Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, contestatorul X în contradictoriu cu intimata Y a solicitat anularea actelor de executare silită îndeplinite în dosarul de executare.
În motivarea cererii contestatorul arată că prin contractul de consultanţă s-a obligat să-i asigure servicii de consultanţă de specialitate. Deoarece societatea nu a respectat clauzele contractuale, contestatorul a plecat la muncă în străinătate. Tariful pentru serviciile prestate de consultant a fost în cuantum de 400 euro, sumă pentru care s-a emis factură fiscală. La data de s-a semnat un contract de cesiune de creanţă între Y şi Z. Incorect a fost emisă somaţia de plată ce constă în sentinţa civilă. Pretenţiile solicitate de creditoare nu sunt justificate faţă de întinderea dreptului de creanţă cesionat. Apartamentul scos la vânzare de către judecătoresc face parte din comunitatea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de contestator împreună cu soţia lui. Executorul judecătoresc a înfiinţat şi poprire pe drepturile băneşti ale contestatorului, drepturi care sunt destinate întreţinerii familiei.
Instanţa, învestită în rejudecare, cu prezenta contestaţie la titlu, conform art. 10 din OG nr. 5/2001 are în vedere art.401 alin.1 indice 1 din Codul de procedură civilă: contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executare silită.
În consecinţă, raportat la data rămânerii definitive şi irevocabile a Sentinţei nr. constată că aceasta este formulată în termen.
Prin Sentinţa civilă definitivă şi irevocabilă prin neformularea unei cereri în anularea somaţiei de plată, contestatorul X a fost somat să achite intimatei Y suma de 6042,4 lei din care 1456lei reprezintă contravaloare factură iar 4586,4 lei reprezintă penalităţi de întârziere.
Potrivit art. 399 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă împotriva executării silite precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.
În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare, apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Conform art.401 alin.1 indice 1 din Codul de procedură civilă, contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executare silită.
Conform art. 404 alin. 1 Cod procedură civilă dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării însăşi, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărei îndeplinire a fost refuzată.
În conformitate cu prevederile art.10 alin.2 din OG nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, prin contestaţia la executare debitorul putând invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art.8 cerere în anulare împotriva Ordonanţei de admitere a cererii creditorului.
Per a contrario, contestatorul poate invoca apărări de fond împotriva titului executoriu.
Prin Contractul de cesiune de creanţă drepturile de creanţă împotriva lui X, decurgând din contractul de consultanţă au fost cedate, debitorul-contestator fiind înştiinţat despre această situaţie, prin intermediul executorului judecătoresc.
Între părţi, ca efect al cesiunii de creanţă, din momentul realizării acordului de voinţă, creanţa se transferă către cesionar. Creanţa trece în patrimoniul cesionarului, cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, inclusiv penalităţi. Cesionarul devine creditor în locul cedentului, preluându-i toate drepturile. Mai mult, creanţa rămâne neschimbată, în sensul că-şi păstrează natura, garanţiie care o însoţeşte şi, dacă este vorba de o sumă de bani, cazul de faţă, va continua să producă aceeaşi dobândă. Mai mult, ca efect al cesiunii de creanţă, cesionarul, în speţă intimatul, devine creditor pentru valoarea nominală a creanţei, indiferent de preţul pe care l-a plătit, iar, prin notificarea produsă prin intermediul executorilor judecătoreşti, ea îşi produce efecte faţă de terţi, inclusiv faţă de debitorul cedat, conform art.1393 din Codul civil.
Instanţa consideră că, întrucât nu şi-a achitat datoria în termenul convenit, iar debitorul contestator a fost notificat, fiindu-i opozabilă cesiunea de creanţă, debitul/creanţa are caracter cert, lichid şi exigibil şi apărările de fond sunt neîntemeiate.
Decizia a rămas irevocabilă prin respingerea recursului la 12.04.2011.
