În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca aceste sporuri sunt prevazute de art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificata, ca prin OG 92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004- 2006, însa nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate dupa încetarea perioadei de suspendare.
A mai aratat reclamantul ca anterior introducerii actiunii a solicitat prin procedura prealabila acordarea acestor drepturi, însa solicitarea lor a fost refuzata.
În sustinerea actiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
Tribunalul Botosani, prin sentinta nr. 1143 din 31 octombrie 2008 a admis în parte actiunea formulata de reclamant si a obligat pârâtul sa acorde acestuia, pentru membrii sai, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza, pentru perioada efectiv lucrata de fiecare dintre acestia, din perioada de timp cuprinsa între data de 1.072005 si data pronuntarii hotarârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.
Totodata s-a respins ca nefondata cererea referitoare la plata acestor drepturi salariale pentru viitor, dupa data pronuntarii hotarârii.
Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin actiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificata, care – în forma actuala – prevede ca salariul functionarului public este compus din salariul de baza, sporul de vechime în munca, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare.
Ori, aceasta componenta a salariului a fost introdusa prin art. 13 din Titlul III- Reglementari privind functia publica si functionarii publici – din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 si care, prin art. 25 din aceeasi lege a prevazut data aplicarii acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
În ce priveste efectul suspendarii sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 si OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanta a constatat ca acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetarii perioadei de suspendare, conform dispozitiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativa.
În ce priveste capatul de cerere referitor la acordarea acestor drepturi pentru viitor, tribunalul a respins aceasta cerere întrucât actiunea vizeaza nerecunoasterea unor drepturi prevazute de lege, neavând un caracter cert pentru viitor.
Împotriva sentintei a declarat recurs pârâtul Oficiul Judetean de Consultanta Agricola Botosani, aratând ca nu s-au acordat aceste sporuri, întrucât acestea au fost suspendate.
Curtea de Apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal – prin decizia nr.19 din 15 ianuarie 2009, a respins, ca nefondat, recursul, retinând urmatoarele:
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 „pentru activitatea desfasurata functionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza, sporul de vechime în munca, suplimentul postului, suplimentul corespunzator treptei de salarizare”.
Asa cum de altfel pârâtul recurent admite, reclamantii nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o norma legala, o data reglementata, trebuie sa produca efecte, fiind împotriva ratiunii de a exista, a unei legi, sa aiba doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului”.
Dreptul reclamantilor la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare este un drept de creanta si prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existenta unei cauze de utilitate publica pentru nerespectarea dispozitiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin actiunea initiala, începând cu data de 01.07.2005.
Cât priveste suspendarea aplicarii dispozitiilor art. 31 al. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a retinut instanta de fond ca, masura suspendarii s-a dispus cu încalcarea dispozitiilor constitutionale ce reglementeaza drepturile persoanelor încadrate în munca.
Suspendarea aplicarii acestor dispozitii, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constitutia României arata clar, situatiile în care exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusa numai daca este necesara într-o societate democrata. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata în mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.
Prin suspendarea succesiva a aplicarii normei de drept, s-a ajuns la situatia unei adevarate îngradiri a dreptului câstigat si, practic, la anularea obligatiei corelative, fara nici o justificare legala.
Necuprinderea sumelor în buget nu e o problema de acordare si existenta a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea ca nu a fost prevazut cuantumul exact al sporului prin hotarâri ale Guvernului României de punere în aplicare si a legii, nu constituie un temei al respingerii actiunii. Fiind prevazut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlaturat de instanta. Exercitarea reala a acestui drept, impune statului luarea unor masuri pozitive printre care si masura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei masuri echivalând cu o ingerinta în exercitiul dreptului de proprietate si cu neîndeplinirea obligatiilor pozitive ale statului ce îi incumba pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligatii pozitive retinute si în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului – cauza Oneryiediz C. Turcia din 18 iunie 2002. Sanctionarea ingerintei statului, poate fi realizata doar prin stabilirea cuantumului sporului, de catre instanta. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanta ar avea caracter nerezonabil si nici Curtea nu constata motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanta ar putea fi considerat excesiv.
