Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Încheiere de suspendare provizorie a executării silite. Contestaţie în anulare. Inadmisibilitate.
Index alfabetic: Drept procesual civil.
– Încheiere de suspendare provizorie a executării silite.
– Contestaţie în anulare.
– Inadmisibilitate.
Cod procedură civilă: art. 403 alin. 4;
Judecătoria Rm. Vâlcea, sentinţa civilă nr. 727 din 2 februarie 2009
Încheierea prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac.
Legiuitorul a prevăzut o procedură specială de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării silite, instituind o interdicţie expresă de exercitare a oricărei căi de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite, în sfera acestei noţiuni intrând atât căile ordinare de atac precum şi căile de atac extraordinare.
Prin încheierea nr. 7544/23.12.2008 pronunţată de judecătoria Rm. Vâlcea a fost admisă cererea formulată de intimata S.C. U.S.G. – C.C.G. S.A., în calitate de reclamantă, în sensul că s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestaţiei la executare.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea este înregistrată contestaţia la formulată de intimată împotriva actelor de executare emise de judecătoresc precum şi că intimata a achitat cauţiunea în cuantum de 15.000 lei şi a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 403 alin. 4 C.pr.civ.
La data de 12.01.2009 contestatorul B.S.F. în contradictoriu cu intimata S.C. U.S.G. – C.C.G. S.A. a formulat contestaţie în anulare, precizată în şedinţa publică din data de 2 februarie 2009, împotriva încheierii nr. 7544/23.12.2009 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea şi a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea încheierii de suspendare provizorie, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de suspendare provizorie a executării silite.
Pentru considerentele că cererea de suspendare provizorie a fost soluţionată cu încălcarea prevederilor art. 403 alin. 4 C.pr.civ. în sensul că nu a fost soluţionată de preşedintele instanţei sau de înlocuitorul acestuia, că a permis intimatei să depună acte şi concluzii, deşi s-a dispus soluţionarea cauzei fără citarea părţilor, şi că nu s-a motivat măsura dispusă, contestatorul a apreciat soluţia instanţei ca fiind abuzivă.
În acest context contestatorul a arătat că prin măsura dispusă de instanţă este prejudiciat pe de o parte prin faptul că este în imposibilitate de a folosi o cale de atac împotriva încheierii menţionate, iar pe de altă parte pentru că măsura dispusă este de natură a încuraja debitoarea să nu execute decizia.
Totodată contestatorul a arătat că, deşi în minuta scrisă de magistrat se menţionează că încheierea este susceptibilă de recurs în dispozitivul încheierii nr. 7544/2008 acelaşi magistrat a menţionat că încheierea este irevocabilă.
Intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare formulate împotriva încheierii nr. 7544/2008 motivat de faptul că dispoziţia legală din art. 403 alin. 4 C.pr.civ. prevede o interdicţie expresă de exercitare a oricărei căi de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite, în sfera acestei noţiuni intrând atât căile ordinare de atac precum şi căile de atac extraordinare, cum este contestaţia în anulare.
Pe fondul cauzei intimata a arătat că încheierea a fost pronunţată cu respectarea tuturor normelor imperative privitoare la competenţă, iar aspectele învederate şi criticate de contestator nu au legătură cu niciuna din formele competenţei astfel cum sunt reglementate de Codul de procedură civilă, şi a precizat că repartizarea dosarelor între completele aceleiaşi instanţe este o chestiune administrativă soluţionată de preşedintele instanţei.
În acest sens intimata a invocat că legea permite preşedintelui instanţei să dispună o măsură în camera de consiliu şi fără citarea părţilor, iar dacă acesta nu este disponibil măsura se dispune de către preşedintele de secţie sau de către un alt judecător desemnat în acest sens.
Prin sentinţa civilă nr. 727 din data de 2.02.2009 instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare invocată de intimată şi a respins contestaţia în anulare formulată de contestator ca inadmisibilă.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă şi a fost respinsă ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. 4 C.pr.civ. rezultă că:” În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac”.
Dispoziţiile legale menţionate au format obiectul controlului de constituţionalitate soluţionat de Curtea Constituţională prin Deciziile nr. 324/2005 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12.07.2005, şi nr. 8/10.01.2006, care a statuat că acestea nu contravin prevederilor din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În acest sens s-a statuat că dispoziţiile art. 403 alin. 4 C.pr.civ. nu contravin dispoziţiilor care prevăd accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, apreciindu-se că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, iar, pe de altă parte, măsura instituită în dispoziţiile legale criticate se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, şi nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind atât de un tratament egal, cât şi de dreptul de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat.
Prin urmare, este dreptul exclusiv al organului legislativ de a stabili regula potrivit căreia încheierea de suspendare provizorie a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac, avându-se în vedere, pe de o parte, urgenţa care impune suspendarea provizorie a executării silite – urgenţă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanţei -, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de preşedintele instanţei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretenţiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cauţiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani, cauţiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.
Totodată s-a apreciat că, este dreptul exclusiv al organului legislativ de a se stabili regula potrivit căreia încheierea de suspendare provizorie a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac, în considerarea faptului că instanţa nu se pronunţă asupra fondului cauzei – măsura având un caracter urgent şi vremelnic -, astfel că exercitarea unei căi de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivă a cauzelor.
Pentru aceste considerente instanţa reţine că legiuitorul a prevăzut o procedură specială de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării silite, instituind o interdicţie expresă de exercitare a oricărei căi de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite, în sfera acestei noţiuni intrând atât căile ordinare de atac precum şi căile de atac extraordinare.
??
??
??
??
1
