TRIBUNALUL PENTRU MINORI SI FAMILIE BRASOV
DECIZIA PENALA NR.43/R DOSAR NR. 1372/2010
Sedinta publica din data de 23.04.2010
Cu participarea doamnei procuror din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov.
Pentru astazi, fiind amanata pronuntarea solutionarii recursului penal de fata, care s-a dezbatut in fond in sedinta publica din data de 04..2010, cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta decizie iar instanta, din lipsa de timp pentru deliberare a amanat pronuntarea pentru data de .04.2010.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Instanta in urma deliberarii a pronuntat decizia de mai jos
T R I B U N A L U L,
asupra recursului penal de fata constata urmatoarele:
Prin s.p. nr. 02 decembrie 2009 pronuntata de Judecatoria Brasov, in dosarul nr. 197/2009, a fost respinsa, in baza art. 278/1 al. 8 lit. a C. pr. pen., plangerea formulata de petentul P.D.C, impotriva rezolutiei din data de martie 2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov, adoptata in dosarul nr. /P/2007 si impotriva rezolutiei prim – procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov nr. /II-2/2009 din data de aprilie 2009.
In baza art. 192 al. 2 C. pr. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 120 de lei in favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar in baza art. 193 al. 6 C. pr. pen., acelasi petent a fost obligat la plata sumei de 300 de lei, in favoarea partii interesate , cu titlu de cheltuieli judiciare, constand din onorariul aparatorului ales.
In considerentele hotararii atacate s-a retinut de prima instanta faptul ca la data de iunie 2007 la Politia Municipiului Brasov – Sectia 3 Politie s-a inregistrat plangerea penala formulata de petentul P.D.C prin care solicita efectuarea de cercetari fata de partea interesata pentru savarsirea infractiunii de nerespectarea masurii privind incredintarea minorului prev. de art. 307 al. 2 C. pen.
In motivarea plangerii, s-a aratat ca partea interesata nu a respectat sentinta civila nr. /2005 pronuntata de Judecatoria Zarnesti, prin care s-a desfacut casatoria celor doi, copilul rezultat din casatorie – – a fost incredintat partii interesate si s-a stabilit in favoarea petentului un program de vizitare a minorului. In plangere se mai mentioneaza ca partea interesata l-a impiedicat in repetate randuri pe petent sa ia legatura cu copilul sau.
Prin sentinta civila nr. /2005 pronuntata de Judecatoria Zarnesti, ramasa definitiva prin neapelare, s-a desfacut casatoria dintre parti, minorul rezultat din casatorie a fost incredintat partii interesate si s-a stabilit in favoarea petentului un program de vizitare a minorului dupa cum urmeaza: prima si a treia saptamana din luna, incepand cu vineri, ora 17.00, pana duminica, ora 18.00, o saptamana cu ocazia sarbatorilor de Pasti si de Craciun si o luna in timpul vacantei de vara (f. 5 dosar u.p.).
In faza de urmarire penala, petentul a relatat ca partea interesata si-a schimbat domiciliul din vara anului 2006 si, cu toate eforturile de a o contacta telefonic, aceasta nu i-a adus la cunostinta noua adresa la care isi poate vizita copilul. Petentul l-a cautat pe copil la scoala, insa copilul a refuzat sa comunice cu tatal sau. Ulterior, petentul a aflat noua adresa a partii interesate de la tatal acesteia dar, pana la momentul la care a dat declaratia in faza de urmarire penala, nu a putut sa ia legatura cu copilul sau, nefiind contactat de partea interesata pentru respectarea programului de vizita stabilit de instanta.
In faza de urmarire penala a fost audiat si minorul, care a relatat ca nu doreste sa se intalneasca cu petentul deoarece „acesta se comporta urat cu el, bea bautura cu prietenii lui si il tine mereu in casa”. Minorul a mai aratat faptul ca partea interesata nu s-a impotrivit sa mearga cu petentul, minorul fiind cel care a refuzat, nedorind sa vorbeasca cu tatal sau nici atunci cand acesta l-a vizitat o singura data in pauza la scoala.
Partea interesata a declarat, in faza de urmarire penala, ca fiul sau a refuzat sa mearga cu petentul, in conditiile in care acesta a avut un comportament care l-a speriat pe minor prin iesirile necontrolate pe care le-a avut fata de membrii familiei lui. Partea interesata a mai precizat faptul ca niciodata nu a intentionat sa-l impiedice pe petent sa aiba relatii cu fiul sau. Partea interesata a mai aratat ca se conformeaza programului de vizitare stabilit de catre instanta, dar nu isi poate obliga copilul sa mearga la petent, in cazul in care copilul nu vrea acest lucru.
Prin rezolutia procurorului din data de martie 2009, adoptata in dosarul nr. /P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov, s-a confirmat propunerea de neincepere a urmaririi penale fata de partea interesata , relativ la savarsirea infractiunii prev. de art. 307 al. 2 C. pen., intrucat in cauza exista un puternic dubiu.
Impotriva acestei rezolutii, petentul, in termenul legal, a formulat plangere la prim – procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov.
Prin rezolutia prim – procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov nr. /II-2/2009, din data de 29 aprilie 2009, s-a respins plangerea formulata de petentul P.D.C, impotriva rezolutiei nr. /P/2007 din data de martie 2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov.
Din probele administrate in cauza, instanta de fond a apreciat ca nu se poate retine ca partea interesata l-a impiedicat cu intentie pe petent sa aiba legaturi personale cu minorul , copil rezultat din casatorie, minorul fiind cel care refuza sa mearga la petent, din cauza comportamentului acestuia.
Art. 307 al. 2 C. pen. incrimineaza fapta persoanei careia i s-a incredintat minorul prin hotarare judecatoreasca, spre crestere si educare, de a impiedica in mod repetat pe oricare dintre parinti sa aiba legaturi personale cu minorul, in conditiile prevazute de parti sau de catre organul competent. Impiedicarea este o activitate de impotrivire sau de opunere a persoanei careia i-a fost incredintat minorul spre crestere si educare fata de parintii minorului sa aiba legaturi personale cu acesta.
Fata de considerentele expuse mai sus, prima instanta, in baza art. 278/1 al. 8 lit. a C. pr. pen., a respins plangerea formulata de petentul P.D.C impotriva rezolutiei din data de martie 2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov, adoptata in dosarul nr. /P/2007, si impotriva rezolutiei prim – procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov nr. /II-2/2009, din data de aprilie 2009.
Avand in vedere culpa procesuala a petentului, instanta de fond, in baza art. 193 al. 6 C. pr. pen., a obligat petentul sa plateasca partii interesate suma de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, respectiv onorariu aparator ales.
In baza art. 192 al. 2 C. pr. pen., prima instanta a obligat petentul sa plateasca statului suma de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in conformitate cu prevederile art. 278/1 al. 10 C. pr. pen., in interiorul termenului prevazut de lege, petentul P.D.C, recurs care nu a fost motivat nici in scris si nici oral, recurentul, legal citat, neprezentandu-se in fata instantei de control judiciar.
Cauza a fost inregistrata pe rolul tribunalului specializat la data de martie 2010, sub nr. dosar /1372/2010, ca urmare a declinarii competentei de solutionare a recursului declarat de petentul P.D.C impotriva s.p. nr. 02 decembrie 2009 a Judecatoriei Brasov, pronuntata prin d.p. nr. 118/R/18 februarie 2010 a Tribunalului Brasov – Sectia penala.
La termenul de judecata din data de 21 aprilie 2010, reprezentantul Ministerului Public a invocat exceptia de necompetenta a Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov in solutionarea recursului de fata, aratand ca, desi infractiunea care formeaza obiectul plangerii intemeiate pe prevederile art. 278/1 C. pr. pen. face parte din categoria celor indreptate impotriva familiei, subiectul pasiv al unei asemenea infractiuni nu este minorul, ci tatal copilului care este impiedicat de celalalt parinte sa aiba legaturi personale cu minorul, in conditiile in care competenta Tribunalului pentru Minori si Familie este atrasa de infractiuni savarsite de minori sau asupra minorilor (f. 2 dosar TMF).
Examinand exceptia de necompetenta invocata, tribunalul specializat apreciaza ca aceasta este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 40 al. 1 din Legea nr. 304/2004 – privind organizarea judiciara, republicata, „tribunalele specializate pentru minori si familie judeca atat infractiunile savarsite de minori, cat si infractiunile savarsite asupra minorilor”.
Din economia acestui text de lege se deduce ca tribunalele specializate pentru minori si familie solutioneaza acele cauze in care inculpatul si/sau partea vatamata au calitatea stabilita de norma speciala, in sensul ca sunt minori in intelesul legii, adica nu au implinit varsta de 18 ani.
Infractiunea de nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului, in forma prevazuta de art. 307 al. 2 C. pen., se realizeaza prin impiedicarea in mod repetat de catre persoana careia i s-a incredintat minorul prin hotarare judecatoreasca, spre crestere si educare, a oricaruia dintre parinti, de a avea legaturi personale cu minorul, in conditiile stabilite de parti sau de catre organul competent.
Chiar daca aceasta infractiune este inclusa in Titlul IX al Codului penal, Infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala, la Capitolul I – Infractiuni contra familiei, acest aspect nu atrage automat competenta tribunalului specializat decat in situatia prevazuta in mod expres de norma speciala, adica atunci cand infractiunea este savarsita de minori sau asupra minorilor. De altfel, in acest capitol este inclusa si infractiunea de bigamie, prevazuta de art. 303 C. pen., care este de competenta instantei specializate doar in situatii de exceptie si extrem de rar intanite in practica, atunci cand persoana casatorita care incheie o noua casatorie este minora.
Prin urmare, calitatea de subiect activ al infractiunii de nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului, in forma prevazuta de art. 307 al. 2 C. pen., o poate avea doar persoana careia i s-a incredintat minorul prin hotarare judecatoreasca, spre crestere si educare, in timp ce subiectul pasiv al acestei infractiuni (persoana vatamata sau partea vatamata, dupa caz) este parintele (parintii) minorului care este impiedicat sa aiba legaturi personale cu acesta, iar nu copilul.
Intrucat in cauza dedusa judecatii nici petentul P.D.C, care a formulat plangere impotriva rezolutiei procurorului, si nici partea interesata (persoana careia i-a fost incredintat copilul spre crestere si educare prin hotarare judecatoreasca) nu sunt minore, Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov constata ca nu este competent sa solutioneze recursul declarat de petent impotriva s.p. nr. decembrie 2009 pronuntate de Judecatoria Brasov, in dosarul nr. /2009 al acestei instante.
Pentru considerentele ce preced, instanta de control judiciar urmeaza a admite exceptia de necompetenta a Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov, cu consecinta declinarii competentei de solutionare a recursului in favoarea Tribunalului Brasov.
In baza art. 43 al. 1 C. pr. pen., se va sesiza Curtea de Apel Brasov, ca instanta superioara comuna, in vederea solutionarii conflictului negativ de competenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite exceptia de necompetenta a Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov si in consecinta declina competenta solutionarii recursului formulat de recurentul petent P.D.C impotriva sentintei penale nr. .12.2009 a Judecatoriei Brasov pronuntata in dosarul nr. /2009, in favoarea Tribunalului Brasov.
Definitiva.
In baza art. 43 C. pr. pen., sesizeaza Curtea de Apel Brasov pentru solutionarea conflictului negativ de competenta.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 23 aprilie 2010.
??
??
??
??
I
