Instituirea sechestrului asigurător este condiţionată de exigibilitatea creanţei.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE – DOSAR NR.43277/3/2010 – DECIZIA CIVILĂ NR.646/26.05.2011)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a V a Civilă, sub nr. 43277/3/21.09.2010, reclamanta SC B.G.I. SRL în a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii M.M. şi M.C., să se dispună instituirea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri proprietatea pârâţilor: imobil teren situat în Bucureşti, str.G., nr.21, sector 1, nr. cadastral 3636, intabulat în Cartea Funciară Individuală nr. 7860 nedefinitivă, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară din data de 09.06.2010; – imobil teren situat în Bucureşti, intrarea M., nr.1, sector 1, nr. cadastral 8282, intabulat în Cartea Funciară nr. 17059 nedefinitivă, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară din data de 09.06.2010; – imobil construcţie situat în Bucureşti, Intrarea M.i, nr. 1, sector 1, nr. cadastral 8282/1, intabulat în Cartea Funciară nr. 17059 nedefinitivă, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară din data de 09.06.2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2408/31.07.2003 de BNP Iulia Molcuţ, a cumpărat de la M.M., M.C., T.C.C., T.M.B., T.C. şi T.S.I. imobilul situat în Bucureşti, str. Intrarea M., nr. 2-4, sector 1, având nr. cadastral 15206, intabulat în Cartea Funciară nr. 35195, compus din teren în suprafaţă de 2005,26 m.p., construcţia edificată până la data încheierii contractului şi construcţia ce urma a fi edificată în baza Autorizaţiei de Construire nr. 142/16/M/6733 din 20.03.2003. Prin acelaşi contract, vânzătorul M.M. s-a obligat să continue edificarea construcţiei începute în conformitate cu autorizaţia mai sus indicată, până la semnarea procesului verbal de recepţie finală cu cumpărătoarea SC B.G.I. SRL, cu respectarea termenelor şi condiţiilor din contract şi a proiectului ce face parte integrantă din contract. S-a stipulat, totodată, că transmiterea proprietăţii asupra terenului şi a construcţiei deja edificate are loc la data autentificării, iar a posesiunii la data de 20.12.2004, dată la care vânzătorul M.M. s-a obligat să predea construcţia la cheie.
A mai arătat reclamanta că, prin sentinţa civilă nr.10193/18.10.2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 11074/2004, la solicitarea reclamanţilor L.T.C.V. şi L.C.N., a fost obligată să desfiinţeze etajul 6 al construcţiei situate în Bucureşti, Intrarea M., nr. 2-4, sector 1, reţinându-se pe baza expertizei efectuate în cauză, că în certificatul de urbanism se prevede un regim de înălţime de 2S+P+4E+5 retras, însă clădirea edificată cuprinde subsol, parter, 4 etaje curente, etaj 5 retras cu 1,45 m pe faţada principală şi etaj 6 retras faţă de toate faţadele şi, prin urmare, nivelul 6 constituie un etaj ce nu este prevăzut în actele ce reglementează regimul de înălţime al clădirilor, nefiind etaj tehnic.
Prin decizia civilă nr.402A/05.04.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a IV-a Civilă, în dosarul nr.10292/299/2004, a fost schimbată în parte sentinţa sus menţionată, în sensul că SC B.G.I. SRL a fost obligată să aducă imobilul la starea prevăzută în autorizaţia de construire nr.142/16/M/6733/20.03.2003 şi certificatul de urbanism 2646/288M/34006 din data de 13.12.2002 prin ajustarea retragerilor construcţiei la N cu 4 m faţă de limita proprietăţii cu str.M. nr.6, la S cu 5 m faţă de limita dreaptă a proprietăţii din str.C. nr.3-7, la V cu 3 m faţă de str. M., nr. 4 şi la E cu 5 m faţă de limita spate a proprietăţii.
În contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2408/31.07.2003 este stipulată atât obligaţia de garanţie a vânzătorilor pentru evicţiune conform art. 1337 Cod Civil, cât şi obligaţia vânzătorilor M.M. şi M.C. de a edifica construcţia conform proiectului – parte integrantă din contract, termenelor şi condiţiilor din contract şi autorizaţiei de construire.
Reclamanta a mai arătat că pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a V a Civilă a fost înregistrat dosarul cu nr. 43277/3/2010 având ca obiect pretenţii, prin care a solicitat obligarea celor doi pârâţi la plata de daune – interese pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiilor asumate prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2408/31.07.2003, prejudiciu evaluat la suma de 654.710,03 euro şi 449.537,28 lei.
A susţinut reclamanta că instituirea sechestrului asigurător cu privire la bunurile imobile menţionate – proprietatea pârâţilor se impune cu atât mai mult cu cât cei doi pârâţi urmează a se stabili definitiv în Statele Unite ale Americii, înstrăinându-şi, în acest scop bunurile deţinute pe teritoriul României.
Reclamanta a arătat că prin acţiunea ce face obiectul dosarului nr.43277/3/2010, aflat pe rolul Tribunalul Bucureşti Secţia a V a Civilă, având ca obiect pretenţii, pretinde o creanţă în cuantum de 313.428 euro şi 2.018.482,32 lei. Cu excepţia sumei de 292.578 euro – 1.255.598,49 lei reprezentând valoarea de circulaţie a părţii demolate a etajului 6, creanţa sa este constatată prin act scris – astfel cum rezultă din contractele, facturile, ordinele de plată şi extrasele de cont depuse la dosar.
Mai mult decât atât, având în vedere obligaţia de garanţie pentru evicţiune totală sau parţială ce incumbă celor doi vânzători M.M. şi M.C. în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2408/31.07.2003, creanţa sa este exigibilă încă de la data la care a achitat sumele de bani sau de la data la care a fost lipsită de sumele de bani pe care le solicită de la pârâţi cu titlu de prejudiciu, după caz. Aşa fiind suma de – 354.785,96 lei reprezentând cheltuieli de din dosarele BEJ D.G. şi L.G., rezultă din adresa de poprire asupra conturilor sale deţinute la terţul poprit Banca Italo-Romena Treviso SpA Sucursala Bucureşti; – 1.663.696,34 lei reprezentând cheltuieli efectuate în vederea executării sentinţei civile nr. 10193/18.10.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 şi a deciziei civile nr. 402A/05.04.2007 a Tribunalului Bucureşti Secţia a IV a Civilă; – 20.850 euro – 89.477,775 lei la data introducerii acţiunii, reprezentând prejudicii cauzate prin executarea sentinţei civile nr. 10193/18.10.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a deciziei civile nr. 402A/05.04.2007 a Tribunalului Bucureşti Secţia a IV a Civilă, ca urmare a reducerilor de chirie solicitate de chiriaşii săi în perioada derulării lucrărilor de demolare.
Dovada intentării unei acţiunii în justiţie împotriva unui debitor, pentru plata creanţei rezultă din cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. 43277/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a V a Civilă, prin care a solicitat instanţei în contradictoriu cu M.M. şi M.C. pronunţarea unei hotărâri prin care pârâţii să fie obligaţi la plata de daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiilor asumate prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2408/31.07.2003, prejudiciu evaluat provizoriu la suma de 654.710,03 euro (care la un curs de schimb de 4,2915/euro stabilit de BNR pentru data de 07.09.2010, data introducerii acţiunii, reprezintă 2.809.688,09 lei) şi 449.537,28 lei, prejudiciul urmând a fi actualiza; pârâţii să fie obligaţi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de această acţiune.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 591 alin.1 Cod de procedură civilă.
La data de 09.12.2010, pârâţii M.M. şi M.C. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de instituire a sechestrului ca neîntemeiată, susţinând că pentru instituirea sechestrului asigurător, pe lângă condiţia existenţei litigiului, mai este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii: – creditorul să aibă o creanţă împotriva debitorului, – creanţa să fie constatată printr-un act scris, – creanţa să fie exigibilă; – actul scris al creditorului să nu reprezinte titlu executoriu iar în procesul existent pe rol să se urmărească obţinerea titlului executoriu.
În cauză nu este îndeplinită niciuna dintre condiţiile de fond. Între ei şi reclamantă nu există nici un raport obligaţional. Prin acest proces se tinde a se stabili răspunderea civilă contractuală a pârâţilor şi, pe cale de consecinţă, existenţa şi întinderea creanţei.
Existenţa unei creanţe presupune îndeplinirea condiţiilor de „certă” şi „lichidă” ori, prin procesul existent se urmăreşte, pe lângă stabilirea răspunderii civile contractule, şi determinarea şi întinderea creanţei.
La data de 21.01.2010, reclamanta a depus o cerere precizatoare, solicitând instanţei să dispună instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor indicate până la concurenţa sumei de 313.428 euro (care la un curs de schimb de 4,2915 lei/euro stabilit de BNR pentru data de 07.09.2010, data introducerii acţiunii, reprezintă 1.345.076,262 lei), precum şi 1.841.305,8 lei.
La data de 18.02.2010, reclamanta a depus o altă cerere precizatoare prin care a arătat că pretinde o creanţă în cuantum evaluat provizoriu la 313.428 euro (care la un curs de schimb de 4,2915 lei/euro stabilit de BNR pentru data de 07.09.2010, data introducerii acţiunii, reprezintă 1.345.076,262 lei), precum şi la 1.841.305,8 lei. Din creanţa mai sus menţionată, suma de 292.578 euro – 1.255.598,49 lei, reprezintă valoarea de circulaţie a părţii demolate a etajului 6 care se încadrează în prevederile autorizaţiei de construire, valoare provizorie ce urmează a fi stabilită printr-un raport de expertiză ce va fi efectuat în cadrul dosarul cu nr. 43277/3/2010, având ca obiect „pretenţii”. Prin urmare, creanţa scrisă pentru care solicită instituirea sechestrului este în cuantum de: – 20.850 euro – 89.477,772 lei şi 1.841.783,8 lei, total : 1.930.783,572 lei.
Prin încheierea de şedinţă din 18.02.2011, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă a respins ca nefondată cererea de instituire a sechestrului, reţinând că pentru a se asigura temeinicia acestei măsuri, trebuie îndeplinite condiţiile 591(1) C.proc.civ., faţă de precizarea reclamantei că se limitează la creanţa pentru care pretinde ca are act scris şi nu pe ipoteza 591(2) C.proc.civ., întrucât în acest caz cauţiunea este obligatorie.
Reţinând incidenţa art. 591(1) C.proc.civ., tribunalul a constatat că dovada existenţei acţiunii pe fondul dreptului face obiectul dosarului nr.43277/3/2010, astfel ca această dovada a fost făcută. În ce priveşte actul scris, acest act trebuie să constate creanţa. Tribunalul a considerat că această creanţă nu este certă întrucât ea urmează a fi stabilită în urma analizei cererii principale în raport de culpa pârâţilor, culpa acestora şi întinderea creanţei urmând a rezulta din probele ce se vor administra în cauză, sumele nefiind nici exigibile, exigibilitatea intervenind numai după soluţionarea pe fond a pretenţiilor reclamantului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta, solicitând modificarea încheierii recurate şi, pe fond, să se dispună, în baza art.591 alin.1 Cod de procedură civilă instituirea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri proprietatea pârâţilor: imobil teren situat în Bucureşti, str.G., nr. 21, sector 1, nr. cadastral 3636, intabulat în Cartea Funciară Individuală nr. 7860 nedefinitivă, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară din data de 09.06.2010; – imobil teren situat în Bucureşti, intrarea M., nr. 1, sector 1, nr. cadastral 8282, intabulat în Cartea Funciară nr. 17059 nedefinitivă, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară din data de 09.06.2010; – imobil construcţie situată în Bucureşti, Intrarea M., nr. 1, sector 1, nr. cadastral 8282/1, intabulat în Cartea Funciară nr. 17059 nedefinitivă, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară din data de 09.06.2010, până la concurenţa sumei de 1.930.783.572 lei, cu obligarea intimaţilor la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea recursului, după expunerea situaţiei de fapt, recurenta reclamantă a susţinut că încheierea recurată este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă fiind aplicabile.
S-a arătat că are un drept de creanţă corelativ obligaţiei de garanţie pentru evicţiune a intimaţilor, iar acest drept de creanţă izvorăşte din contractul de vânzare-cumpărare, deci dintr-un act scris, iar exigibilitatea creanţei a intervenit la data producerii evicţiunii.
Urmare a încălcării obligaţiilor contractuale asumate de către vânzători, recurenta reclamantă a fost obligată, prin hotărâri judecătoreşti, la demolarea unei părţi şi la modificarea altora din imobilul – obiect al contractului de vânzare-cumpărare, fiind astfel tulburată în exercitarea dreptului său de proprietate asupra imobilului şi trebuind să suporte anumite cheltuieli, urmare directă a acestei tulburări.
Aşa fiind, creanţa recurentei este născută/rezultă cu evidenţă dintr-un act scris – contractul de vânzare-cumpărare, cuantumul ei fiind dovedit cu toate contractele, facturile, ordinele de plată şi extrasele de cont ce au fost ataşate cererii de instituire a sechestrului asigurător.
Creanţa recurentei este exigibilă de la momentul producerii evicţiunii, deci încă de la data la care a achitat sumele de bani sau de la data de la care a fost lipsită de sume de bani pe care le solicită de la pârâţi cu titlu de prejudiciu în cadrul acţiunii principale, după caz.
Argumentele instanţei de fond, în sensul că întinderea creanţei urmează a rezulta din probele ce se vor administra în cadrul acţiunii principale, nu au relevanţă cu privire la cererea de instituire a sechestrului asigurător.
S-a susţinut că în mod netemeinic instanţa de fond a reţinut că întinderea urmează a fi stabilită în cadrul cererii principale, în funcţie de culpa pârâţilor, întrucât, în materia contractuală, culpa nu trebuie dovedită, ci ea se prezumă, cel care invocă inexistenţa culpei trebuind să facă dovada contrară.
Contrar opiniei instanţei de fond, recurenta a susţinut că sunt îndeplinite în prezenta cauză condiţiile impuse de art.591 alin.1 Cod de procedură civilă.
Cu excepţia sumei de 292.578 euro = 1.255.598,49 lei, reprezentând valoarea de circulaţie a părţii demolate a etajului 6 care se încadrează în prevederile autorizaţiei de construire, sumă ce urmează a fi stabilită printr-un raport de expertiză ce va fi efectuat în cadrul dosarul de fond, creanţa recurentei este constatată prin act scris – cuantumul acesteia rezultând din contractele, facturile, ordinele de plată şi extrasele de cont ataşate cererii de instituire a sechestrului asigurător.
Prin urmare, creanţa scrisă pentru care solicită instituirea sechestrului asigurător în baza prevederilor art.591 alin.1 Cod de procedură civilă este în cuantum de 1.930.783,572 lei.
Având în vedere obligaţia de garanţie pentru evicţiune totală sau parţială ce incumbă vânzătorilor M.M. şi M.C. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2408/31.07.2003, creanţa recurentei reclamante este exigibilă încă de la data la care a achitat sumele de bani sau de la data de la care a fost lipsită de sume de bani pe care le solicită de la pârâţi cu titlu de prejudiciu, după caz.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, prin raportare la criticile formulate, constată următoarele:
Între părţile litigante a intervenit un contract de vânzare cumpărare privind imobilul situat în Bucureşti, str. Intrarea M., nr. 2-4, sector 1, compus din teren în suprafaţă de 2005,26 m.p., construcţia edificată până la data încheierii contractului şi construcţia ce urma a fi edificată în baza autorizaţiei de construire nr. 142/16/M/6733 din 20.03.2003. Prin acelaşi contract, vânzătorul M.M. s-a obligat să continue edificarea construcţiei începute în conformitate cu autorizaţia mai sus indicată, până la semnarea procesului verbal de recepţie finală cu recurenta, cu respectarea termenelor şi condiţiilor din contract şi a proiectului ce face parte integrantă din contract, transmiterea proprietăţii asupra terenului şi a construcţiei deja edificate având loc la data autentificării, iar a posesiunii la data de 20.12.2004, dată la care vânzătorul M.M. s-a obligat să predea construcţia la cheie.
Prin sentinţa civilă nr.10193/18.10.2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, recurenta a fost obligată să desfiinţeze etajul 6 al construcţiei situate în Bucureşti, Intrarea M., nr. 2-4, sector 1, reţinându-se pe baza expertizei efectuate în cauză că nivelul 6 constituie un etaj ce nu este prevăzut în actele ce reglementează regimul de înălţime al clădirilor, nefiind etaj tehnic.
Prin decizia civilă nr.402A/05.04.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, a fost schimbată în parte sentinţa sus menţionată, în sensul că recurenta a fost obligată să aducă imobilul la starea prevăzută în autorizaţia de construire nr.142/16/M/6733/20.03.2003 şi certificatul de urbanism 2646/288M/34006 din data de 13.12.2002 prin ajustarea retragerilor construcţiei.
Deşi recurenta invocă un temei contractual al creanţei cu privire la care a solicitat instituirea sechestrului, din probele dosarului rezultă că respectiva creanţă are ca izvor un fapt juridic.
Astfel, aşa cum rezultă din ultima precizare a cererii de sechestru, creanţa pentru care se solicită instituirea sechestrului asigurător în baza art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă este de 20.850 euro, sumă care reprezintă, conform susţinerilor recurentei „prejudicii cauzate reclamantei ca urmare a reducerilor de chirie solicitate de chiriaşi în perioada derulării lucrărilor de demolare”, respectiv de 1.841.305,8 lei, reprezentând „cheltuieli de executare ale sentinţei nr. 10193/2005 a Judecătoriei sector 1 şi a deciziei civile 402A/2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, şi cheltuieli efectuate de reclamantă în vederea executării acestor hotărâri judecătoreşti”.
Or, potrivit art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, condiţia esenţială pe care trebuie să o îndeplinească reclamanta este aceea de a deţine o creanţă constatată printr-un act scris şi care trebuie să fie exigibilă.
În raport de această normă de drept pe care reclamanta a înţeles să-şi întemeieze cererea, faţă de necesitatea respectării principiului disponibilităţii procesului civil, Curtea constată că în mod corect prima instanţă a făcut în cauză aplicarea prevederii legale anterior citate, constatând neîndeplinite cerinţele impuse de textul de lege.
Astfel, pentru ca reclamanta să poată dobândi un sechestru asigurător pe bunurile pârâţilor nu este suficient ca aceasta să fi introdus acţiune în justiţie tinzând la plata unei sume de bani, datorate de aceşti pârâţi, astfel cum susţine recurenta, ci este necesar să fie îndeplinită cerinţa exigibilităţii creanţei, de unde rezultă că nu se poate pune sechestru asigurător în baza unei pretenţii nelichide şi eventuale care, pentru a-şi avea fiinţă, are nevoie de a fi consacrată printr-o hotărâre judecătorească.
Or, deşi recurenta exhibă înscrisuri care constată creanţa pe care o pretinde în prezenta acţiune, aceste înscrisuri nu sunt direct opozabile pârâţilor.
În fapt, pe calea acţiunii de faţă, reclamanta urmăreşte stabilirea incidenţei răspunderii civile a acestora, astfel încât numai în urma verificării cerinţelor impuse lege pentru declanşarea acestei răspunderi, se poate reţine existenţa unei creanţe exigibile, în sensul art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă.
Curtea reţine, totodată, că deşi în calea de atac a recursului, se invocă faptul că măsura se impunea a fi dispusă întrucât pârâţii urmează a se stabili în SUA şi există pericolul înstrăinării bunurilor deţinute de către aceştia, constată că, prin această susţinere, recurenta invocă în realitate o cauză nouă a cererii de sechestru faţă de cea cu care a sesizat prima instanţă, aspect care nu poate fi analizat direct în recurs, conform art. 316 Cod procedură civilă raportat la art. 294 Cod procedură civilă.
În consecinţă, faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
