Pentru a pronunta aceaasta solutie, instanta a retinut ca prin cererea formulata reclamanta A. M. a chemat in judecata pe paratii M. I. si M. E., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligati paratii sa i-o inapoieze pe minora A. A. M. , fara cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat ca din relatia de concubinaj cu numitul M. I. M., fiul paratilor, a rezultat minora A. A. M. , nascuta la data de 18.08.2003, pe care tatal biologic a refuzat sa o recunoasca. S-a mai invederat ca in urma cu doi ani reclamanta a plecat in Italia cu contract de lasandu-si fiica in grija bunicilor paterni la insistentele acestora, avand in vedere varsta frageda a minorei, intelegerea fiind ca atunci cand reclamanta reuseste sa-si faca un rost, sa o ia si pe minora in Italia. A mai precizat reclamanta ca in noiembrie 2007 a facut procura sorei sale pentru ca minora sa plece din tara insotita de aceasta, insa paratii au refuzat constant sa inapoieze copilul mamei sale, si nu mai vor sa discute cu reclamanta sau sa o primeasca pe sora acesteia la domiciliul lor, desi nu au niciun drept legal sa o retina pe minora.
In drept, au fost invocate disp. art. 103 C. fam.
Prin cererea conexa inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti, reclamantul M. I. M. a chemat in judecata pe parata A. M. solicitand instantei ca in contradictoriu cu aceasta si pe baza probelor administrate, sa se dispuna incredintarea minorei A. A. M. spre crestere si educare tatalui-reclamant, sa se incuviinteze ca minora sa poarte numele tatalui biologic, acela de M., fara cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca din relatia de concubinaj cu parata a rezultat minora A. A. M., nascuta la data de 18.08.2003, recunoscuta de tata prin declaratia aut. sub nr. x de BNP x. S-a mai invederat ca partile au locuit impreuna in domiciliul parintilor reclamantului in perioada 2000-2004, minora aflandu-se inca de la nastere numai in grija tatalui si a bunicilor paterni, in timp ce parata, care a parasit domiciliul comun, nu are posibilitati materiale pentru a-i asigura fiicei sale conditii optime de viata. A mai precizat reclamantul ca este in interesul superior al copilului, ce trebuie avut in vedere cu prioritate in solutionarea unei astfel de cereri, ca minora sa fie incredintata tatalui spre crestere si educare impunandu-se, de asemenea, pentru a evita problemele de ordin moral ce s-ar putea crea in detrimentul minorei, ca aceasta sa poarte numele de familie al tatalui, acela de M.
In drept, au fost invocate disp. art. 64 alin. 2, art. 42 C.fam, Legea nr. 272/2004.
La dosar au fost depuse certificatul de nastere al minorei, referatele de ancheta sociala efectuate de Autoritatea Tutelara-Consiliul Local Ploiesti si referatul de ancheta sociala efectuat de Tribunalul pentru Minori din Piemonte si Valle DAosta, Torino, Italia.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
Din relatia de concubinaj a partilor, reclamanta-parata A. M. si paratul-reclamant M. I. M. a rezultat minora A. A. M. , nascuta la data de 18.08.2003, asa cum rezulta din certificatul de nastere depus la dosar.
Potrivit art. 103 C.fam “parintii au dreptul sa ceara inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept. Instanta judecatoreasca va respinge cererea, daca inapoierea este contrara intereselor copilului”.
In solutionarea cererilor care privesc raporturile de familie, instanta trebuie sa aiba in vedere principiul exercitarii drepturilor parintesti numai in interesul copiilor, principiul egalitatii parintilor in ceea ce priveste drepturile si indatoririle fata de copiii lor minori, consacrate prin disp. art. 97 alin. 1 si 2 C.fam, precum si principiul respectarii si promovarii cu prioritate a interesului superior al copilului, instituit de Legea nr. 272/2004.
Din probele administrate in cauza, a reiesit ca reclamanta-parata A. M. a convietuit cu paratul M. I. M. vreme de 3-4 ani, locuind initial cu chirie in Ploiesti, dupa care s-au mutat impreuna cu parintii paratului in apartamentul acestora din Ploiesti, aspecte invederate de reclamanta prin actiune si confirmate ca atare de paratul M. I. M. prin raspunsurile la interogatoriu.
Cand era insarcinata in luna a saptea, reclamanta a parasit domiciliul mentionat datorita neintelegerilor avute cu tatal minorei, mutandu-se la locuinta mamei sale, unde a locuit pana in luna noiembrie 2004, cand a plecat la lucru in Italia. Minora A. M. a fost lasata in grija bunicilor paterni avand in vedere varsta frageda a acesteia si afectiunea celor doi fata de copil, decizia in acest sens fiind luata de parti de comun acord, conform martorilor audiati si recunoasterii reclamantei la interogatoriu.
Plecarea reclamantei in Italia a fost determinata de nevoia sporirii veniturilor datorita neajunsurilor financiare cu care se confruntau partile, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor audiati in cauza, aceiasi martori afirmand ca intelegerea partilor a fost aceea ca de indata ce reclamanta va reusi sa-si asigure conditii corespunzatoare de spatiu si de trai in Italia, isi va lua copilul cu ea.
In aprecierea temeiniciei cererii formulate de reclamanta A. M. instanta va avea in vedere interesul superior al copilului (lucru impus si de prevederile art. 103 C.fam pe care a fost intemeiata cererea de fata), considerand esential sa se determine daca inapoierea minorei catre mama, cu toate consecintele pe care le-ar implica aceasta masura, este de natura sa corespunda interesului superior al copilului.
Asa fiind, se constata ca de la data plecarii sale in Italia, in noiembrie 2004, reclamanta s-a preocupat in permanenta de soarta minorei, de cresterea si intretinerea acesteia in bune conditii. Pe baza probelor administrate, instanta retine ca numita A. M. a trimis lunar o suma de bani si periodic diverse pachete pentru minora, a pastrat legatura cu aceasta telefonic si a vizitat-o de fiecare data cand revenea in tara in perioada concediului de odihna.
Din referatul de ancheta sociala efectuat la domiciliul reclamantei din Italia, rezulta ca aceasta dispune de conditii de spatiu si de viata corespunzatoare ingrijirii minorei, de natura sa asigure acesteia un climat familial adecvat si o dezvoltare armonioasa.
Totodata, se vor avea in vedere si aspectele legate de conditiile de munca si salarizare pe care le-a dovedit reclamanta, rezultate din inscrisurile depuse la dosar, precum si faptul ca in perioada in care se afla la serviciu, minora ar ramane in grija soacrei reclamantei, dupa cum a mentionat aceasta in raspunsul la interogatoriu si cu ocazia audierii sale de catre Tribunalul pentru Minori din Torino, Italia.
Cat priveste cererea de incredintare formulata de tatal-reclamant M. I. M., se va avea in vedere ca masura incredintarii unui minor catre unul dintre parinii implica, in afara dreptului de a dispune cu privire la cresterea si educarea sa, si obligatia acestuia de a asigura cele mai bune conditii de viata si mai ales permanenta supraveghere a copilului, in scopul de a evita ca acesta sa sufere orice prejudiciu cauzat de lipsa parintilor si insuficienta supraveghere.
Or, din materialul probator administrat in cauza, a rezultat ca minora A. M. s-a aflat in permanenta (din noiembrie 2004) in ingrijirea bunicilor, nu a tatalui-reclamant, aspect pe care de altfel paratii M. si paratul-reclamant M. I. M. nu l-au contestat.
Astfel, din referatele de ancheta sociala efectuate la domiciliul paratilor M. I. si M. E., a reiesit ca minora locuieste in prezent impreuna cu bunicii paterni intr-un apartament care ii ofera tot confortul necesar, este bine ingrijita, comunicativa si dezvoltata corespunzator varstei, insa tatal nu mai locuieste cu acestia din vara anului 2006, cand s-a mutat in Ploiesti.
Imprejurarea ca tatal-parat a contribuit in permanenta la intretinerea fiicei sale cu alimente, imbracaminte, incaltaminte, ca a vizitat-o frecvent si s-a preocupat de cresterea si educarea ei, a fost retinuta in continutul referatelor de ancheta sociala pe baza declaratiilor partilor, confirmate in instanta prin raspunsurile la interogatoriu si prin declaratiile martorilor propusi de acestia. Martorii reclamantei au contrazis insa aceste sustineri, aratand ca inca de la nasterea copilului paratul a fost dezinteresat de acesta, vizitandu-l doar o data impreuna cu parintii sai la domiciliul mamei reclamantei din comuna A., jud. Ialomita, de la nastere pana in noiembrie 2004 cand minora a fost lasata in grija familiei M..
Nu este lipsita de relevanta nici imprejurarea ca paratul a recunoscut-o pe minora drept fiica sa abia la data de 15.02.2008, la 5 ani dupa nastere, ulterior introducerii actiunii privind inapoierea minorei de catre reclamanta A. M., ceea ce este de natura sa trezeasca semne de indoiala cu privire la intentia reala a paratului-reclamant de a oferi minorei statutul oficial corespunzator realitatii faptice. Aceasta cu atat mai mult cu cat motivul invocat de acesta (parasirea spitalului de catre reclamanta anterior datei la care paratul isi anuntase intentia de a recunoaste minora) nu poate fi primit, fiind contestat de A. M.
Este adevarat ca minora beneficiaza in prezent de conditii optime de crestere si educare in locuinta bunicilor paterni M. I. si M. E. imprejurari care au fost confirmate de probele administrate in cauza si care nici macar nu au fost contestate de catre reclamanta-parata A. M.
Raportat la obiectul cererilor cu care a fost investita, instanta apreciaza insa ca este primordial a se stabili daca protejeaza mai bine interesul superior al copiului inapoierea acestuia catre mama, deci stabilirea domiciliului la reclamanta, sau ramanerea minorei in domiciliul si ingrijirea tatalui, situatia locativa actuala a minorei si atasamentul acesteia fata de bunici fiind subsidiare.
Pentru considerentele expuse, tinand cont de faptul ca reclamanta A. M. ofera copilului grija, afectiunea si sprijinul sau, preocuparea sa fata de acesta fiind evidenta, instanta apreciaza ca interesul minorei ar fi cel mai bine protejat in situatia cresterii si supravegherii sale de catre mama-reclamanta, la o varsta la care nevoia de afectiune si de apropiere din partea mamei este sporita. Instanta nu neaga importanta pe care o prezinta stabilitatea locativa si familiala a oricarui copil in primii ani de viata, insa apreciaza la fel de important interesul copilului de a primi o buna educatie, de a beneficia de afectiune si conditii optime de viata si instruire din partea parintilor biologici, cu atat mai mult cu cat acest lucru este posibil.
Se mai retine si ca mamei-reclamante i s-a adus la cunostinta, cu ocazia audierii de catre Tribunalul pentru Minori din Torino, riscul inerent la care se expune in ipoteza mutarii minorei in Italia, constand in dificultatile de adaptare pe care le-ar putea intampina, cauzate de ruperea acesteia de mediul cu care era familiarizata pana in prezent si adaptarea la noul mod de viata, dar si pobilitatea de a beneficia impreuna cu minora de sprijin si consiliere psihologica din partea organismelor abilitate, daca aceasta va aprecia necesar, lucru deloc de neglijat in aprecierea instantei.