Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul.
Apelul este fondat, pentru urmatoarele motive:
În dosarul nr.12398/63/2009 al Tribunalului Dolj s-a înregistrat actiunea promovata de reclamanta SC P. SRL împotriva pârâtei SC T. M. SRL, având ca obiect plata sumei de 663.468,74 lei reprezentând pretul partial al contractului nr.226 din 01.09.2006, pentru lucrarile de executie si instalatie aferente investitiei REPREZENTANTA SI SERVICE AUTO TOYOTA din comuna Pielesti, judetul Dolj.
În acest dosar, la data de 29.10.2010, B.I. a formulat cerere de interventie în interes propriu, prin care a solicitat obligarea pârâtei SC T.M. SRL la plata sumei de 714.234,20 lei, reprezentând creanta izvorâta din contractul de prestari servicii nr.226 din 01.01.2006 încheiat între reclamanta si pârâta, conform facturilor nr.90/31.10.2007 si 91/31.10.2007. Intervenientul a sustinut ca este cesionarul creantei pretinse si a depus în acest sens contracte de cesiune de creanta încheiate.
Tribunalul a apreciat ca s-au stabilit deja obiectivele expertizei si acestea nu au acoperit pretentiile rezultate din factura nr.90/31.10.2007 astfel încât, prin încheierea pronuntata la data de 10.02.2011, a dispus disjungerea cererii de interventie în interes propriu având ca obiect pretentiile rezultând din factura nr.90/31.10.2007 si a admis în principiu cererea de interventie referitoare la suma rezultata din factura nr.91/31.10.2007.
Curtea retine ca dispozitiile art.7205 Cod procedura civila, potrivit carora daca pârâtul are pretentii împotriva reclamantului, derivând din acelasi raport juridic, poate face cerere reconventionala fara a fi necesara o alta încercare de conciliere, sunt de stricta interpretare.
Ca urmare, intervenientul în nume propriu care cheama în judecata pe pârât pentru o creanta dobândita (în speta, prin cesiuni succesive) de la reclamant împotriva aceluiasi pârât si în legatura cu acelasi raport juridic ramâne supusa exigentelor prevazute de art. 7201 Cod procedura civila.
În ce priveste interpretarea acestor exigente însa, prima instanta a apreciat în mod gresit ca sanctiunea nerespectarii procedurii reglementate de art. 7201 Cod procedura civila are caracter absolut. Aceasta nulitate intervine doar daca pârâtul face proba vatamarii ce nu se poate înlatura, conform art.105 alin. 2 Cod procedura civila, deoarece scopul încercarii de conciliere prealabila este acela de a se stabili daca partile doresc sa rezolve litigiul pe cale amiabila sau sa apeleze la instanta judecatoreasca.
În speta, pârâta a fost notificata cu privire la obligatiile înscrise în facturile 90/2007 si nr.91/2007 de catre creditoarea initiala SC P. SRL înca de la data de 16.03.2008. În continutul acestei notificari s-au indicat facturile, contractul, precum si apararile invocate de catre cedenta. SC P. SRL a repetat invitatia la conciliere pentru data de 18.03.2008 si a întocmit procese verbale din care a rezultat ca debitoarea nu s-a prezentat pentru a încerca rezolvarea amiabila a litigiului referitor la pretentiile bazate pe facturile nr.90 si 91.
Dimpotriva, SC T. M. SRL a notificat catre SC P. SRL ca pozitia sa este de contestare integrala a continutului facturilor nr.90 si 91/2007 si ca, în realitate, calitatile partilor sunt inverse, în sensul ca SC P. SRL îi datoreaza suma de 423.159 euro încasata în plus, precum si penalitati de întârziere.
Totodata, Curtea retine ca intervenientul BI a initiat o noua procedura de conciliere cu pârâta SC T.M.SRL la data de 28.10.2010, invitând-o în ziua de 17.11.2010, invitatie ramasa fara raspuns din partea intimatei. Ca urmare, Curtea constata ca toate cerintele prevazute de art. 7201 Cod procedura civila s-au acoperit înainte ca instanta sa verifice admisibilitatea pe fond a cererii, la data de 10.02.2011.
Totodata, Curtea retine ca pârâta nu a facut dovada vatamarii, respectiv a necunoasterii pretentiilor reclamantului (intervenient) ori a împiedicarii sale de a se apara dar, mai ales, nu si-a manifestat intentia de a rezolva litigiul pe cale amiabila, deoarece nu a raspuns niciuneia dintre invitatiile la conciliere ce i-au fost adresate.
În aceste conditii, Curtea constata ca apararea întemeiata pe nerespectarea întocmai a procedurii prevazute de art. 7201 Cod procedura civila este formala si are drept unic scop paralizarea dreptului de creanta al apelantului BI prin prescriptie. În consecinta, prima instanta a apreciat în mod gresit ca actiunea disjunsa este prematur formulata.
Solutia este gresita si în raport de faptul ca prima instanta nu a aplicat aceeasi sanctiune si celuilalt capat de actiune al cererii de interventie, retinut spre solutionare în dosarul nr.12398/63/2009, având ca obiect pretentiile formulate de catre intervenientul BI pe baza facturii nr.91 din 31.10.2007, petit solutionat pe fond prin sentinta nr. 1972/2011 din data de 31.03.2011.
Fata de considerentele expuse, Curtea constata ca prima instanta a solutionat în mod gresit procesul pe cale de exceptie, fara a intra în judecata fondului.
Întrucât actiunea ce formeaza obiectul prezentei cauze a fost formulata înainte de modificarea Codului de procedura civila prin Legea nr.202/2010, intrata în vigoare la data de 25.11.2010, Curtea va face aplicarea dispozitiilor art.297 alin. 1 Cod procedura civila în forma avuta anterior modificarii, în sensul ca va admite apelul, va anula hotarârea atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante.
1
