Conform dispoziţiilor art. 147 din Codul de procedură civilă, dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă care va fi semnată de judecători şi grefier.
Prima instanţă nu a întocmit încheierea de dezbateri asupra fondului, iar nerespectarea acestei obligaţii, impuse de textul de lege enunţat mai sus, determină nulitatea hotărârii pronunţate în condiţiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, nulitate ce operează deoarece neîntocmirea încheierii, pe de o parte, este de natură să vatăme drepturile părţilor, dat fiind că, în absenţa acestui act procedural nu se poate stabili dacă la soluţionarea cauzei au fost avute în vedere toate susţinerile şi apărările părţilor, şi, pe de altă parte, afectează însăşi activitatea de administrare a justiţiei, dat fiind că în atare condiţii este imposibilă exercitarea controlului judiciar.
(Decizia nr. 22 din 13 ianuarie 2004 – Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 540 din 12.09.2003, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul F.D. împotriva pârâtei SC “A.” SA, pe care a obligat-o la reparaţiile necesare remedierii greşelilor de execuţie (conform raportului de expertiză întocmit în cauză), respectiv întocmirea proiectului de consolidare, execuţia consolidării imobilului, refacerea finisajelor sau plata acestor reparaţii, ca urmare a constatării vinovăţiei antreprenorului pentru viciile ascunse ale imobilului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză, completat cu răspunsurile expertului la obiecţiuni, că degradările apărute la imobilul construit de pârâtă reclamantului, în temeiul contractului de antrepriză încheiat de aceştia, se datorează unor vicii ascunse cauzate de execuţia necorespunzătoare a lucrării de către pârâtă, a cărei răspundere urmează a fi angajată conform Legii nr. 10/1995.
împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat apel pârâta, criticând-o pentru greşita apreciere a probelor, pentru motivarea sa contradictorie şi pentru nepronunţarea instanţei asupra tuturor mijloacelor de apărare formulate în cauză.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică în urma aprecierii corecte a probelor.
în şedinţa publică de la termenul din 13.01.2004, Curtea a pus în discuţia părţilor, din oficiu, ca motiv de ordine publică, nulitatea sentinţei de fond pentru lipsa încheierii de dezbateri.
Raportat la acest motiv de ordine publică, Curtea a admis apelul pârâtei, pentru argumentele ce se vor arătate în continuare:
Potrivit art. 147 din Codul de procedură civilă, dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă, care va fi semnată de judecători şi grefier.
Nerespectarea obligaţiei impuse de acest text de lege, respectiv neîntocmirea încheierilor consecutive fiecărei şedinţe de judecată, determină nulitatea hotărârii, care nu are astfel un suport logico-juridic; nulitatea operează deoarece neîntocmirea încheierii, pe de o parte, este de natură să vatăme drepturile părţilor, dat fiind că în absenţa acestui act de procedură nu se poate stabili dacă la soluţionarea cauzei au fost avute în vedere toate susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, afectează însăşi activitatea de administrare a justiţiei, dat fiind că în atare condiţii este imposibilă exercitarea controlului judiciar.
în speţă, prima instanţă nu a întocmit încheierea de dezbateri asupra fondului, fapt ce rezultă din verificarea dosarului de fond; din practicaua sentinţei atacate, pronunţată la 12.09.2003, reiese că dezbaterea fondului a avut loc în şedinţa publică din 5.09.2003, fără însă ca aceasta să fi fost consemnată într-o încheiere, care să cuprindă susţinerile părţilor, aşa cum prevede art. 147 din Codul de procedură civilă.
Neîntocmirea încheierii de dezbateri din 5.09.2003 atrage nulitatea hotărârii de fond, în condiţiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, deoarece prin neîndeplinirea acestui act de procedură impus printr-o dispoziţie imperativă a legii (art. 147 din Codul de procedură civilă) s-a cauzat părţilor o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, pentru că, în absenţa lui, neputând fi cunoscute concluziile părţilor, nu se poate exercita controlul judiciar, în apel, asupra hotărârii.
în consecinţă, în baza art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 147 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis apelul pârâtei în considerarea motivului de ordine publică invocat din oficiu, a anulat sentinţa atacată şi a reţinut cauza pentru evocarea fondului, conform art. 297 alin. 2 teza a ll-a din Codul de procedură civilă.
