Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenţii-reclamanţi C.V., B.M., C.D.S., C.S.T., C.T.L. şi C.M.M., împotriva sentinţei civile nr. 36 din data de 31 martie 2008, pronunţată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr. 1868/304/2007, ca urmare a strămutării cauzei prin încheierea nr. 5185 din data de 05 mai 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 8169/1/2008.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor şi concluziile în fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 22 octombrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta şi când instanţa a dispus amânarea pronunţării asupra deciziei pentru data de azi, 29 octombrie 2009.
I N S T A N Ţ A
Prin sentinţa civilă nr. 36/31.03.2008 pronunţată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr. 1868/304/2007 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamaţii C.V., B.M., C. S. – T., C. D.- S., C. T.-L. şi C. M. – M. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Orodel şi Comisia Judeţeană Dolj de Fond Funciar, privind rectificarea titlului de proprietate nr. 2118/ 30.12.2001, emis pe numele pârâtei O. Gh. I., în calitate de moştenitoar4e a defunctului C. A. C..
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, urmând procedura prevăzută de legea nr. 1/2000, reclamanţii precum şi pârâta O. Gh. I. au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 10,25 ha teren arabil, situat pe raza localităţii Orodel, cerere ce a fost admisă doar în ceea ce o priveşte pe pârâta O. Gh. I., căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren solicitată, pe raza localităţii Giurgiţa, deoarece pe raza localităţii Orodel nu mai exista teren la dispoziţia comisiei, cererea reclamanţilor fiind respinsă cu motivarea că aceştia nu au vocaţie succesorală concretă la moştenirea defunctului C. A. C.. Listele anexă în care a fost trecută această reconstituire au fost afişate la sediul primăriei Orodel la data de 12.09.2000, aşa cum reiese din procesul verbal întocmit de Comisie Locală în acest sens, iar ulterior a fost emis şi titlul de proprietate cu nr. 2118/ 30.12.2002, pe numele pârâtei, în calitate de moştenitoare a lui C. A. C.. În ceea ce-i priveşte pe reclamanţi, instanţa de fond a reţinut că , din chiar schiţa arborelui genealogic depusă la dosar de aceştia, rezultă că reclamanţii nu au vocaţie succesorală concretă la moştenirea defunctului C. A. C., deoar4ece sunt rude de gradul V cu acesta, fiind nepoţi de văr primar ai defunctului, iar potrivit Codului civil, în linie colaterală vocaţia succesorală se întinde numai până la rudele de gradul IV. Totodată, instanţa a mai apreciat că din probele administrate nu reiese că în cauză sunt incidente prevederile privitoare la reprezentare sau retransmiterea moştenirii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii C.V., B.M., C. S. – T., C. D.- S., C. T.-L. şi C. M. – M., susţinând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nelegală, recursul fiind înaintat spre soluţionare Tribunalului Dolj .
În motivarea recursului se arată că reţinerea primei instanţe referitoare la vocaţia succesorală a reclamanţilor recurenţi este greşită, întrucât momentul în care prezintă relevanţă stabilirea vocaţiei succesorale a unei persoane trebuie raportat obligatoriu la data de deschiderii succesiunii acesteia, ori în cauză reconstituirea dreptului de proprietate a avut loc după autorul C. C., care a decedat anterior părinţilor reclamanţilor recurenţi. În consecinţă, la data deschiderii succesiunii după C. Constnatin, acesta avea ca moştenitori pe cei 4 veri primari şi anume: pe pârâta O. I. şi pe autorii reclamanţilor, C. Victor, Florea şi Marin – faptul că aceştia din urmă trăiau, la conferea calitatea de moştenitori, egali fiind în grad de rudenie cu pârâta O. I..
Se mai arată de către reclamanţii recurenţi că cererile de reconstituire pe care aceştia le-au formulat, vizau în mod evident drepturile succesorale ale părinţilor lor, drepturi de care aceştia nu mai putea dispune, întrucât la apariţia legilor fondului funciar aceştia nu mai trăiau.
În consecinţă, instanţa de fond era chemată să constate că defunctul C. C. a avut 4 moştenitori egali în grad, iar reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru unul dintre aceştia este nelegală.
Recursul nu a fost motivat în drept.
După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Mureş, la dosar a fost depusă o cerere formulată altă de numita B.R.- Simona (care are calitatea de recurentă în dosar nr.1553/304/2008 al Tribunalului Dolj), arătând că este moştenitoare legală a mătuşii sale C. F., soţia supravieţuitoare a lui C. C. şi prin urmare solicită anularea titlului de proprietate al lui O. Gh. I. , titlu de proprietate obţinut în mod ilegal.
Instanţa, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor formulate de intimata O. Gh. I. şi văzând dispoziţiile art. 304 1 Cod de procedură civilă constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, reiese că părinţii reclamanţilor recurenţi şi pârâta O. Gh. I. sunt fii lui C. G., acesta din urmă fiind frate cu C. A., tatăl lui C. C. – defunctul după care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate . În consecinţă , atât părinţii reclamanţilor cât şi pârâta O. Gh. I. au calitatea de rude de gradul IV cu defunctul C. C., în timp ce reclamanţii recurenţi sunt rude de gradul V cu acest defunct, şi în această calitate au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.
Faţă de considerentele reţinute de prima instanţă referitoare la lipsa vocaţiei succesorale a reclamanţilor recurenţi, tribunalul are în primul rând în vedere faptul că prevederile legilor funciar nu cuprind dispoziţii derogatorii faţă de dreptul comun în ceea ce priveşte vocaţia succesorală, prin urmare pentru a stabilii vocaţia succesorală a reclamanţilor recurenţi, după cu a apreciat şi instanţa de fond, prezintă relevanţă în cauză prevederile Codului Civil.
Potrivit prevederilor art. 676 Cod civil, moştenirea în linie colaterală este posibilă până la gradul IV de rudenie inclusiv, ori în cauză, reclamanţii recurenţi sunt în V faţă de defunctul C. C..
În aceste condiţii, tribunalul apreciază că, la data decesului lui C. C. (3 februarie 1968), aveau vocaţie succesorală rudele de gradul IV ale acestuia, respectiv: C. Florea (antecesorul reclamanţilor recurenţi C.D.S. şi C. T. S.), C. Victor (antecesorul reclamanţilor C.V. şi C./Berceanu Mariana), C. Marin (antecesorul reclamanţilor recurenţi C. L. şi C. M. –M.) şi O. I..
Reclamanţii au susţinut că antecesorii lor nu au avut posibilitatea de a-şi valorifica vocaţia succesorală – prin prisma reglementărilor legale reparatorii, întrucât au decedat înainte de apariţia legilor fondului funciar, însă în această privinţă se poate observa că C. Victor a decedat la data de 19 decembrie 1992 (după apariţia Legii nr. 18/1991), iar C. Marin a decedat în anul 2004 ( deci inclusiv după apariţia Legii nr. 1/2000 ).
De altfel, tribunalul consideră că nu prezintă relevanţă data decesului antecesorilor reclamanţilor prin prisma îndreptăţirii lor la succesiunea lui C. C., întrucât în ceea ce priveşte devoluţiunea legală, legea a stabilit o anumită ordine de preferinţă în care rudele defunctului sunt chemate în moştenire, în funcţie de clasa de moştenitori din care fac parte şi de gradul de rudenie cu acesta.
Reclamanţii recurenţi în cauză, fiind după cum am arătat, rude de gradul V cu defunctul C. C., nu pot fi incluşi în nici una dintre clasele de moştenitori prevăzute de art. 669- 672 Cod civil.
Pe de altă parte, după cum a reţinut şi prima instanţă, în cauză nu sunt aplicabile nici regulile reprezentării succesorale, întrucât pe de o parte potrivit prevederilor art. 664 – 666 reprezentarea este admisibilă doar în cazul descendenţilor şi a colateralilor privilegiaţi, şi pe de altă parte, deoarece antecesorii reclamanţilor recurenţi au decedat ulterior survenirii decesului lui C. C. .
Pentru aceste considerente, tribunalul conchide că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, astfel încât, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanţii C.V., B.M., C. S. – T., C. D.- S., C. T.-L. şi C. M. – M..
Recurenţii fiind în culpă procesuală, în baza prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă ,urmează a fi obligaţi la plata sumei de 248,77 lei, în favoarea intimatei O. I., cu titlu de cheltuieli de judecată (fila 60).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii C.V., Berceanu Maria, C.S.T., C.D.S., C.T.L. şi C.M.M., toţi cu domiciliul în Afumaţi, jud. Dolj împotriva sentinţei civile nr. 36 din data de 31 martie 2008, pronunţată de Judecătoria Segarcea.
Obligă recurenţii la plata către intimata O. I., cu domiciliul în Ordei, jud. Dolj a sumei de 248,77 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică azi, 29 octombrie 2009.
