Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca prin cererea înregistrata sub nr. 3941/281/2008, reclamantele I.L si I.A.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâta E.M.D. ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna iesirea din indiviziune asupra apartamentului situat în Ploiesti.
În motivarea actiunii reclamantele au aratat ca prin contractul de vânzare nr. x/29.11.1986, autorul acestora I.C. a dobândit apartamentul în litigiu, precizând ca la acea data desi era despartit în fapt de sotia sa, pârâta din prezenta cauza înca din data de 28.05.1986, divortul pronuntându-se abia prin sentinta civila nr. 552/1987, hotarâre ramasa definitiva prin nerecurare în data de 27.03.1987, dar ca în cuprinsul contractului autentic de vânzare-cumparare s-a mentionat situatia reala a dobândirii apartamentului din banii proprii ai cumparatorului, dupa despartirea în fapt de sotia sa, desi au fost invocate în act si dispozitiile art. 30 din codul familiei.
Prin întâmpinare – cerere reconventionala, pârâta a solicitat sa-i fie atribuita cota de 1/2 din apartament, pretinzând ca bunul în litigiu a fost dobândit în timpul casatoriei de catre pârâta cu fostul sau sot I.C.
Pârâta a aratat ca în ultimii doi ani de convietuire cu fostul sau sot, au realizat economii de aproximativ 70.000 lei vechi si ca urma ca în anul 1986 sa achizitioneze un nou autoturism, iar la momentul plecarii din fostul domiciliu comun, fostul sot a luat toate bunurile din casa si sumele de bani existente, cu aceste sume de bani a achizitionat apartamentul în litigiu, apreciind ca fara aceste sume nici nu ar fi fost posibila achizitionarea respectivului bun, având în vedere ca între data despartirii în fapt – mai 1986 si noiembrie 1986 data cumpararii apartamentului a fost un interval de timp foarte scurt care nu i-ar fi permis fostului sau sot obtinerea unor venituri necesare achizitionarii apartamentului.
Dupa administrarea probatoriului încuviintat la solicitarea partilor, instanta a retinut ca desi, în continutul contractului de vânzare-cumparare prin care a fost dobândit imobilul în litigiu este înserata mentiunea ca desi i-au fost aduse la cunostinta cumparatorului I.C. prevederile art. 30 din codul familiei, acesta arata ca nu îi sunt aplicabile respectivele prevederi deoarece este despartit în fapt, se afla în cu sotia sa, iar cumpararea s-a facut din banii sai proprii, mentiune ce se coroboreaza cu continutul declaratiei autentice ce emana de la vânzatorul apartamentului în litigiu, care a declarat ca pretul integral al apartamentului – 87.000 lei a fost achitat de tatal reclamantei I.L., reclamanta care la data respectiva avea calitatea de concubina a cumparatorului I.C.
De asemenea, instanta a mai retinut ca din analiza sentintei civile nr. 7394/05.09.1986 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, rezulta ca apartamentul ce a reprezentat fostul domiciliu comun al sotilor nu era achitat integral la data despartirii în fapt, astfel încât la masa de partaj au fost incluse si ratele si dobânzile apartamentului, situatie în care, instanta a apreciat ca este greu de crezut ca pârâta si fostul sau sot sa fi avut la acea data economii însumând o valoare de aproximativ trei ori mai mare decât valoarea bunurilor ce s-ar fi cuvenit fiecareia dintre parti în urma partajului, cu atât mai mult cu cât, pârâta din prezenta cauza nu a inclus la data promovarii actiunii de partaj cu fostul sau sot – 14.07.1986, o data relativ apropiata de data despartirii în fapt – mai 1986, printre bunurile solicitate si pretinsa suma de 70.000 lei cu titlul de economii comune.
