.
Este adevărat, că prin Ordonanţa de Urgenţă nr.127/15.09.2005, prin art. I, a fost modificat art.33 din Legea nr.1/2000, în sensul că termenul de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.169/1997 şi nr.1/2000, s-a prelungit până la data de 30.11.2005. La fel şi termenul pentru introducerea cererilor de reconstituire formulate în baza art. III al titlului VI din Legea nr.247/2005, a fost prelungit până la data de 30.11.2005.
Dar, prelungirea termenului de introducere a cererilor, de reconstituire, reglementată de OUG nr.127/15.09.2005 nu are nici o legătură cu Legea nr.193/19.06.2007, care a modificat art.36 din Legea nr.1/2000
Din probatoriul administrat în cauză instanţa reţine că autorul petenţilor, defunctul A.I.I. a fost împroprietărită cu suprafaţa de 5 ha teren beneficiind de prevederilor art. 2 lit „a” si „b” din Legea nr. 187 din 23 martie 1945 prevederi care au statuat: „mărirea suprafeţelor arabile ale gospodăriilor ţărăneşti existente, care au mai puţin de 5 ha şi crearea de noi gospodării ţărăneşti individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ. Din analiza textului de lege rezulta indubitabil că suprafaţa totală la care se refera legiuitorul este de 5 ha. teren in care se include si cel deţinut la data împroprietăririi. La data întocmirii tabelelor, Comitetul Comunal de Reforma Agrara a comunei P., jud. Neamţ a avut in vedere situaţia de fapt de pe raza comunei P. de la acea data. Astfel, a întocmit respectivele tabele având in vedere terenul agricol disponibil de pe raza comunei în care a inclus terenul arabil propriu zis, islazurile si fâneţele disponibile – aşa cum rezulta din interpretarea art. 14 din acest act normativ care prevede că, mărimea loturilor gospodăriilor noi create ca şi mărimea loturilor gospodăriilor mici, se va determina în raport cu rezerva de pământ existentă în raza plasei. De asemenea şi în ce priveşte fâneţele şi islazurile”. Din aceste texte de lege rezulta clar că legiuitorul a urmărit împroprietărirea până la suprafaţa de 5 ha cu teren arabil, fâneţe şi islazuri, funcţie de zona unde era atribuit.
Cât priveşte categoria de folosinţă a terenului cuvenit, este de notorietate că în zona de munte (Comuna P. fiind situată în zona de munte), nu existau şi nu există disponibile terenuri arabile, ci, doar terenuri cu vegetaţie forestieră.
Instanţa mai reţine că art. 36 din Legea nr. 1/2000, a fost modificat şi completat, recent, prin Legea nr. 212/24 octombrie 2008, şi are următorul conţinut: „persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptăţite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum şi persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front şi că îndeplineau condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietăriţi, li se vor acorda terenurile respective, agricole şi forestiere în limita suprafeţelor disponibile sau despăgubiri”.
Întrucât, în comuna P., terenul disponibil este doar cu vegetaţie forestieră, iar legiuitorul a avut în vedere împroprietărirea efectivă a celor în drept, instanţa va admite plângerea petenţilor, în temeiul art. 2 din Legea nr. 187/1945, art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat şi completat prin legile 193/2007 şi 212/2008 şi art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, va anula Hotărârea nr. 7957/15.01.2010, a Comisiei Judeţene Neamţ şi va reconstitui petenţilor, dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5ha teren cu vegetaţie forestieră situat pe raza comunei P., judeţul Neamţ.
Se va lua act că în cauză nu s-au efectuat cheltuieli de judecată.
