SPOR VECHIME, PREMIUL LUNAR DE 2% SI PREMIUL ANUAL.
Reclamantul C.Gh. a chemat în judecata pârâtul CONSILIUL LOCAL FETESTI, solicitând obligarea acestuia la plata drepturilor salariale neachitate lunar de 2% si premiul anual acordat la sfârsitul anului, precum si actualizarea acestor sume cu indicele de inflatie la data platii efective .
Solutionând cauza, instanta a respins-o ca neîntemeiata .
Pentru a se pronunta astfel, s-au retinut urmatoarele :
Analiza tribunalului cu privire la drepturile reprezentand sporul de vechime, premiul lunar de 2% si premiul anual care se acorda la sfarsitul anului pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica are punct de plecare dispozitiile Legii nr. 40 /1991 republicata cu privire la salarizarea Presedintelui si Guvernului României, precum si a personalului Presedintiei, Guvernului si al celorlalte organe ale puterii executive.
Prin prevederile art. 7 din acest act normativ se stipuleaza ca salariile de baza ale functiilor din conducerea prefecturilor si consiliilor locale sunt prevazute în anexa nr. 7 în care se stabilesc indemnizatiile primarilor, viceprimarilor si secretarilor de primarii.
Dispozitiile art. 14 alin. 1, 17 si 18 din Legea nr. 40/1991 prevad ca persoanele salarizate potrivit acestei legi beneficiaza de un spor de asupra fondului de salarii prevazut în bugetul de venituri si cheltuieli al unitatii vechime în munca, de un premiu lunar de 2% asupra fondului de salarii prevazut în bugetul de venituri si cheltuieli al unitatii, precum si un premiu anual de pâna la un salariu mediu lunar de baza realizat în anul pentru care se face plata.
Ulterior, prin Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica se prevede expres prin art. 19 si 20 modalitatea prin care sunt remunerati persoanele care ocupa functii de demnitate publica.
Astfel, persoanele care ocupa functii de demnitate publica au dreptul, pentru activitatea desfasurata, la o indemnizatie lunara, stabilita în conformitate cu prevederile anexei II din lege, iar aceasta indemnizatie reprezinta unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei si reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina în raport cu venitul salarial.
Anexa 10 la Legea nr. 154/1998 stabileste prevederile din unele acte normative care se abroga, fiind expres prevazute în punctul 1 dispozitiile referitoare la promovarea în grade, trepte profesionale si gradatii, indemnizatii de conducere, ponderea functiilor de conducere prevazute la art. 8, art. 9, art. 11, art. 12, art. 13, art. 24, art. 25, art. 28 alin. (2) si alin. (3), art. 30, art. 33, art. 37, art. 39 si la art. 41, precum si anexa nr. 7 pct. 2 din nota, anexa nr. 8 si pct. 1, 3 si 7 din nota, anexa nr. 9 si nota de la cap. II, pct. 1 din nota la cap. III lit. B si pct. 1 si 2 de la cap. III lit. C, din Legea nr. 40/1991 cu privire la salarizarea Presedintelui si Guvernului României, precum si al personalului Presedintiei, Guvernului si a celorlalte organe ale puterii executive, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 14 iulie 1993.
Ultimul alineat din Legea nr. 154/1998 stipuleaza ca celelalte reglementari cu privire la nivelul salariilor, stabilirea gradatiilor pentru personalul prevazut în prezenta lege, precum si orice alte dispozitii contrare se abroga.
De observat este faptul ca normele de tehnica legislativa avute în vedere la elaborarea Legii nr. 154/1998 erau cele prevazute de Decretul nr. 16/1976 prin care se arata la art. 88 alin. 4 ca „În mod exceptional, în cazul in care, datorita complexitatii reglementarilor, nu ar putea fi indicate toate dispozitiile legale contrare, se va putea adauga, la sfârsitul enumerarii actelor normative abrogate direct, formula de abrogare generica “si orice alte dispozitii contrare”.
Normele de tehnica legislativa prevazute de Decretul nr. 16/1976 sunt schimbate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 care, într-adevar, nu mai prevede posibilitatea abrogarii generice sub forma si orice alte dispozitii contrare se abroga.
În schimb, chiar si în acest act normativ se stabileste prin art. 67 posibilitatea abrogarii implicite, si anume, în cazuri deosebite, în care la elaborarea si adoptarea unei reglementari nu a fost posibila identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma ca acestea au facut obiectul modificarii, completarii ori abrogarii lor implicite.
Având în vedere textele legale invocate mai sus, tribunalul constata ca elaborarea Legii nr. 154/1998 s-a realizat în acord cu normele de tehnica legislativa ce erau în vigoare la acea data, abrogarea dispozitiilor contrare fiind o posibilitate de abrogare implicita era recunoscuta de Decretul nr. 16/1976.
Întrucât sporurile prevazute de art. 14 alin. 1, 17, 18 din Legea nr. 40/1991 au fost pastrate pentru alte categorii de personal prevazute de Legea nr. 154/1998, abrogarea lor expresa doar pentru categoria persoanelor care ocupa functii de demnitate publica era foarte greu de prevazut.
În aceste conditii, tribunalul constata ca art. 14 alin. 1, 17, 18 din Legea nr. 40/1991 au fost abrogate implicit cu privire la persoanele care ocupa functii de demnitate publica, din moment ce indemnizatia acordata acestor persoane reprezinta unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei de primar, conform noii legi de stabilire a remuneratiei acestei categorii de persoane (art. 19 si 20 din Legea nr. 154/1998).
Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala prin art. 57 alin. 5 stabileste ca, pe durata mandatului, primarul si viceprimarul primesc o indemnizatie lunara, ca unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei de primar, respectiv de viceprimar, si care reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina în raport cu venitul salarial. Primarul si viceprimarul nu beneficiaza de sporul de vechime în si nici de alte sporuri prevazute de lege.
Prevederile art. 57 alin. 6 din Legea nr. 215/2001 stipuleaza ca durata mandatului constituie vechime în munca si în specialitatea studiilor absolvite.
Aceeasi modalitate de reglementare a remuneratiei persoanelor care ocupa functii de demnitate publica este reluata prin dispozitiile art. 3 alin. 4 si 5 din O.G. 10/2008 care prevad ca „(4) Pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, indemnizatiile prevazute în anexele nr. VII/1a, VII/2a, VII/3a si VII/1b, VII/2b, VII/3b reprezinta unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei si, de asemenea, reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina în raport cu venitul salarial.
(5) În aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, nu beneficiaza de premii, de sporul de vechime în munca si nici de alte sporuri prevazute de lege.”
Având în vedere considerentele expuse anterior, textele de lege invocate, tribunalul constata ca unica forma de remunerare a reclamantului pe perioada 19.06.2008-01.01.2010 era indemnizatia calculata conform art. 3 alin. 5 din O.G. 10/2008, la care era interzis sa se adauge premii, sporul de vechime în munca si nici de alte sporuri prevazute de lege.
Indemnizatia acordata conform art. 3 alin. 5 din O.G. 10/2008 era o forma speciala de remunerare a activitatii desfasurata de reclamant, în calitate de primar, care nu poate fi considerata un salariu. În raport cu venitul salarial se determina numai drepturile si obligatiile ce îi revin reclamantului, cum ar fi: indemnizatia de concediu de odihna sau concediu medical, precum si impozitele si taxele datorate bugetului de stat.
TRIBUNALUL IALOMITA – SECTIA CIVILA SI ADMINISTRATIV – sentinta civila nr.1742 bis/F din 23 septembrie 2010
