În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 15.07.2009 pârâta i-a vândut printr-un act sub semnătură privată intitulat „chitanţă” un teren extravilan în suprafaţă de 1 ha şi 2000 mp pentru care a primit suma de 1500 lei. De faţă la semnarea actului au fost martorii R.I. şi L.L. care au şi semnat înscrisul respectiv.
Părţile s-au înţeles ca în termen de 2 luni să se prezinte la notarul public pentru încheierea actului în formă autentică, însă pârâta a refuzat să se prezinte, motiv pentru care a chemat-o în judecată, întrucât îi era necesar întabularea dreptului de proprietate.
În drept, reclamanta a invocat disp. art.5 alin.2 Titlul X din Legea nr.247/2005, art.948, art.949, art.1073, art.1077, art.1294-art.1295 C.civ.
Prin sentinţa civilă nr.5137/2010 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta R.L. în contradictoriu cu pârâta M.L., dispunându-se ca hotărârea să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare între pârâtă, în calitate de vânzător şi reclamantă, în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul din litigiu.
S-a reţinut că la data de 15.07.2009, printr-un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanţă” pârâta M.L. a vândut reclamantei R.L. suprafaţa de 1 ha şi 2000 mp situat în comuna D. pentru care s-a plătit preţul de 1500 lei. Înscrisul a fost semnat în prezenţa martorilor L.L. şi R.I.
Terenul este înscris în titlul de proprietate nr. 19139/25.10.2000 eliberat pe numele C.F. cu moştenitor M.L. pentru suprafaţa de 2 ha şi 8700 mp situat pe raza aceleiaşi localităţi. A mai reţinut instanţa că ulterior încheierii antecontractului, pârâta nu s-a putut prezenta la pentru încheierea actului în formă autentică.
Convenţia cuprinsă în înscrisul intitulat „Chitanţă”, are natura unui de vânzare-cumpărare.
În cauză a intervenit o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare între părţi, vânzătorul obligându-se pe viitor să transmită dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţa de 1 ha şi 2000 mp.
Atâta vreme cât promitentul vânzător nu-şi respectă obligaţia, obiectul antecontractului se găseşte în patrimoniul vânzătorului iar înscrisul sub semnătură privată încheiat între părţi cuprinde toate elementele esenţiale ale unei convenţii, nu există nici un impediment ca, în baza art. 111 C.p.c., instanţa, potrivit principiului executării în natură a obligaţiilor reglementat de art. 1073 C.civ., să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în temeiul căreia operează transferul dreptului de proprietate de la data rămânerii irevocabile a acesteia.
Potrivit art. 5 alin.2 Titlu X din Legea nr. 247/2005, „în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.”
Instanţa a constatat că, în raport de dispoziţiile art. 1073 C.civ şi art. 5 alin.2 Titlu X din Legea nr.247/2005, acţiunea formulată de reclamantă este întemeiată, având în vedere că pârâta nu a înţeles să-şi respecte obligaţia asumată, iar reclamanta şi-a respectat obligaţia asumată prin antecontractul de vânzare-cumpărare.
