Decizia civilă nr. 309/R din 02.09.2010 a Curţii de Apel Galaţi
Rezultă că instanţa are obligaţia legală de a hotărî cu privire la încredinţarea copiilor minori, ţinând seama exclusiv de interesele acestora, apreciate nu numai în legătură cu posibilităţile materiale ale părinţilor, cu condiţiile de dezvoltare fizică şi intelectuală pe care le pot găsi la unul dintre părinţi ci şi cu vârsta, sexul copiilor, comportarea părinţilor faţă de aceştia înainte de divorţ, în perioada despărţirii în fapt, gradul de ataşament şi de interes pe care ei l-au manifestat, legăturile afective care s-au stabilit între părinţi şi copii.
Minorul în vârstă de 9 ani după despărţirea în fapt a părinţilor a rămas în grija tatălui său, continuând să locuiască în acelaşi imobil în care a locuit cu ambii părinţi.
Audiat în instanţă a declarat că doreşte să rămână în grija tatălui său, ceea ce denotă o dorinţă de stabilitate, o teamă de schimbare a locului cu care s-a obişnuit şi în care se simte bine.
Chiar dacă mama îşi doreşte să-i fie încredinţat minorul nu a reuşit să-i insufle acestuia certitudinea că lângă ea, în noua locuinţă, va fi în siguranţă şi îi va fi mai bine. (Red. GVB).
