– art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001;
– Decizia nr. IX/20.03.2006 a ÎCCJ, recurs în interesul legii;
DECIZIA CIVILA NR.1289 R
Sedinta publica din data de 14.10.2010
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 5 Bucuresti, la data de 14.02.2008 reclamantul B. G. a solicitat în contradictoriu cu P. M. B., C. de A. a Legii nr.247/2005 reactualizarea sumei de 45285 lei, reprezentând valoarea despagubirilor acordate pentru imobil teren situat în Bucuresti, conform Decretului nr.351/1985,anexa 4, pozitia 21/36 estimata la 50.000 Euro.
Ulterior prin cererea modificatoare, reclamantul a solicitat stabilirea despagubirilor reactualizate pentru imobilul în litigiu conform Legii nr.10/2001 în contradictoriu cu pârâtii S. R. prin M. F. P. si SC A. SA.
Prin sentinta civila nr. 6738/23.09.2008 Judecatoria Sector 5 Bucuresti a respins actiunea ca inadmisibila, retinând în esenta ca reclamantul nu a parcurs procedura administrativa prealabila instituita de Legea 10/2001.Împotriva acestei hotarâri în termen legal a formulat apel reclamantul B. G.
Prin decizia civila nr.202 A/16.02.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a Civila, s-a admis apelul formulat de apelantul B. G. împotriva sentintei civile nr. 6738/23.09.2008, pronuntata de Judecatoria Sector 5 Bucuresti; s-a desfiintat sentinta civila apelata si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut ca prin cererea înregistrata la SC A. SA la nr. A 43/2001 apelantul B. G. a solicitat restituirea imobilului situat în Bucuresti.
Tribunalul a retinut ca apelantul a urmat procedura administrativ jurisdictionala stabilita prin Legea nr.10/2001, nesolutionarea notificarii, fiind întru-totul imputabila intimatei P. M. B., în culpa fiind si SC A. SA, care avea obligatia transmiterii cererii de actualizare a despagubirilor catre institutia abilitata potrivit Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S. R. prin M. F. P. întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila în care s-a aratat ca cererea de chemare în judecata este inadmisibila, întrucât dispozitiile Legii nr.10/2001 instituie o procedura administrativa prealabila si obligatorie care se finalizeaza prin emiterea deciziei sau a dispozitiei motivate de solutionare a notificarii.
În sedinta publica de la 14.10.2010, Curtea, din oficiu, a invocat exceptia necompetentei materiale de solutionare a cererii în prima instanta de catre judecatorie, în raport de obiectul cererii.
Asupra exceptiei invocata din oficiu de catre instanta, Curtea de Apel, retine urmatoarele considerente:
Obiectul cererii de fata îl constituie stabilirea despagubirilor reactualizate pentru imobilul în cauza, în baza dispozitiilor Legii nr.10/2001.
Este de retinut faptul ca prin Decizia IX/20.03.2006 prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de P. G. de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, s-a stabilit ca instanta careia îi revine competenta de a solutiona cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, detinatoare a imobilului, de a emite o dispozitie sau decizie motivata de restituire în natura, sau de acordare de despagubiri potrivit Legii nr.10/2001 este Sectia Civila a Tribunalului, în a carui raza teritoriala îsi are sediul persoana juridica respectiva.
Pentru identitate de ratiuni juridice si în prezenta actiune pe care reclamantul si-a întemeiat-o în drept pe dispozitiile Legii nr.10/2001, competenta apartine de asemenea tribunalului.
Din moment ce prin art.26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 s-a reglementat ca decizia, sau dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire în natura poate fi atacata la Sectia Civila a Tribunalului pentru ratiuni de simetrie, trebuie sa se adreseze aceleiasi instante si cererile formulate împotriva refuzului de a emite decizie sau dispozitie motivata de restituire în natura sau de acordare de despagubiri, se apreciaza ca dispozitiile Legii nr. 10/2001 nu fac nici o precizare privind ipoteza în care persoana juridica detinatoare a imobilului nu emite decizia sau dispozitia prevazuta de lege în termenul de 60 de zile, si ca absenta unui raspuns al unei persoane juridice detinatoare, echivaleaza cu un refuz de restituire a imobilului care trebuie cenzurat de tribunal tot în conditiile procedurii speciale.
Inconsecventa legiuitorului si necorelarea dispozitiilor legale din actul normativ supus discutiei nu pot împiedica persoana îndreptatita sa-si valorifice drepturile si nu o pot pune într-o situatie de inferioritate fata de persoanele carora li s-a transmis un raspuns în termenul prevazut de lege.
Fata de considerentele expuse, Curtea de apel, solutionând cu precadere exceptia de necompetenta materiala a judecatoriei, invocata din oficiu, exceptie de ordine publica, în conformitate cu dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, admitând recursul, a modificat în parte decizia recurata, în sensul ca urmare a admiterii apelului, a anulat sentinta apelata, a admis exceptia necompetentei materiale a judecatoriei si constatând ca Tribunalul Sectia Civila este competenta sa solutioneze actiunea în prima instanta, a trimis acestei instante cauza spre competenta solutionare.
