Asupra prezentei cereri;
Prin cererea înregistrată sub nr. …… pe rolul Judecătoriei Bacău reclamantul EN în contradictoriu cu pârâta DC a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale încredinţarea către el spre creştere şi educare a minorei EAI, născută la data de ….
Ulterior, la termenul de judecată din …. reclamantul şi-a modificat acţiunea solicitând judecarea cauzei pe dreptul comun.
La termenul de judecată din …. pârâta s-a prezentat pentru prima dată în faţa instanţei şi a menţionat că se numeşte IC şi nu DC.
În motivarea cererii reclamantul arată că minora EAI este rezultatul relaţiei de concubinaj dintre fratele său, EC şi pârâtă. De la naşterea minorei, susţine în continuare reclamantul, fratele său a fost cel care s-a ocupat în mod exclusiv de creşterea şi educarea minorei iar pârâta nu a mai ţinut legătura sub nici o formă nici cu concubinul său, nici cu minora. Prin sentinţa civilă nr. ….. pronunţată în dos. nr. ….. de Judecătoria B., menţionează reclamantul, minora a fost încredinţată fratelui său, EC, constatându-se prin ancheta socială şi probatoriile administrate în cauză că aceasta era crescută în exclusivitate de către tată iar prin aceeaşi sentinţă instanţa a încuviinţat ca minora să poarte numele de „E.”. Reclamantul arată că fratele său a decedat şi minora a rămas în grija sa şi a soţiei sale încercând să îi ofere fetiţei toate condiţiile de creştere şi dezvoltare, că pârâta nu a mai menţinut legătura cu copilul, nici în perioada cât trăia fratele său şi nici de când minora se află în grija sa.
În drept a invocat art. 42 din Codul familiei.
Pentru dovedirea cererii reclamantul a cerut încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei şi a probei cu martori. La propunerea reclamantului şi sub prestare de jurământ au fost audiaţi martorii TCL(fila 82 dos.) şi CN
Pârâta a formulat cerere reconvenţională(fila 41 dos.) prin care a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale încredinţarea spre creştere şi educare a minorei EAI, născută la data de ….. motivând că este mama minorei, că fetiţa a fost încredinţată tatălui cu acordul său, iar în prezent fetiţa se află în grija unchiului său care nu prezintă garanţii morale şi materiale pentru a-i fi încredinţată.
În drept a invocate prevederile art. 8 CEDO.
La termenul de judecată din 13.10.2010 pârâta-reclamantă şi-a modificat cererea reconvenţională solicitând judecarea ei pe dreptul comun.
În apărare şi în dovedirea cerii reconvenţionale pârâta-reclamantă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului şi a probei cu martori(BE şi IM filele 91-92 dos.)
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu şi a martori.
Din oficiu, în temeiul art. 42 C.fam. instanţa a dispus efectuarea anchetei sociale în comuna ……, domiciliul reclamantului şi în municipiul …., unde locuieşte pârâta şi minora a fost audiată în Camera de Consiliu în data de …..
Din analiza probelor administrate în cauză instanţa reţine următoarele;
Minora EAI, născută la data de …., este rezultatul relaţiei de concubinaj dintre pârâtă şi numitul EC. Prin sentinţa civilă nr. …. pronunţată de Judecătoria B.s-a încuviinţat ca minora să poarte numele tatălui, „E.” şi a fost încredinţată acestuia spre creştere şi educare. Minora a rămas în grija tatălui până la decesul acestuia survenit la data de …. Pârâta a declarat în faţa instanţei că a fost de acord ca minora să fie încredinţată tatălui pentru că la acea vreme ea nu avea posibilităţi materiale spre deosebire de tatăl acesteia care avea o situaţie materială bună şi a fost convinsă că era mai bine pentru fetiţă să fie dată tatălui. Până la vârsta de trei ani minora a fost crescută de mamă, însă după încredinţarea către tată acesta i-a interzis pârâtei să o mai vadă pe fetiţă şi să îi spună că este mama ei. La trei luni sau la şase luni pârâta îi trimitea fetiţei prin diverse persoane(nana fetiţei sau bunica ei) pachete şi venea în satul B. la bunica minorei de Paste, vara şi de C.(depoziţia martorei BE şi răspunsul la interogatoriu al pârâtei), însă nu i-a spus niciodată că este mama sa de frica tatălui minorei, o persoană extrem de violentă, condamnat pentru uciderea primei sale soţii.
Cu puţin timp înainte să moară, tatăl minorei a mers la spital deoarece suferea de o boală gravă care i-a cauzat şi decesul, şi a lăsat fetiţa în grija preotului din satul S., deşi avea fraţi în sat, inclusiv reclamantul. Acesta din urmă a luat minora din grija preotului însă tatăl minorei s-a opus pentru că nu se afla în relaţii bune cu fratele său de circa 4-5 ani şi a telefonat unei surori să ia copilul de la reclamant. Fetiţa a fost dusă la bunica paternă din satul B., comuna S.. După decesul tatălui fetiţei cei 5 fraţi ai defunctului au hotărât într-un consiliu de familie ca minora să rămână în grija reclamantului pentru că acesta are o fetiţă de vârstă apropiată cu minora.
Pârâta a fost prezentă la înmormântarea lui EC şi în data de ….. a formulat o cerere(nr. …., fila 95 dos.) la Primăria S. în care menţionează că vrea ca fiica ei să îi fie dată spre creştere deoarece EN „nu i-a cerut acordul când a luat-o şi nu are nici un drept asupra ei”.
Deşi fetiţa a declarat în faţa instanţei că este bine tratată de reclamant şi de soţia acestuia, că nu i-au vorbit niciodată urât şi că nu se face diferenţă între fetiţa reclamantului şi minoră, faţă de rudele reclamantului şi alte cunoştinţe fetiţa s-a plâns că a fost pedepsită de reclamant astă vară să stea în casă 2 săptămâni pentru că a răcit după ce a făcut un duş rece, în timp ce fata reclamantului nu a beneficiat de acelaşi tratament când la ceva vreme a răcit şi ea. De asemenea, fetiţa s-a plâns verişoarei ei că are o singură pereche de pantofi, că are un ghiozdan vechi şi că este pusă să facă treburi în casă, în timp ce fata reclamantului deşi i se cere acest lucru refuză( declaraţia martorei IM – fila 92 dos.).
Trebuie menţionat faptul că însăşi rudele reclamantului, respectiv fratele acestuia ED şi o soră, sunt cele care au alertat-o pe mama minorei că nu este bine îngrijită şi tratată de către reclamant, astfel cum a declarat martora BE, iar pârâta, căsătorită în prezent, are acordul soţului său pentru ca minora să îi fie încredinţată.
Potrivit art. 42 alin. 2 din Codul familiei „pentru motive temeinice, copiii pot fi încredinţaţi unor rude, ori unor alte persoane, cu consimţământul acestora, sau unor instituţii de ocrotire.”
În temeiul art. 30 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, modificată, copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi, iar în baza art. 33 alin. 1 din aceeaşi lege copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
Faţă de aceste prevederi legale, instanţa reţine că reclamantul nu a dovedit existenţa unor motive temeinice ca minora să îi fie încredinţată în condiţiile în care mama şi-a exprimat în mod clar opţiunea de a-şi lua copilul spre creştere şi educare. Pârâta-reclamantă, deşi nu se poate spune că a făcut tot ce i-a stat în putinţă de a-şi apropia fetiţa cât timp tatăl era în viaţă, având argumentul că îi era teamă de acesta, în prezent nu i se poate refuza dreptul de a-şi creşte copilul cu atât mai mult cu cât a dovedit că este preocupată de soarta minorei, prezintă înainte de toate garanţia morală necesară pentru a-i fi încredinţată fiind mama sa şi nu au fost produse dovezi împotriva sa că este dezinteresată de minoră. Interesul fetiţei este să crească alături de mamă care îi poate oferi afecţiunea, echilibrul şi liniştea necesare pentru a creşte şi a se dezvolta armonios.
În consecinţă, în temeiul prevederilor legale enunţate instanţa va respinge acţiunea principală astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată, va admite cererea reconvenţională astfel cum a fost modificată şi va încredinţa minora spre creştere şi educare mamei, respectiv pârâtei-reclamante.
Va lua act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
