– anularea Hotărârii nr. 3653/10.12.2009 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Suceava privind încadrarea în grad MEDIU de a copilului T. R. A., stabilirea în mod real a gradului de sănătate al acestuia,
– anularea Certificatului de încadrare a copilului în gradul Mediu de handicap şi stabilirea în mod obiectiv, printr-o expertiză completă şi obiectivă, a stării de sănătate a copilului T. R. A.,
– obligarea la emiterea unui alt act, ce va reflecta starea reală de sănătate a copilului cu implicaţiile aferente;
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că între el şi soţia sa, T. E. a intervenit un proces de care durează de peste doi ani şi jumătate, perioadă în care, dat fiind conflictul dintre ei, accesul la creşterea şi ajutorul acordat copilului i-a fost în mod fundamental limitat, mama copilului procedând după cum a considerat de cuviinţă, în opinia sa, mai mult în interesul ei şi mai puţin în interesul copilului T.R.A., interes care în mod absolut primează şi transcede orice diferend existent între părinţi .
Astfel, accesul şi contribuţia directă şi normală la toate aspectele ce ţin de educarea, dezvoltarea fizică, psihică, mentală şi starea lui de sănătate i-au fost limitate în mod voit şi contrar dispoziţiilor art. 30 din Legea 272/2004.
Deşi este în drept să aibă cunoştinţă de starea de sănătate a copilului, aceasta nu s-a concretizat niciodată; chiar şi când a solicitat la instituţiile abilitate în mod expres ori le-a atras atenţia asupra unor aspecte negative şi neconforme cu realitatea (adresa nr. 60747/10.12.2009) acestea au fost ignorate în totalitate şi i s-a refuzat accesul la dosarul copilului său.
Articolul nr. 31 din Legea 272/2004 ia în considerare la alin. 2 interesul superior al copilului, care se axează pe asigurarea bunăstării materiale şi spirituale a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.
Principalul motiv pentru care solicită anularea Certificatului de încadrare a copilului în gradul mediu de handicap pe considerente de deficienţă funcţională medie şi a Hotărârii nr. 3653/10.12.2009 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Suceava privind încadrarea în grad mediu de handicap a copilului T. R. A., este acela că starea lui de sănătate nu este de natura unui handicap cu insuficienţă cardiacă congestivă de clasa II (NYHA).
Încadrarea copilului pentru încă un an la un grad de handicap mediu conduce în cel mai negativ mod la afectarea condiţiilor care să-i permită o dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală şi socială, fiind încălcate în acest sens disp. art. 32 din Legea nr. 272/2004.
Susţine toate acestea deoarece anterior emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap MEDIU, copilul nu a prezentat nici un simptom aferent acestei deficienţe, iar Comisia pentru Protecţia Copilului Suceava nu a analizat şi nu a luat în considerare problemele evidenţiate de reclamant în scrisoarea adresată acesteia şi înregistrată sub nr. 60747/10.12.2009, fiind încălcate interesele generale şi prioritare ale copilului.
O altă problemă o reprezintă contradicţiile flagrante dintre starea de sănătate de până în urmă cu 4 luni şi aşa-zisa stare de sănătate ce a condus la încadrarea copilului său la deficienţă cardiacă ce presupune încadrarea în grad mediu handicap, când din toate actele medicale de la momentul naşterii până acum câteva luni nu rezultă o asemenea deficienţă.
Deşi copilul său are aproape 4 ani, nu frecventează nici o grădiniţă, acest fapt putând afecta dezvoltarea sa socială, integrarea în colectivitate, situaţie care nu a fost prezentată în ancheta socială.
Pentru o boală inexistentă, inexistente au fost planul de recuperare şi respectarea de către instituţia abilitată a contractului cu familia, ceea ce-l face inutil şi conduce la o reevaluare a stării de sănătate, a condiţiilor generale şi particulare de dezvoltare şi creştere a copilului său.
La baza încadrării cu deficienţă de handicap mediu există un act medical – o adeverinţă eliberată de Spitalul Militar Bucureşti, care nu deţine aparatură performantă şi specifică, nu are specialişti în cardiologie infantilă şi competenţă specifică în domeniu, singura clinică abilitată în acest domeniu în România fiind în mun. Cluj – Napoca .
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile Legii nr. 272/2004, Hotărârea Guvernului nr. 1437/2004, Ordinul MSF nr. 725/2002.
Prin întâmpinare, pârâtele s-au opus acţiunii, arătând că atât Hotărârea Comisiei pentru Protecţia Copilului Suceava nr.3653/l0.12.2009, cât şi Certificatul de Încadrare a copilului într-un grad de handicap nr.3653/10.12.2009 au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de Legea nr.272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, H.G. nr.1437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a Comisiei pentru Protecţia Copilului, Ordinului nr.416/2003 privind aprobarea Ghidului metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilităţi şi încadrarea în grad de handicap, (anexa II, pct.2 Scopul evaluării -III şi IV), Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată (l), Ordinul nr. 725/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora.
Cererea de eliberare a certificatului de încadrare în grad de handicap formulată de către mama minorului T. R. A., împreună cu actele medicale care stabilesc diagnosticul copilului, au fost depuse la Serviciul de evaluare complexă din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, serviciu cu atribuţii de identificare a copiilor cu dizabilităţi care necesită încadrare în grad de handicap, de verificare a îndeplinirii condiţiilor privind încadrarea copilului în grad de handicap/orientare şcolară, după caz şi evaluare complexă a copilului la sediul instituţiei, în situaţii excepţionale. Obiectivul evaluării de către Serviciul de evaluare complexă din cadrul direcţiei îl reprezintă formularea sau confirmarea diagnozei menţionate anterior, în vederea argumentării pertinente, în faţa comisiei pentru protecţia copilului, a propunerilor referitoare la încadrarea copilului într-un grad de handicap, orientare şcolară, după caz, şi planul de servicii personalizat. Propunerea de încadrare a copilului într-un grad de handicap se bazează pe criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin ordinul comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, respectiv Ordinul nr. 725/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora.
Urmare a instrumentării dosarului de către personalul specializat al Serviciului de evaluare complexă, în conformitate cu prevederile art.21 lit. d)-f) din H.G. nr.1437/2004, privind organizarea şi metodologia de funcţionare a Comisiei pentru Protecţia Copilului şi ale Ordinului 416/2003, privind aprobarea Ghidului metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilităţi şi încadrarea în grad de handicap, (anexa II, pct.2 Scopul evaluării -III), s-a întocmit raportul de evaluare complexă şi planul de recuperare a copilului cu dizabilităţi, ulterior dosarul fiind înaintat Comisiei pentru Protecţia Copilului Suceava cu propunere de eliberare a certificatului de încadrare în grad de handicap mediu, cu respectarea prevederilor legale.
Comisia pentru Protecţia Copilului Suceava, întrunită în şedinţa din data de 20.11.2009, luând în considerare cererea de reevaluare a gradului de handicap a copilului formulată de mama acestuia, pe baza criteriilor bio-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 725/2002 şi pe baza propunerii medicului specialist pediatru din cadrul serviciului de evaluare complexă, a analizat actele depuse la dosar, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege privind încadrarea copilului în grad de handicap, a amânat soluţionarea cererii de încadrare în grad de handicap pentru următoarea şedinţă a comisiei, întrucât tatăl minorului, prezent şi audiat în fata comisiei a contestat veridicitatea actelor medicale de la Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei Bucureşti, considerând că provin de la un spital care nu este competent în a emite astfel de acte pentru copii. Deoarece era necesară analizarea aspectelor contestate, comisia a dispus trimiterea dosarului la Serviciul de evaluare complexă.
Comisia pentru Protecţia Copilului nu are competenţa de a contesta veridicitatea actelor medicale emise de către medicii specialişti, diagnosticul stabilit de către aceştia, şi nici nu este în drept a cere reevaluarea stării de sănătate a copilului pe motiv că tatăl acestuia nu este de acord cu diagnosticul stabilit de către medici. Părintele nemulţumit de diagnosticul stabilit are posibilitatea de a contesta actele medicale la instituţiile abilitate să analizeze corectitudinea diagnosticului stabilit.
La Comisia pentru Protecţia Copilului Suceava, întrunită în şedinţa din data de 03.12.2009, mama copilului a prezentat un act medical, respectiv adeverinţă medicală eliberată la data de 26.11.2009 de către Spitalul Clinic Pediatrie „Maria S. Curie” din Bucureşti. Având în vederea faptul că actul prezentat comisiei nu fusese înregistrat şi analizat de către Serviciul de evaluare complexă din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, membrii comisiei au hotărât trimiterea acestuia la serviciul menţionat şi amânarea soluţionării cazului la o dată ulterioară.
La data de 10.12.2009 Comisia pentru Protecţia Copilului Suceava a aprobat în unanimitate propunerile de încadrare în gradul III de handicap mediu pentru copilul T. R. A., pe baza propunerii medicului specialist pediatru din cadrul Serviciului de evaluare complexă din cadrul instituţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 838 din 29 aprilie 2010 Tribunalul Suceava a respins ca nefondată cererea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada susţinerilor sale. La cererea acestuia a fost admisă proba cu o expertiză medicală pentru reevaluarea stării de sănătate a minorului, însă părinţii, deşi invitaţi pentru termenul stabilit, nu au asigurat prezenţa copilului.
Din examinarea înscrisurilor ataşate dosarului cauzei rezultă că hotărârea contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
De asemenea, prima instanţă a reţinut că la data de 22 aprilie 2010 reclamantul a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu mama minorului, T. E. , cerere respinsă ca tardivă conform dispoziţiilor art.142 şi 134 Cod procedură civilă.
Această cerere a fost formulată după prima zi de înfăţişare, iar pârâtele s-au opus admiterii ei. De altfel, la 18 februarie 2010, reprezentaţii pârâtelor au formulat o cerere similară, iar reclamantul s-a opus.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor a arătat că, faţă de probele administrate în cauză, se impunea admiterea acţiunii sale.
În subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, întrucât se impunea să fie introdusă în cauză şi mama copilului, cea care a solicitat încadrarea în grad de handicap.
Verificând sentinţa atacată prin prisma acestui motiv, curtea a constatat întemeiat recursul.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 şi 32 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţineri sale. În cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa judecătorească, după ascultarea ambilor părinţi, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.
Copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială. În acest scop, părinţii sunt obligaţi, printre altele, să supravegheze copilul, să întreprindă toate demersurile necesare pentru realizarea drepturilor sale, să coopereze cu persoanele fizice şi juridice care exercită atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 97-101 Codul familiei, ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori. Ei exercită drepturile lor părinteşti numai în interesul copiilor. Măsurile privitoare la persoana şi bunurile copiilor se iau de către părinţi de comun acord.
Ori de câte ori se iveşte o neînţelegere între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa judecătorească hotărăşte potrivit cu interesul copilului, după ce-i ascultă pe părinţi.
În speţă, reclamantul contestă măsura luată de pârâte cu privire la persoana copilului său, la solicitarea mamei acestuia.
Din interpretarea dispoziţiilor legale sus-menţionate rezultă fără echivoc că într-un astfel de litigiu este obligatorie citarea ambilor părinţi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. 2, 4, şi 5 Cod procedură civilă, judecătorul este obligat să pună în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitatea lor în proces. De asemenea, judecătorul este în drept să le ceară părţilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt şi de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare. Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.
S-a apreciat că aceste dispoziţii legale nu au fost respectate deşi, la termene de judecată diferite, fiecare dintre părţi a formulat o cerere în acest sens. Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor legale ce consacră şi garantează ocrotirea interesului superior al minorului, împrejurarea că partea adversă se opune citării mamei în proces este lipsită de relevanţă în plan procesual civil.
Aşa fiind, Curtea, reţinând incidenţa în cauză a motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 Cod procedură civilă, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
