Incheierea prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executarii silite nu este supusa nici unei cai de atac. Contestatia la executare impotriva acestei incheieri va fi respinsa ca inadmisibila. Contestaţie la executare


SENTINŢA CIVILĂ 1669 din 22 SEPTEMBRIE 2010

Prin contestatia la executare contestatorul Administratia Finantelor Publice a solicitat instantei judecatoresti sa dispuna anularea Incheierii pronuntata de Judecatoria F.

In motivarea contestatiei, contestatorul a precizat ca prin Incheierea s-a dispus suspendarea provizorie a executarii silite , in dosarul de executare al Administratiei Finantelor Publice pana la solutionarea cererii de suspendare a executarii silite-

In motivarea contestatiei la executare s-a mai aratat ca incheierea pronuntata nu poate fi pusa in executare intrucat fiind o executare silita intreprinsa de organele fiscale, conform art.136 si urmatoarele din OG nr.92/2003, ii sunt incidente prevederile Codului de procedura fiscala, norma speciala,care deroga de la norma generala, respective Codul de Procedura civila.

Conform art.172 alin2 din Codul de procedura fiscala, s-a mentionat ca dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala, prevazute de art.403 alin.4 din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile in cadrul executarii silite efectuate de catre organele fiscale.

Raportat la cele sus precizat, s-a aratat ca incheierea contestata ar fi nula, iar nulitatea expres prevazuta de lege.

De asemenea, in conformitate cu normele dreptului comun- Codul de procedura civila, s-a precizat ca incheierea este lovita de nulitate absoluta intrucat nu afost pronuntat de presedintele instantei, asa cum cere art.403 alin.4 din Codul de procedura civila, ci de catre un alt judecator, intr-un dosar separat de dosarul contestatiei la executare, in care s-a solicitat suspendarea executarii silite.

Raportat la exceptia inadmisibilitatii contestatiei la executare invocata din oficiu de catre instata, se retin urmatoarele:

Potrivit art.137 alin. 1 din C.proc.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte cercetarea in fond a pricinii, exceptia inadmisibilitatii fiind exceptie de fond, a carei eventuala admitere genereaza inutilitatea cercetarii fondului cauzei.

Referitor la obiectul prezentei contestatii, instanta retine ca, prin Incheierea pronuntata Judecatoria F a dispus suspendarea provizorie a executarii silite, in Dosarul de executare al Administratiei Finantelor Publice, pana la solutionarea cererii de suspendare a executarii silite ce face obiectul Dosarului nr. Mai mult, instanta retine ca admiterea Incheierii prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executarii silite, in Dosarul de executare s-a intemeiat exclusiv pe prevederile art.403 alin.4 din Codul de procedura civila, iar nu pe art.581din Codul de procedura civila sau pe norme speciale ale Codului de procedura fiscala.

Raportat la dispozitiile art.403 alin.4 din Codul de Procedura civila, incheierea prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executarii silite nu este supusa nici unei cai de atac.

Practic, instanta constata ca legiuitorul a prevazut o procedura speciala de solutionare a cererii de suspendare provizorie a executarii silite, instituind o interdictie expresa de exercitare a oricarei cai de atac impotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executarii silite, in sfera acestei notiuni intrand atat caile ordinare de atac , caile de atac extraordinare

De asemenea, instanta retine ca aceasta incheiere de suspendare nu reprezinta o ordonanta presedintiala, adoptata conform procedurii speciale derogatorii prevazuta de art.581-584, ci ea a fost luata de Judecatoria F in lumina dispozitiilor art.403 alin.4 din Codul de procedura civila, motiv pentru care temeiul de drept art.582 alin.4 invocat de contestator nu este incident in cauza.

Potrivit dispozitiilor art. 403 alin. 4 C.pr.civ. rezulta ca: “in cazuri urgente, daca s-a platit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare de catre instanta.

Incheierea nu este supusa nici unei cai de atac”.

Dispozitiile legale mentionate au format obiectul controlului de constitutionalitate solutionat de Curtea Constitutionala prin Deciziile nr. 324/2005 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 600 din 12.07.2005, si nr. 8/10.01.2006, care a statuat ca acestea nu contravin prevederilor din Legea fundamentala si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

In acest sens s-a statuat ca dispozitiile art. 403 alin. 4 C.pr.civ. nu contravin dispozitiilor care prevad accesul liber la justitie si dreptul la aparare, apreciindu-se ca legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, iar, pe de alta parte, masura instituita in dispozitiile legale criticate se ia in considerarea naturii urgente a cauzelor, si nu a persoanelor care o solicita, acestea beneficiind atat de un tratament egal, cat si de dreptul de a fi asistate in tot cursul procesului de un avocat.

Prin urmare, este dreptul exclusiv al organului legislativ de a stabili regula potrivit careia incheierea de suspendare provizorie a executarii silite nu este supusa nici unei cai de atac, avandu-se in vedere, pe de o parte, urgenta care impune suspendarea provizorie a executarii silite – urgenta care nu ingaduie intarzieri generate de exercitarea vreunei cai de atac impotriva incheierii instantei, iar pe de alta parte, faptul ca masura provizorie dispusa de presedintele instantei nu il prejudiciaza pe creditor in valorificarea pretentiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile si garantiile procedurale, fiind aparat prin instituirea unei cautiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile in bani, cautiune menita sa acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executarii silite.

Totodata, s-a apreciat ca este dreptul exclusiv al organului legislativ de a se stabili regula potrivit careia incheierea de suspendare provizorie a executarii silite nu este supusa nici unei cai de atac, in considerarea faptului ca instanta nu se pronunta asupra fondului cauzei – masura avand un caracter urgent si vremelnic, astfel ca exercitarea unei cai de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitiva a cauzelor.

Pentru aceste considerente instanta retine ca legiuitorul a prevazut o procedura speciala de solutionare a cererii de suspendare provizorie a executarii silite, instituind o interdictie expresa de exercitare a oricarei cai de atac impotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executarii silite.

Mai mult, intrucat incheierea respectiva nu este act propriu zis de executare, instanta aprecieaza ca daca impotriva acesteia nu se poate exercita nicio cale de atac ordinara sau extraordinar, A FORTIORI, nu se poate exercita contestatie la executare conform art.399 din Codul de procedura civila. De asemenea, incheierea respectiva nefiind ordonanta presedintiala propriu-zisa, impotriva executarii ei nu se poate exercita contestatia la executare in temeiul art.582 alin. 4 din Codul de Procedura civila, astfel cum sustine contestatorul in cererea introductiva.

De altfel, chiar motivarea contestatorului este contradictorie. Pe de o parte invedereaza ca art.172 alin.2 din Codul de procedura fiscala stipuleaza ca dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala, prevazuta de art.403 alin.4 din Codul de procedura civila, nu sunt aplicabile in cadrul executarii silite efectuate de catre organele fiscale; pe de alta parte contestatorul isi motiveaza prezenta contestatie fix pe normele speciale care reglementeaza ordonanta presedintiala din Codul de procedura civila, mai precis pe art. 582 alin. 4 din Codul de procedura civila.

Pentru considerentele ca cererea de suspendare provizorie a fost solutionata cu incalcarea prevederilor art. 403 alin. 4 C.pr.civ. in sensul ca nu a fost solutionata de presedintele instantei, instanta retine ca, incheierea a fost pronuntata cu respectarea tuturor normelor imperative privitoare la competenta, iar aspectele invederate si criticate de contestator nu au legatura cu niciuna din formele competentei astfel cum sunt reglementate de Codul de procedura civila, repartizarea dosarelor intre completele aceleiasi instante fiind o chestiune strict administrativa, solutionata aleatoriu in sistem Ecris, ceea ce s-a realizat in speta.