Incredintare minori
Data publicarii pe portal: 15.11.2010
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina sub nr 8953/311/2009, reclamanta D. C. a solicitat in contradictoriu cu paratul P. N. ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna stabilirea domiciliului minorilor P. E. B., nascuta la data de 08.10.1999 si P. A. C., nascut la data de 08.03.2003 la reclamanta, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorilor.
In motivarea actiunii sale, reclamanta arata ca din relatiile sale de concubinaj cu pârâtul au rezultat cei doi minori, însa comportamentul violent al pârâtului a determinat-o sa paraseasca domiciliul comun luând cu ea si pe minorul Alexandru Claudiu, intentionând sa îi asigure întretinere si minorei Elena Beatrice, însa pârâtul s-a opus cu scopul de a evita plata unei pensii de întretinere.
Mai arata reclamanta ca, în cursul anului 2007 a fost nevoita sa plece la în strainatate pentru a realiza venituri, unde în prezent are loc de munca si locuinta si desi pârâtul a sustinut ca se va ocupa personal de cresterea si educarea minorei Elena Beatrice, în realitate minora s-a aflat în grija unei surori a pârâtului, care neavând conditii optime a lasat-o în grija parintilor reclamantei. De asemenea, pârâtul nu le poate asigura conditii materiale pentru o dezvoltare corespunzatoare si nu a fost de acord cu înscrierea minorului la gradinita, are în continuare un comportament necorespunzator fata de acesta în sensul ca nu exista afectiune fata de minor, ci dimpotriva îi provoaca o stare de temere si implicit de respingere.
Precizeaza reclamanta ca în prezent minorul se afla cu ea în Italia unde urmeaza cursurile normale de învatamânt, îi asigura conditiile necesare unei bune dezvoltari fizice si morale, însa minora se afla la pârât, care a luat-o fortat din domiciliul bunicilor materni în luna octombrie 2008, dar nu are un loc de munca si nu realizeaza venituri pentru a-i asigura minorei conditii materiale si morale corespunzatoare, fiind în interesul minorei sa-i fie încredintata reclamantei spre crestere si educare.
În drept, actiunea a fost întemeiata pe dispoz. art. 100 C.fam., art. 42 C.fam., art. 107, 86 si 94 C.fam.
In dovedirea sustinerilor sale, reclamanta a depus inscrisurile mentionate in cuprinsul cererii.
Pârâtul, legal citat, a depus prin avocat cerere reconventionala prin care a solicitat stabilirea domiciliului minorei P. Elena Beatrice la el în comuna Sâmburesti, jud. Olt si stabilirea unui program de vizita pentru minorul P. Alexandru Claudiu de doua ori pe luna, de sâmbata ora 8.00 pâna duminica la ora 20.00, o luna în vacanta de vara în august si o saptamâna în vacanta de iarna, în perioada 25 – 31 decembrie având în vedere ca domiciliile partilor sunt apropiate.
A mai aratat pârâtul ca sustinerile reclamantei-pârâte nu sunt reale, deoarece de la nasterea minorei P. Elena-Beatrice la data de 08.03.2003 aceasta a stat în domiciliul sau unde a îngrijit-o împreuna cu sora sa, iar reclamanta-pârâta a plecat în Italia fiind însarcinata cu minorul, astfel ca nu au crescut împreuna cei doi copii si o singura data a fost nevoit sa o lase pe minora în domiciliul bunicilor materni o perioada de doua saptamâni întrucât a fost plecat cu sora sa.
A precizat pârâtul ca nu a reusit sa aiba o relatie normala cu fiul sau datorita faptului ca s-a aflat în Italia cu reclamanta si a apreciat ca actiunea a fost formulata pentru ca aceasta sa-l poata aduce în tara pe minor, ca nu exista relatii afective între reclamanta si minora datorita faptului ca reclamanta a fost plecata mult timp, ca are conditii pentru cresterea si educarea minorei care este în clasa a treia ci are rezultate foarte bune la invatatura,iar reclamanta nu a contribuit la întretinerea acesteia si la domiciliul precizat în comuna Sâmburesti, jud. Olt locuiesc parintii reclamantei care nu au conditii pentru cresterea si educarea minorilor, astfel ca este de acord cu admiterea în parte a actiunii reclamantei, în sensul de a-i fi încredintat ei spre crestere si educare doar minorul Alexandru-Claudiu.
În drept, cererea reconventionata a fost întemeiata pe dispoz. art. 100 C.fam., art. 43 alin. 3 rap. la art. 97 C.fam.
Pârâtul nu s-a prezentat in instanta pentru a raspunde la interogatoriul încuviintat la cererea reclamantei. Însa instanta retine ca pozitia sa fata de actiunea reclamantei a fost exprimata prin cererea reconventionala, astfel ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 225 c proc civ.
Reclamanta prin avocat a depus la data de 18.01.2010 precizare la actiune, prin care a solicitat stabilirea domiciliului minorilor la adresa sa din Italia, Carmignano di Brenta, str. Trieste, nr. 29, et. 1 unde are domiciliul stabil si a mentionat ca are contract de munca pe durata nedeterminata, astfel ca îsi asigura existenta prin mijloace oneste. A anexat precizarii în copie tradusa si legalizata contract de închiriere din 16.09.2008 si declaratie din 08.01.2010, iar la data de 10.03.2010 a depus dupa un document fax din 19.09.2008, copia sentintei civile nr. 2833/08.11.2007 pronuntata de Judecatoria Dragasani.
La data de 18.03.2010 s-a înregistrat la dosar precizare la cererea reconventionala, prin care pârâtul-reclamant P N prin avocat solicita sa-i fie încredintata minora P. E. B. spre crestere si educare si stabilirea unui program de vizita pentru minorul P. A. C. de doua ori pe luna, de sâmbata ora 10.00 pâna duminica la ora 20.00 în domiciliul sau, o luna în vacanta de vara în august si o saptamâna în vacanta de iarna, în perioada 25 – 31 decembrie, invocând în drept dispoz. art. 65 rap. la art. 42 C.fam.
Ulterior s-a depus de catre reclamanta o noua precizare a actiunii sub aspectul obiectului sau in sensul ca solicita incredintarea spre crestere si educare a celor doi minori rezultati din casatoria cu reclamantul si obligarea la plata unei pensii de întretinere în favoarea lor, si nu stabilirea domiciliului minorilor asa cum a cerut in actiunea introductiva si în precizarea
În temeiul art 42 c proc civ s-a dispus luarea avizului autoritatii tutelare, dar si consimtamântul minorei Elena Beatrice, nascuta la 8 octombrie 1999 în privinta încredintarii sale.
În privinta exceptiei insuficientei timbrari a cererii reconventionale, invocata de reclamanta prin aparator instanta apreciaza ca este neîntemeiata si va fi respinsa , retinând îndeplinita integral obligatia de timbrare în privinta tuturor capetelor de cerere ale acesteia , raportat la dispozitiile Legii 146/1997 cu modificarile si completarile ulterioare.
Analizind cererile partilor astfel cum au fost modificate sub aspectul obiectului lor din stabilire domiciliu minor in incredintare minor in raport de art. 42 si 44 C fam., instanta le-a considerat pe ambele în parte întemeiate si astfel au fost admise, prin sentinta civila pronuntata, in sensul ca minorul Alexandru Claudiu a fost incredintat spre crestere si educare mamei , iar minora Elena Beatrice tatalui pârât.
Instanta a retinut ca partile au trait în relatii de concubinaj notoriu începând cu anul 1998, ca în mai multe rânduri convietuirea a fost întrerupta, însa a fost reluata, iar din aceste relatii au rezultat minorii: P. Elena-Beatrice, nacuta la 8.X.1999 si P. Alexandru Claudiu, nascut la 08.03.2003.
Dupa nasterea primului copil, mama reclamanta a locuit mai mult în afara tarii, timp în care minora a ramas în grija efectiva a tatalui sau, ajutat de o sora a sa dar si de bunicii materni.
Prin sentinta civila 2833 din 08.11.2007 pronuntata de Judecatoria Dragasani i-a fost admisa reclamantei cererea introdusa împotriva pârâtului si pe cale de ordonanta presedintiala i s-a încuviintat deplasarea minorilor P. Elena-Beatrice si P. Alexandru Claudiu la resedinta din Italia a mamei reclamante începând cu data de 12.11.2007 pâna la solutionarea cererii de încredintare minori, chiar si în lipsa acordului tatalui pârât P. N. Numai ca reclamanta a manifestat si manifesta o grija sporita dar a dezvoltat si o afectivitate deosebita doar pentru cel de al doilea minor rezultat din relatiile cu pârâtul, o dovada fiind ca l-a luat doar pe acesta la resedinta sa din Italia înca din 2007 si nu l-a mai adus în tara, îngradindu-i în acest fel nu numai pârâtului , ci si minorei ramasa în tara, dreptul de avea si dezvolta relatii normale, firesti, specifice legaturilor de rudenie.
O atitudine de acelasi gen a adoptat însa si pârâtul care, provocat de comportamentul necorespunzator al reclamantei, nu i-a mai permis acesteia sa o viziteze pe minora ramasa în grija sa începând din octombrie 2009, când a revenit pentru scurt timp în tara.
Minora Elena Beatrice, ramasa la pârât este puternic atasata afectiv de acesta, asa cum rezulta nu numai din probatoriul administrat, dar si din ancheta sociala efectuata si din cele relatate cu ocazia audierii sale, iar în privinta acesteia pârâtul a depus toate diligentele pentru a-i asigura conditii materiale bune, grija si atasamentul necesare unei cât mai normale dezvoltari si evolutii, ajutat fiind si de o sora a sa , audiata ca martor în cauza
Asa cum s-a mai aratat, nu se poate retine manifestarea vreunui interes al mamei pentru minora aflata în grija pârâtului, asa încât instanta apreciaza ca scopul real urmarit de reclamanta nu este de a obtine încredintarea efectiva si a acestei minore., ci doar a minorului aflat la ea.
Asadar, desi separarea copiilor rezultati din aceiasi parinti, mai precis a fratilor este o solutie extrema, în cauza de fata, prin prisma situatiei concrete anterior expusa desi are ca finalitate tocmai adoptarea solutiei de separare a copiilor partilor, instanta considera ca aceasta nu aduce atingere , în ansamblu, interesului nici unuia dintre cei doi copii.
Ei locuiesc prin vointa mamei separati de foarte mult timp, nu pastreaza vreo legatura si cu atât mai putin cu caracter de continuitate, asa încât între ei nu s-au nascut nici relatii de afectivitate care sa fie întrerupte prin separarea lor.
În ceea ce priveste stabilirea contributiei fiecarei parti la cheltuielile de crestere si educare a minorului ce nu i-a fost încredintat, cu raportare la dispozitiile art 86 si 94 c.fam, ca urmare a solutiei date cu privire la ceririle de încredintare a minorilor, se va dispune compensarea în totalitate a obligatiilor ce revin fiecarei parti.
Ca efect al încredintarii minorului Alexandru Claudiu reclamantei, devin incidente dispoz.art. 43 alin.2 C fam, care se aplica prin analogie si care prevad ca caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala, însa cererea pârâtului va fi admisa numai în parte pentru considerentele ce urmeaza a fi expus:
Dreptul susmentionat este consacrat nu numai prin dispozitiile precitate ci si prin cele ale art 14 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si art 8 din CEDO privind dreptul la respectarea vietii private si de familie.
Potrivit acestei ultime dispozitii, copilului si parintelui care locuieste separat de acesta, copilul aflându-se temporar sau permanent sub îngrijirea celuilalt parinte, câta vreme nu s-a dispus decaderea din drepturile parintesti, nu le poate fi refuzata ori îngradita în nici un mod, posibilitatea de a se bucura, fie si pentru scurt timp, unul de compania celuilalt, posibilitate ce reprezinta un element fundamental al vietii de familie.
Dreptul de a avea legaturi personale cu copilul minor atât în ceea ce-l priveste pe parintele caruia nu i s-a încredintat copilul , dar si cel al rudelor apropiate trebuie sa se exercite in interesul acestuia, în asa fel incât sa nu aiba o influenta negativa asupra dezvoltarii sale, dar în acelasi timp este necesar ca prin continutul sau sa asigure conditii normale pentru pastrarea legaturilor firesti dintre copil si parinte.
Opunerea la stabilirea continutului unui astfel de drept a parintelui în grija caruia se afla minorul, atunci când este pur formala ori facuta cu scop vadit sicanatoriu, pe fondul relatiilor tensionate, nu pot conduce la înlaturarea lui sau la limitarea exagerata a continutului sau.
În cauza însa, doua modalitati dintre cele cerute de reclamant respectiv aducerea minorului în domiciliul sau de doua ori pe luna de sâmbata ora 10 si pâna duminica ora 20 si o saptamâna in luna decembrie, in fiecare an ,intre 25.12-31.12 nu numai ca sunt excesive , cu caracter vadit sicanatoriu, determinate de relele raporturi dintre parti, dar ar fi de natura sa afecteze interesele copilului dat fiind ca acesta nu numai ca locuieste cu reclamanta în Italia unde aceasta îsi are locul de munca, dar are la rândul sau un program scolar ce nu poate fi perturbat. Deplasarile atât de dese în tara pentru a fi adus în domiciliul pârâtului, ar fi de natura sa-i afecteze chiar starea de sanatate.
Concluzionând, încuviintarea legaturilor personale dintre minor si pârât în timpul vacantei scolare de vara din fiecare an intre 1si 31 august la domiciliul tatalui nu constituie o limitare în sensul dispozitiilor susmentionate ci este de natura sa serveasca interesului minorului si sa nu aiba o influenta negativa în aceasta etapa de vârsta a dezvoltarii sale.
Nu în ultimul rând ca si masura încredintarii si cea privitoare la modalitatea în care sa se defasoare legaturile personale dintre parinte si copil, hotarârea data are o relativa putere de lucru judecat , dispozitiile art 44 c fam prevazând posibilitatea modificarii lor ulterioare.
Vor fi compensate în totalitate cheltuielile de judecata, pe de o parte pentru ca pretentiile reclamantei au fost admise în parte, iar un alt motiv este acela ca pârâtul si-a exprimat acordul la modificarea masurii încredintarii luata în privinta acestui minor.
