Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile şi este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de


În motivarea cererii, creditoarea a aratat ca debitoarea îi datoreaza suma de 42.612,30 lei reprezentând facturi fiscale neachitate la care se adauga penalitati de întârziere de 0.5% potrivit contractului nr.14/01.08.2009, care se vor calcula de la data scadentei pâna la data deschiderii procedurii insolventei.

Prin sentinta nr. 384 din data de 4 martie 2011 Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiata cererea creditoarei SC S P SRL formulata împotriva debitoarei SC L T C SRL.

Pentru a hotarî astfel, judecatorul-sindic a retinut ca, potrivit dispozitiilor legale, creditorul îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este creditorul a carei creanta împotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 zile.

În ceea ce priveste penalitatile de întârziere, judecatorul-sindic a apreciat ca acestea nu sunt calculate, nu se cunoaste cuantumul acestora, astfel încât nu pot fi considerate ca fiind datorii certe, lichide si exigibile. Din titlurile de creanta depuse la filele 6-9 dosar a rezultat cuantumul creantei pretinse de creditoare, care este de 42.612,30 lei, iar aceasta suma nu este apta sa atraga declansarea procedurii insolventei.

Este cunoscut faptul ca valoarea prag pentru care se poate solicita instituirea procedurii este de 45.000 lei, iar nerespectarea acesteia atrage respingerea cererii formulata de creditor.

Fata de aceste considerente, tribunalul a apreciat ca, în cauza, nu sunt întrunite cerintele prevazute de art.31 din cu privire la existenta unei creante certe si cu privire la respectarea valorii prag prevazute de lege, astfel încât a respins cererea, ca neîntemeiata.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea SC S P SRL, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinând ca instanta de fond a apreciat în mod gresit faptul ca suma invocata drept creanta nu îndeplineste conditia valorii prag de 45.000 lei, pentru ca cererea de deschidere a procedurii insolventei sa fie admisa, de vreme ce debitoarea datoreaza suma de 42.612,30 lei – debit principal, la care se adauga penalitati de întârziere de 0,5% potrivit contractului de vânzare-cumparare nr. 14/1.08.2009 încheiat între societati, penalitati care sunt egale cu debitul principal – 42.612,30 lei, în conditiile în care partile au convenit ca acestea nu pot depasi debitul.

În plus, creditoarea-recurenta subliniaza faptul ca însasi instanta de fond, în cuprinsul sentintei recurate a mentionat faptul ca debitoarea a depus cerere prin care a recunoscut starea de insolventa si a solicitat chiar deschiderea procedurii cu posibilitatea reorganizarii, fapt ce dovedeste fara tagada starea vadita de insolventa.

Mai arata recurenta-creditoare ca suma pretinsa drept creanta certa, lichida si exigibila este consfintita si prin sentinta civila nr. 316/28.01.2011 pronuntata de Judecatoria Câmpina împotriva debitoarei.

Se solicita a se constata faptul ca sunt îndeplinite conditiile cerute de lege pentru deschiderea procedurii insolventei debitoarei, astfel încât se impune admiterea recursului, casarea sentintei si rejudecarea cauzei.

Examinând sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor prevazute de art.304 Cod procedura civila, precum si sub toate aspectele potrivit art.3041 Cod procedura civila, Curtea a retinut ca recursul este fondat.

Potrivit dispozitiilor art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei creditorul îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii este creditorul a carui creanta împotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila, de mai mult de 90 zile .

Creantele care justifica aplicarea procedurii insolventei trebuie sa îndeplineasca aceleasi conditii cu cele pentru care se poate începe o silita asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, în temeiul Codului de procedura civila. Potrivit art. 379 Cod procedura civila, creanta certa este creanta a carei existenta rezulta din însusi actul de creanta sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanta este lichida atunci când câtimea ei este determinata prin însusi actul de creanta sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanta, sau si a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui, în baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute în actul de creanta, chiar daca pentru aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala. Creanta este exigibila atunci când ea a ajuns la scadenta.

Suma pretinsa drept creanta, certa, lichida si exigibila de catre creditoarea-recurenta SC S P SRL este confirmata si prin sentinta civila nr. 316/28.01.2011 pronuntata de Judecatoria Câmpina împotriva debitoarei, prin care aceasta a fost obligata la plata sumei de 42.612,30 lei – debit principal, la care se adauga penalitati de întârziere de 0,5% aferente fiecarei facturi pâna la achitarea integrala a debitului. Chiar daca nu au fost calculate penalitatile, acestea erau determinabile si puteau fi calculate, fiind de necontestat faptul ca prin însumarea acestora se depaseste cu mult valoarea-prag impusa de lege.

Prin întâmpinarea formulata debitoarea nu a contestat creanta si nici starea de insolventa, mai mult a recunoscut starea de insolventa si a solicitat reorganizarea activitatii.

Prin urmare, recurenta are calitatea de creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii (art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006), întrucât detine o creanta asupra averii debitorului certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile, peste valoarea – prag prevazuta de lege (art.3 pct.12).

Pentru a putea fi deschisa procedura insolventei legea instituie trei conditii cumulative respectiv: cuantumul creantei sa depaseasca valoarea prag; creanta creditorului îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii sa fie certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile, iar debitorul sa se afle în insolventa vadita.

Insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci când debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori, care au pretins plata unor creante certe lichide si exigibile.

Astfel, potrivit art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, „insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile si este prezumata ca fiind vadita atunci când debitorul, dupa 90 de zile de la scadenta, nu a platit datoria fata de unul sau mai multi creditori”.

Creditorul nu trebuia sa faca nicio dovada în aceasta privinta, fiind suficienta calitatea acestuia de creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei.

Întrucât debitorul nu a rasturnat prezumtia de insolventa instituita de lege în favoarea creditorului-recurent, pe care a recunoscut-o prin întâmpinare, se impunea deschiderea procedurii insolventei împotriva acestuia, astfel ca în mod gresit judecatorul-sindic a respins cererea creditorului si nu a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa fata de debitorul SC L T C SRL.

Fata de cele precizate, in cauza fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea în baza dispozitiilor art. 312 alin.(1) Cod procedura civila, având în vedere si decizia nr. 5 din 04.04.2011 pronuntata în recursul în interesul legii de I.C.C.J., a admis recursul declarat de creditoarea SC S P SRL, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare pe fond la aceeasi instanta pentru deschiderea procedurii insolventei.