Prin sentinţa civilă nr. 4548/28.07.2009 a Judecătoriei Brăila s-a admis acţiunea formulată de reclamanta L.E. împotriva pârâţilor B.L. şi B.I. şi au fost obligaţi pârâţii să înapoieze reclamantei pe minora L.L. născută la data de 7.02.2006.
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut următoarele: prin acţiune, reclamanta a cerut înapoierea fiicei sale, întrucât pârâta (care este sora reclamantei), împreună cu soţul său refuză să înapoieze pe minoră. Iniţial, reclamanta a lăsat-o pe minoră la domiciliul surorii sale, întrucât avea de efectuat lucrări la locuinţă. Ulterior, când, după terminarea lucrărilor s-a dus să o ia, pârâţii au rugat-o să mai lase pe minoră la domiciliul lor şi pe timpul verii pentru ca ulterior să nu-i mai dea posibilitatea nici să o vadă pe minoră. În drept s-au invocat dispoziţiile art. 103 Codul familiei.
Pârâţii nu au formulat întâmpinare.
În cauză s-au audiat martori, s-au depus acte, s-au efectuat anchete sociale.
Analizând acţiunea pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, Judecătoria Brăila a reţinut că pârâta este sora reclamantei, iar pârâtul este soţul pârâtei.
Minora L.L., născută la data de 7.02.2006 este fiica reclamantei. În vara anului 2008, reclamanta a rugat-o pe sora sa, să aibă grijă de minoră cât timp efectuează lucrări de renovare la locuinţă. Atât pârâta, cât şi soţul său au fost de acord. După ce a finalizat lucrările, dar şi ulterior, reclamanta a solicitat pârâţilor să-i înapoieze minora iar aceştia au refuzat sub diverse pretexte.
Astfel, pârâţii au invocat faptul că reclamanta nu are un imobil proprietate personală ca domiciliu, că nu are o familie în sens civil, concubinând cu un bărbat, nu are un loc de muncă şi nici venituri cu care să o întreţină pe minoră, că le-a cerut ajutorul în diverse împrejurări.
Instanţa a apreciat că nici una din aceste apărări nu au dovedit că înapoierea minorei este împotriva intereselor sale. Dimpotrivă, cu probele administrate s-a dovedit interesul mamei pentru creşterea şi îngrijirea fiicei sale. Chiar şi atunci când a cerut sprijinul pârâţilor a făcut-o în interesul minorei, pentru protejarea vieţii, sănătăţii şi pentru buna sa creştere.
În cauză nu s-a făcut dovada vreunui pericol real pentru minoră (vânzarea sa, consumul de droguri) în cazul în care ar locui la mamă. Pe lângă toate acestea, instanţa a mai avut în vedere şi vârsta mică a minorei, care necesita prezenţa permanentă a mamei. Împiedicarea timp îndelungat de către pârâţi a legăturii dintre reclamantă şi fiica sa nu poate avea decât consecinţe nefavorabile asupra celei din urmă.
În temeiul art. 103 Codul familiei, părinţii au dreptul să ceară înapoierea copilului de la orice persoană care îl deţine fără drept. Instanţa de judecată poate respinge cererea dacă înapoierea este contra intereselor minorului, iar în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 272/2004 (art. 30 şi 34), copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi, neputând fi separat de părinţi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei sale, în excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva respectării interesului superior al copilului.
Având în vedere situaţia de fapt şi de drept prezentată, instanţa de fond a admis acţiunea şi a dispus înapoierea minorei mamei.
Împotriva sentinţei, în termen legal, au declarat apel pârâţii, invocând neadministrarea tuturor probelor cerute şi aceleaşi împrejurări legate de persoana reclamantei-intimate: nu are un domiciliu stabil, concubinează cu o persoană din „lumea interlopă”.
Apelanţii susţin că minora nu are un mediu corespunzător pentru creşterea şi educare împreună cu mama. La domiciliul lor, minora are toate condiţiile materiale şi morale.
În apel s-au administrat probe cu interogatoriu, acte şi anchete sociale.
Analizând apelul pe baza probelor administrate, tribunalul reţine cele ce vor fi avute în continuare.
Minora L.L., născută la 7 februarie 2006 este fiica reclamantei-intimate şi a lui D.C.Ş.D., astfel cum rezultă din copia certificatului de naştere al minorei, depus în apel (fila 17).
Din copia cărţii de muncă a intimatei, rezultă că este angajată cu carte de muncă la SC I. COM SRL Brăila de la data de 1 decembrie 2009 cu un salariu de 720 lei lunar.
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul intimatei din oraşul G., rezultă că aceasta locuieşte cu chirie împreună cu concubinul său şi tatăl minorei, care la rândul său realizează venituri pe cont propriu în domeniul amenajărilor interioare. Opinia autorităţii tutelare exprimată în referat a fost în sensul că intimata se poate ocupa de creşterea şi educarea minorei.
În cauză nu s-a făcut nici o dovadă a împrejurărilor invocate în apel privind profilul moral necorespunzător al concubinului intimatei. Chiar dacă, din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul apelanţilor, rezultă că şi aceştia au condiţii bune pentru creşterea şi educarea minorei, că s-au ocupat efectiv şi bine de aceasta, tribunalul apreciază că instanţa de fond a apreciat corect atât situaţia de fapt, cât şi interesul superior al minorei de a fi alături de mamă.
Referitor la neadministrarea tuturor probelor la instanţa de fond, tribunalul a constatat că motivul nu este fondat. Instanţa a procedat legal, admiţând probele solicitate de părţi şi dispunând din oficiu efectuarea de anchete sociale.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a respins apelul ca nefondat, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă în referire la art. 19 al. 2 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, întrucât, deşi s-a încuviinţat proba cu un martor pentru apelanţi, aceştia nu au indicat numele şi adresa pentru a fi citat, fiind astfel decăzuţi din probă şi pentru că nu au mai luat legătura cu avocatul pentru care au beneficiat de ajutor public judiciar, i-a obligat la obliga la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
2
