Potrivit dispoziţiilor art. 371^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, debitorul este dator a achita de bunăvoie creanţa stabilită în sarcina sa potrivit titlului executoriu.
în măsura în care debitorul nu se conformează acestei dispoziţii legale, nimic nu-l împiedică pe creditor să solicite încuviinţarea executării silite, în baza aceluiaşi titlu executoriu, în raport de terţi popriţi diferiţi.
Această situaţie nu trebuie asimilată abuzului de drept, întrucât, în măsura în care debitorul recurent va face dovada executării obligaţiei ce-i revine conform titlului executoriu, este eliberat de plată şi orice încuviinţare a executării silite va rămâne fără obiect.
(Decizia nr. 5 din 6 ianuarie 2004 – Secţia a IV-a civilă)
Prin încheierea pronunţată la 24.03.2003 în camera de consiliu, de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în Dosarul nr. 750/2003, s-a încuviinţat în parte executarea silită, prin înfiinţarea popririi, până la concurenţa sumei de 6.112.546.985 lei, creanţă, sumă ce va fi actualizată de judecătoresc, şi 550.133.000 lei cheltuieli de executare, asupra conturilor debitoarei societatea de asigurare-reasigurare Y, deschise la terţul poprit, Banca X, la cererea creditoarei SC “G.” SA, în baza titlurilor executorii reprezentate de Sentinţa civilă nr. 5610/2002 a Tribunalului Bucureşti şi procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 7.03.2003, având în vedere prevederile art. 3731, 371 şi 452 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
împotriva acestei încheieri civile a declarat apel debitoarea societatea de asigurare-reasigurare Y, arătând că poprirea se înfiinţează în măsura necesară realizării creanţei, în virtutea dispoziţiei de principiu înscrisă în art. 371^3 din Codul de procedură civilă. în acest sens, apelanta debitoare a făcut referire la faptul că Banca X, printr-o adresă, a informat executorul judecătoresc că a procedat la indisponibilizarea unor sume ce acoperă creanţa de 6.765.978.258 lei şi cheltuielile de de 554.190.000 lei şi, prin urmare, menţinerea măsurii popririi pentru alte fonduri deţinute de debitoare la alte bănci apare ca abuzivă.
S-a mai susţinut că terţul poprit a luat măsura indisponibilizării conturilor societăţii debitoare, transmiţând această dispoziţie şi la sucursalele şi filialele din ţară, blocând astfel conturi care nu aparţineau societăţii de asigurare-reasigurare Y, ci unor dezmembrăminte ale acesteia, entităţi distincte din punct de vedere financiar şi nevizate prin titlu executoriu, condiţii în care, a apreciat apelanta debitoare, a fost prejudiciată, întrucât activitatea curentă a fost blocată, prin poprirea fondurilor de la diferite bănci, împiedicând astfel realizarea plăţilor către clienţi şi asiguraţii săi.
Prin Decizia civilă nr. 1429/A din 23.06.2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a, în Dosarul nr. 2274/2003, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta debitoare pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa civilă nr. 5610 din 19.04.2002 a Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, apelanta debitoare a fost obligată să plătească intimatei creditoare suma de 5.324.654.985 lei despăgubiri civile şi 787.892.000 lei cheltuieli de judecată, această hotărâre rămânând definitivă şi irevocabilă.
Pentru executarea Sentinţei civile nr. 5610/2002 a Tribunalului Bucureşti -Secţia comercială, intimata creditoare a făcut dovada unor cheltuieli în cuantum de 550.000.000 lei, reprezentând onorariu judecătoresc şi onorariu avocat, întocmindu-se de către Biroul Executorului Judecătoresc E. procesul-verbal din 7.03.2003, conform art. 371^7 alin. 2, 3 din Codul de procedură civilă.
în aceste condiţii, s-a apreciat că în mod just prima instanţă a înfiinţat poprirea în baza titlurilor executorii la care a făcut referire, având în vedere că soluţionarea unei cereri de încuviinţare a executării silite presupune o procedură necontencioasă şi obligă instanţa la o analiză formală a titlului executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită.
în ceea ce priveşte susţinerea apelantei debitoare că, în raport de adresa emisă de terţul poprit, Banca X, este nejustificată menţinerea măsurii popririi pentru alte conturi deţinute de debitoare la alte bănci, aceasta a fost constatată ca neîntemeiată, avându-se în vedere faptul că adresa respectivă nu este datată, şi, pe de altă parte, în acea adresă se face referire la un dosar de executare, respectiv nr. 136/2002, cu privire la care nu s-a făcut dovada că ar fi fost întocmit în vederea executării silite, în baza aceluiaşi titlu executoriu ca cel avut în vedere în prezenta cauză, Sentinţa civilă nr. 5610 din 19.04.2002 a Tribunalului Municipiului Bucureşti – Secţia comercială, astfel că această adresă nu prezintă relevanţă în cauză.
Referitor la solicitarea apelantei debitoare de a se conexa Dosarul nr. 750/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la Dosarul nr. 3158/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, tribunalul a apreciat că această cerere este neîntemeiată, avându-se în vedere stadiul procesual al celor două dosare, care au fost deja soluţionate de prima instanţă, situaţie în care instanţa învestită cu soluţionarea apelului împotriva hotărârii pronunţate în unul dintre dosare nu poate dispune în ceea ce priveşte conexarea cauzei ce a format obiectul dosarului de fond cu o altă cauză ce a format obiectul unui alt dosar al primei instanţe, în raport de prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs debitoarea societatea de asigurare-reasigurare Y, criticând-o pentru nelegalitate (art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă), ca fiind dată cu încălcarea legii pentru următoarele considerente:
Deşi instanţa de apel a reţinut că la încuviinţarea executării silite au fost respectate condiţiile de înfiinţare a popririi, în speţă nu au fost respectate dispoziţiile art. 371^3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile şi numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor, şi art. 457 din Codul de procedură civilă, care la alin. 2 prevede că, la data sesizării societăţii bancare, sumele existente şi cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanţei.
în speţă, în mod greşit a apreciat instanţa că, potrivit art. 459 din Codul de procedură civilă, se pot înfiinţa mai multe popriri, deoarece acest text de lege se referă la cazul în care existau mai mulţi creditori care înfiinţează mai multe popriri, şi nu la acelaşi creditor care, în baza aceluiaşi titlu executoriu, face mai multe popriri, rezultând aceasta din coroborarea acestui text cu dispoziţiile din care vorbesc despre o executare în măsura necesară realizării creanţei.
în baza titlului executoriu, creditoarea putea obţine o singură încuviinţare privind executarea silită, care, de altfel, a fost obţinută prin încheierea dată de Judecătoria Sectorului 1 în Dosarul nr. 3158/2003 la data de 14.03.2003, iar ulterior acesteia, dând dovadă de rea-credinţă, creditoarea, prin intermediul executorilor judecătoreşti, a deschis alte 13 dosare prin care a cerut încuviinţarea executării silite în baza aceluiaşi titlu executoriu, prin aceeaşi formă – poprire, ceea ce reprezintă un veritabil abuz de drept.
Mai mult, dispoziţiile art. 457 alin. 2 din Codul de procedură civilă prevăd în teza a doua că “Din momentul indisponibilizării şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu terţul poprit nu va face nici o altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel”, rezultând astfel că, atâta timp cât nu se diminuează suma indisponibilizată, terţul poprit va putea face plăţi.
S-a solicitat de către recurenta debitoare soluţionarea cauzei în lipsă, în condiţiile art. 242 din Codul de procedură civilă.
Examinând decizia, în raport de criticile formulate, de nelegalitate, s-a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul a apreciat corect că din adresa emisă de către terţul poprit, nedatată şi fără număr, nu rezultă că indisponibilizarea sumelor de bani în conturile debitoarei ar fi fost făcută în vederea executării silite a aceluiaşi titlu executoriu, Sentinţa civilă nr. 5610 din 19.04.2002 a Tribunalului Bucureşti- Secţia comercială.
Adresa respectivă face referire la Dosarul de executare nr. 136/2002 al Biroului Executorului Judecătoresc E., iar, aşa cum rezultă din actele cauzei, punerea în executare a titlului executoriu- Sentinţa civilă nr. 5610/2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, face obiectul Dosarului nr. 136/2003 al Biroului Executorului Judecătoresc E., deci concluzia este că nu s-a făcut dovada că pentru executarea aceluiaşi titlu executoriu s-au întocmit mai multe dosare de executare privind mai mulţi terţi popriţi, iar, într-unui dintre acestea, suma datorată de către debitoare conform titlului executoriu, plus cheltuielile de executare ar fi fost indisponibilizate la dispoziţia intimatei creditoare.
Pe de altă parte, chiar dacă acelaşi titlu executoriu ar forma obiectul mai multor dosare de executare silită în raport de terţi popriţi diferiţi, nu înseamnă un abuz de drept din partea creditoarei, atâta timp cât debitoarea nu a achitat de bunăvoie creanţa datorată, potrivit dispoziţiilor art. 371^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, aşa cum aceasta este stabilită prin titlul executoriu – Sentinţa civilă nr. 561 din 19.04.2002 a Tribunalului Bucureşti- Secţia comercială, definitivă şi irevocabilă, situaţie în care creditoarea intimată a pornit executarea silită pentru recuperarea creanţei, în condiţiile art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Şi chiar dacă, în baza aceluiaşi titlu executoriu, s-ar fi indisponibilizat o sumă de bani la dispoziţia creditoarei, situaţie nedovedită în speţă, faţă de considerentele mai sus expuse, aceasta nu înseamnă că s-ar fi realizat integral creanţa creditoarei intimate, în condiţiile art. 457 alin. 2 din Codul de procedură civilă, şi, cât timp nu s-a făcut această dovadă, nimic nu o împiedică pe creditoare să aducă la îndeplinire această obligaţie pe calea executării silite, prin poprire, asupra conturilor debitoarei deschise la mai multe unităţi bancare, iar în situaţia în care debitoarea va face dovada executării obligaţiei din titlul executoriu, este liberată de plată şi orice încuviinţare a executării silite va rămâne fără obiect.
Aşa fiind, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 316 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 296 din Codul de procedură civilă, a dispus respingerea recursului declarat de recurenta debitoare societatea de asigurare-reasigurare Y, ca nefondat.
