Secţia civilă. Sentinţa civilă nr. 177/AC/21.09.2010
Prin sentinţa civilă nr. 2366 din 18 septembrie 2009 a fost admisă în parte acţiunea de şi de partaj bunuri comune formulată de reclamanta P.M.împotriva pârâtului P.C..
A fost admisă şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul – reclamant reconvenţional P. C., în privinţa divorţului.
S-a desfăcut prin divorţ din vina ambilor soţi căsătoria părţilor încheiată cu nr. 58/16.08.1999 la Boteşti, jud. Neamţ.
S-a dispus ca, în viitor, reclamanta să-şi reia numele de “Pal” avut anterior căsătoriei.
S-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuţie egală, următoarele bunuri:
– o garnitură mobilă dormitor “Verona” compusă din pat dublu, două noptiere, un şifonier cu trei uşi,o comodă şi o oglindă de perete – în valoare de 3591 lei;
– un televizor SAMSUNG cu diagonala de 52cm – 490 lei;
– un televizor SAMSUNG cu diagonala de 52cm – 490 lei;
– o butelie aragaz – 220 lei;
– o butelie aragaz – 220 lei;
– un set cearşafuri brodate – 56 lei;
– un serviciu masă( farfurii)- 43,20 lei;
– un serviciu masă( farfurii)- 43,20 lei;
– 5 pahare vin, cu picior – 18 lei;
– o maşină de spălat “ALBALUX 3” -316,50 lei;
– un aragaz cu patru ochiuri şi cuptor ( Modern)- 150 lei;
– o pernă – 16 lei;
– o pernă – 16 lei;
– o cuvertură persană – 42 lei;
– o cuvertură persană – 42 lei;
– 5 pahare de apă – 9 lei;
– 5 pahare de apă – 9 lei;
– un frigider “ARCTIC” 140 l – 112 lei;
– două lustre – 30 lei;
– două lustre – 30 lei;
– un serviciu pahare – 43, 20 lei;
– o saltea “PRESTIGE” – 315 lei.
– o saltea “PRESTIGE” – 315 lei.
A fost respinsă acţiunea cu privire la bunurile imobile.
S-a reţinut o valoare totală a bunurilor comune este de 5451,90 lei.
S-a dispus sistarea comunităţii bunurilor prin formarea şi atribuirea de loturi. Fiecărei părţi i se cuvin bunuri în valoare de câte 2725, 95 lei.
Lotul nr.1 s-a atribuit pârâtului- reclamant P. C. şi este alcătuit din următoarele bunuri:
– garnitura de mobilă dormitor”Verona” sus-menţionată – în valoare de 3591 lei;
– o maşină de spălat ” ALBALUX 3″ – 316, 50 lei;
– aragaz cu patru ochiuri şi cuptor ( Modern)- 150 lei;
– 5 pahare vin , cu picior – 18 lei;
Valoare totală lotul nr. 1: 4487,50 lei.
Lotul nr. 2 s-a atribuit reclamantei – pârâte P. M. şi este alcătuit din următoarele bunuri:
– frigider “ARCTIC” 140 l – 112 lei;
– un set cearşafuri brodate – 56 lei;
– un serviciu de pahare – 43,20 lei.
Valoare totală lot nr. 2- 964,40 lei.
A fost obligat pârâtul – reclamant P. C. la 1761,55 lei sultă, către reclamanta – pârâtă reconvenţional P. M..
S-a constatat că reclamanta – pârâtă P. M.a are un drept de creanţă în valoare de 23.321,50 lei – contravaloare lucrări îmbunătăţiri aduse la imobilul pârâtului – reclamant P.C. şi l-a obligat pe cel din urmă către cea dintâi la această sumă.
A fost admisă şi cererea pentru restituire de bunuri proprii formulată de reclamanta Pal Manuela.
A fost obligat pârâtul P. C. să restituie reclamantei următoarele bunuri:
– o vitrină cu două corpuri, cu cinci uşi, cu sertar şi oglindă – 225 lei;
– două fotolii tapiţate – 225 lei;
– două covoare turceşti de 3,2m/2,05 m şi 2,82m/1,9 m ( 278, 40 lei şi 227,20 lei);
– două covoare iută de 3/2 m şi 3/2 m (24 lei + 24 lei);
– patru perne (64 lei);
– o plapumă (110,40 lei);
– 4 cuverturi – 100 lei;
– o pătură – 42 lei;
– patru seturi cearşafuri – 112 lei;
– o masă – 120 lei;
– patru scaune curbate – 35 lei;
– vase bucătărie ( oală 8 l, oală 10 l,lighean, cratiţă şi polonic )- 30 lei;
– unelte agricole(sapă, hârleţ,furcă – 4 coarne, târnăcop şi lopată) – 30 lei;
– un set cuverturi persane (85 lei);
– două carpete – 20 lei;
– o masă de bucătărie – 24 lei;
– o geacă de damă – 24 lei;
– un costum damă – 75 lei;
– un sacou negru damă – 30 lei;
– o rochie neagră dantelată – 45 lei;
– un aragaz – 250 lei;
– un cărucior fier – 40 lei;
– un congelator – 112 lei;
– două mixere bucătărie -60 lei;
– un ventilator – 55,20 lei;
– patru servicii pahare 64 lei.
A fost obligat pârâtul – reclamant P. C., către reclamanta – pârâtă reconvenţională P. M. la 659,50 lei, cheltuieli de judecată în partaj, compensând cheltuielile de judecată din divorţ şi onorariile de avocaţi din partaj.
Pentru a pronunţa sentinţa, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată cu nr. 576/291/2009 reclamanta P. M., prin procurator special av. Gherghelaş T. a chemat în judecată pe pârâtul P. M. pentru a se dispune desfacerea căsătoriei lor încheiată la 16.08.1999, din vina lui.
Motivează reclamanta că de la o vreme pârâtul a început să o insulte şi să se poarte violent cu ea, iar de peste trei luni s-au despărţit în fapt.
În dovedire reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi martora P.M..
În cursul judecăţii reclamanta a completat acţiunea, solicitând partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, motivând că la contribuţia acestor bunuri mobile şi imobile au avut o cotă de contribuţie egală şi că solicită ca atât casa, anexa gospodărească, fântâna şi gardurile , cât şi bunurile mobile să-i fie atribuite dânsului.
A mai solicitat partajarea darurilor de nuntă şi ca pârâtul să fie obligat a-i restitui bunurile ei proprii. S-a folosit de proba cu înscrisuri, martori şi expertize tehnice fiind numiţi a le efectua experţii Roman Nelu şi Dănilă Gavril.
Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea acţiunii de divorţ sau, în subsidiar, desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi, menţionând că motivele invocate de reclamantă nu corespund adevărului.
În partaj a solicitat excluderea de la masa bunurilor comunei a casei, anexei gospodăreşti, grajdului, magaziei, bucătăriei de vară, garajului, beciului din beton, fântânii, gardurilor şi a suprafeţei de 2500 m.p teren aferent, care sunt bunurile sale proprii dobândite anterior căsătoriei. A precizat că reclamanta pârâtă are doar un drept de creanţă constând în 1 din contravaloarea lucrărilor de îmbunătăţire aduse imobilelor.
Mai arată că darurile de nuntă au fost împărţite în mod egal şi că celelalte bunuri comune şi proprii ale reclamantei se află la locuinţa din satul Nisiporeşti, com. Boteşti, jud. Neamţ. S-a folosit de proba cu înscrisuri şi martori.
Reclamanta a solicitat respingerea cererii reconvenţionale.
Din probele administrate în cauză se reţine că părţile s-au căsătorit la 16.08.1999 (cert. lor de căsătorie – fl.7 dos.); din căsătorie nu au rezultat copii.
Anul trecut, în luna octombrie, datorită neînţelegerilor, părţile s-au despărţit în fapt şi nu au mai reluat convieţuirea (declaraţiile – f. 64, 65 dos. -mart. P. M.şi P. M.).
Despărţirea părţilor în fapt o perioadă îndelungată şi refuzul de a relua convieţuirea a deteriorat grav relaţiile de familie şi căsătoria nu mai poate continua. Fiind îndeplinite prevederile art. 38(1) Cod fam., acţiunea, în parte şi cererea reconvenţională s-au dovedit întemeiate, fiind admise în consecinţă. Conf. art.37(2) Cod fam., s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi.
Conf. art.40(1) Cod fam., s-a dispus ca în viitor reclamanta să revină la numele de P. avut anterior căsătoriei.
În privinţa bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei, instanţa reţine că bunurile imobile indicate de reclamantă sunt bunuri proprii ale pârâtului, dobândite anterior căsătoriei. Aşa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr.1134/3.05.1998 (în copie la fl.37 dos.) la BNP Gârbea D., el a dobândit anterior căsătoriei suprafaţa de 2500 m.p teren situat în satul Nisiporeşti, comuna Boteşti, jud. Neamţ – topo 8/180/1, pe care tot el şi-a construit casa şi anexele susmenţionate, în baza autorizaţiei de construcţie nr.31/22.06.1999 (în copie la fl.35 dos.). Situaţia este confirmată de către martorul I. A. (declaraţie –fila 122 dosar), care precizează că încă înainte de efectuarea stagiului militar pârâtul s-a aprovizionat cu materiale de construcţii şi înainte de căsătorie şi-a ridicat casa, că la data încheierii căsătoriei care era ridicată, acoperită şi inclusiv tâmplăria pusă, că pârâtul a lucrat mulţi ani în străinătate, de unde a realizat sume însemnate, cu care a efectuat îmbunătăţiri la casă, că a fost ajutat de părinţii săi (oameni înstăriţi), cu bani şi cu lucrările de construire. Martora P.Mi. (declaraţie – fl.123 dosar) susţine că şi părinţii reclamantei ar fi contribuit la construcţia casei, dar menţionează că aceste aspecte le cunoaşte de la aceştia. Proba fiind indirectă şi lipsită de obiectivitate nu va fi reţinută.
Aceste bunuri nu au fost incluse în comunitatea de bunuri, acţiunea fiind din acest sens neîntemeiată.
Este adevărat, reţine instanţa, fapt recunoscut şi de către pârât, că reclamanta a contribuit cu 50% din contravaloarea îmbunătăţirilor aduse la construcţii, lucrări descrise şi în suplimentul (fl.132,133 dos.) raportului de expertiză tehnică efectuat de expert Roman N. şi care însumează 23.321,5 lei,valoarea totală a acestor lucrări fiind de 46.643 lei (rap.exp.fl.152) dar 1 suportate de către pârât. Acesta a fost obligată să achite reclamantei suma susmenţionată.
În privinţa bunurilor proprii ale reclamantei, pârâtul a recunoscut prin întâmpinare că acestea se află la ultimul domiciliu comun, aşa încât acest capăt de cerere a fost admis, şi acesta a fost obligat să restituie aceste bunuri reclamantei.
Pârâtul a recunoscut că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, cu cota de contribuţie egală, bunurile mobile indicate de reclamantă, bunuri în val. de 5451,90 lei (raport de expertiză tehnică – fl.115-117 dos.). Aceste bunuri au fost împărţite conform opţiunii părţilor, exprimată de reclamantă în precizarea de la fl.21 dos., cu obligarea la sultă egalizatoare.
În privinţa cheltuielilor de judecată, taxele de timbru şi onorariile avocaţilor în divorţ au fost compensate; la fel şi onorariile avocaţilor în partaj. Se reţine că reclamanta a suportat singură taxa de timbru (19 lei) şi onorariile de experţi în partaj (1300 lei), pârâtul fiind obligat la 1 din aceste cheltuieli.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta pârâtă P. M., aceasta solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei civile
apelate, privind capătul de cerere referitor la partajul bunurilor comune dobândite
ÎN timpul căsătoriei, iar pe fond admiterea cererii privind partajul
bunurilor comune imobile-construcţii, prin care a solicitat instanţei de
fond să constate că în timpul căsătoriei au dobândit în cote egale şi legale de
50%/50%, cu pârâtul-reclamant, o casa de locuit, anexe gospodăreşti si
dotări, situate în satul Nisiporesti, comuna Boţeşti, judeţul Neamţ; atribuirea
către paratul reclamant a tuturor acestor bunuri, cu obligarea acestuia la plata
unei sulte, reprezentând 50% din valoarea totala a acestor bunuri, după ce
vor fi reevaluate; respingerea cererii reconvenţionale a paratului-reclamant
pe acest capăt de cerere.
A solicitat obligarea paratului-reclamant la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii de apel, reclamanta pârâtă invocă următoarele:
Hotărârea instanţei de fond, sentinţa civilă 2366/18.09.2009 este nelegală şi netemeinica, vădit părtinitoare pentru paratul-reclamant, pe capătul de cerere privind partajul bunurilor comune imobile – construcţii, din următoarele motive:
1. Instanţa de fond a admis în mod neîntemeiat şi inexplicabil cererea reconvenţionala a paratului reclamant, a exclus din masa partajabilă imobilele construcţii şi a apreciat că reclamanta pârâta are doar un drept de creanţă reprezentând 50% din valoarea unor lucrări de “îmbunătăţire”.
2. Expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză a stabilit o valoare de
circulaţie a imobilelor construcţii supuse partajului, mult subevaluată faţă de
valoarea reală de circulaţie.~
3. Instanţa de fond nu a înlăturat şi a ţinut seama de declaraţia martorului I. A., deşi a solicitat în mod expres înlăturarea declaraţiei acestuia, fiind rudă cu pârâtul reclamant.
4. În schimb, instanţa nu a ţinut seama de declaraţia martorului reclamantei, Pal Mihaela, care a declarat că a lucrat trei ani la construcţia casei părţilor şi s-a consemnat “casa părinţilor”, apreciindu-se ca este un martor indirect, pentru că ar cunoaşte amănuntele declaraţiei de la părinţii reclamantei pârâte. Apreciază că i s-a făcut o mare nedreptate.
5. Instanţa de fond nu a aplicat prevederile art. 225 Cod procedură civilă referitor la interogatoriul formulat de reclamanta – parată, interogatoriu încuviinţat de instanţa de judecată prin încheierea din 22.05.2009, fila 86, şi pârâtul-reclamant a fost citat personal la interogatoriu conform dovezii citării, aflate la fila 97. Reclamantul parat, fără nicio motivare, nu s-a prezentat la administrarea interogatoriului la termenul de judecata din 19.06.2009. De aceea solicită aplicarea prevederilor art. 225 Cod procedură civilă, faţă de interogatoriul formulat de aceasta, interogatoriu care este depus ia dosarul de fond.
6. Instanţa de fond nu a ţinut seama de veniturile obţinute de părţi în perioada căsătoriei şi de contribuţia lor reală la dobândirea bunurilor imobile comune.
În ,,dezvoltarea motivelor de apel”, apelanta mai arată următoarele:
A formulat o cerere de partaj al bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu bună-credinţă, clară şi limpede, conformă cu realitatea, cu dorinţa de a ne înţelege amiabil, chiar lăsând de la noi, bazându-ne pe prezumţia legala a comunităţii de bunuri in proporţie de 50% fiecare.
În schimb pârâtul reclamant a ales reaua-credinţă, a formulat cererea reconvenţională în mod mincinos cu privire la contribuţia sa la dobândirea bunurilor comune, a solicitat în mod abuziv excluderea din masa partajabilă a tuturor bunurilor imobile construcţii: casa de locuit, sura, grajd, magazie, bucătărie de vara, garaj beci, fântâna, garduri, porţi metalice, susţinând că reclamanta are doar un drept de creanţă de 50% cu privire la lucrări de ,,îmbunătăţire”.
Deşi nu a dovedit în niciun fel contribuţia sa, instanţa de fond a admis cererea sa reconvenţională în mod arbitrar doar pe baza mărturiei mincinoase a unui martor care era rudă şi a cărui declaraţie a solicitat să fie înlăturată, ascultarea acestui martor fiind prohibita de lege.
Referitor la motivul 1 de apel:
Instanţa de fond a admis cererea reconvenţională a pârâtului fără să ţină seama de prezumţia legală a comunităţii de bunuri prevăzută de art. 30 Codul Familiei, fără să ţină seama de probele propuse, de prezumţia că între părinţii părţilor a existat o înţelegere, în sensul că părinţii pârâtului-reclamant să cumpere terenul pentru casă, iar părinţii reclamantei-pârâte să construiască casa şi celelalte acareturi. Instanţa de fond nu a ţinut seama nici de prezumţia că de la data obţinerii autorizaţiei de construcţie 22.06.2009 de către pârâtul reclamant, până la data călătoriei 16.08.2009, nu a existat timpul fizic să se construiască imobilele, care nici astăzi dupa 10 ani nu sunt terminate.
Pârâtul – reclamant a formulat obiectivele pentru raportul de expertiză după efectuarea acesteia, întocmindu-se un raport suplimentar de expertiză, iar instanţa de fond a calculat cotele de participare numai pe baza acestui raport suplimentar.
Or, raportul de expertiza stabileşte valoarea unor bunuri sau lucrări şi NU COTELE DE PARTICIPARE.
De asemenea instanţa de fond nu a consemnat nimic din pledoaria finală, nu a ţinut seama de concluziile noastre scrise depuse la dosar, de răspunsul la întâmpinare şi întâmpinarea la cererea reconvenţională.
Mai mult decât atât instanţa nu a ţinut seama de declaraţia martorului propus de reclamantă, martora P. M., care a lucrat efectiv la ridicarea casei începând cu fundaţia şi care a declarat că ridicarea casei a început în luna august 1999, după încheierea căsătoriei.
Instanţa de fond practic a ţinut seama doar de declaraţia martorului pârâtului reclamant, declaraţie care în mod evident trebuia înlăturată din motivele de la motivul 3 de apel.
Referitor la motivul 2 de apel apelanta arată că au fost convocaţi pentru efectuarea expertizei tehnice judiciare de evaluare a imobilelor construcţii cu o zi înainte de efectuarea, drept pentru care a fost imposibil să se prezinte, iar lucrarea a fost efectuată numai în prezenţa părinţilor pârâtului – reclamant.
Astfel, expertul a evaluat imobilul principal-casa de locuit cu 9 încăperi şi o suprafaţa construita de 179 mp o valoare de circulaţie derizorie de 147.336 lei; anexe gospodăreşti compuse din şură, grajd, magazie, bucătărie de vară, garaj şi beci la 10.247 1ei; 72 ml de gard cu fundaţii şi elevaţii din beton şi scândură înalte de l,5m şi porţi metalice, iniţial la 806 lei, corectata la 6.698 lei; fântâna 1.560 lei.
Este limpede pentru apelantă că expertul a calculat o valoare mult mai mica pentru valoarea de circulaţie a imobilelor la presiunea părinţilor pârâtului-reclamant, fiind influenţat în acest sens. În obiecţiunile formulate la raportul de expertiza pe aceste aspecte, răspunsul expertului a fost nesatisfăcător, aplicând coeficienţi în mod arbitrar, nefiind cei actuali.
Din acest motiv solicită să se dispună refacerea raportului de expertiză pentru stabilirea valorii reale de circulaţie a imobilelor construcţii.
Referitor la motivul nr. 3 de apel, apelanta arată că martorul propus de pârâtul reclamant avea obligaţia să declare daca este rudă cu partea pentru care declară, conform chiar specificaţiei din semnarea declaraţiei (fila 122). Instanţa de fond, deşi avea obligaţia să întrebe martorul dacă este rudă cu partea, nu a respectat această obligaţie, iar martorul nu a fost întrebat pe acest aspect.
Martorul a ascuns faptul că este fratele mamei paratului – reclamant, iar declaraţia sa este complet mincinoasă şi în favoarea pârâtului-reclamant. Reprezentantul legal al reclamantei nu a cunoscut acest aspect la data când martorul a fost ascultat, a aflat ulterior că martorul avea un grad de rudenie cu partea, prohibit de lege şi a învederat instanţei să înlăture declaraţia acestui martor. Cu toate acestea, în luarea hotărârii de către instanţă, declaraţia acestui martor a constituit proba principală.
Privind motivul al 4-lea de apel, apelanta arată că martorul său, pal Manuela, a fost o persoană neutră, care cunoştea exact că părinţii reclamantei au fost aceia care au participat major la ridicarea construcţiilor, dat în timpul audierii a fost în permanent hărţuită de apărătorul pârâtului – reclamant şi în final s-a consemnat greşit că aceasta ar cunoaşte ceea ce a declarat doar de la părinţii reclamantei – pârâte.
Referitor la motivul cu nr. 6 apelanta arată că deşi a dovedit că a contribuit majoritar la edificarea casei şi anexelor, dotarea lor, fiind bunuri comune cu un regim de proprietate în devălmăşie , a dat dovadă de bună credinţă şi a solicitat doar cota de 50% conform prezumţiei legale a comunităţii de bunuri prevăzute de art. 30 din Codul familiei. Din actele depuse de reclamanta pârâtă rezultă că în anul 2005 aceasta a avut contract de muncă permanent, câştigând 900 Euro pe lună, spre deosebire de pârâtul reclamant, care a lucrat doar sporadic. Până la plecarea în Italia în anul 2004, părţile au locuit la părinţii reclamantei pârâte, au fost întreţinute de aceştia, iar reclamanta pârâtă a avut ajutor de însoţitor pentru persoane cu handicap, respectiv pentru mama sa.
Arată că din declaraţiile martorei propuse de apelantă, P. M., fila 123, rezultă că reclamanta şi părinţii săi au contribuit majoritar la edificarea casei, anexelor, finisărilor şi dotărilor şi că reclamanta a avut un de 900 Euro/luna, din care a trimis pentru finalizarea construcţiilor.
Pârâtul reclamant a depus în ultima clipă a judecării fondului cauzei un contract de muncă pentru perioada 2003-2008, despre care are indicii certe ca este un act fals, lucru pe care îl va dovedi.
În drept apelanta invocă prevederile art. 282, 287-298 Cod procedură civilă.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, audierea unui martor, interogatoriul pârâtului – reclamant, expertiză tehnică judiciară de evaluare a valorii de circulaţie a imobilelor construcţii, supuse partajului.
Intimatul P. C. a formulat întâmpinare la apelul formulat de către reclamantă, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat, menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală şi obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul întâmpinării apelantul invocă următoarele:
Apelanta este nemulţumită de faptul că în masa bunurilor comune, instanţa de fond a apreciat că nu se cuprind imobilele construcţii şi că în mod nelegal şi nejustificat părţile au doar un drept de creanţă reprezentat de contravaloarea îmbunătăţirilor aduse casei în cote de câte 50 % pentru fiecare.
Prezumţia legala a comunităţii de bunuri operează pentru bunurile dobândite în timpul convieţuirii părţilor şi nu asupra bunurilor proprii.
Reclamanta, care avea sarcina probei, nu a făcut nicio dovadă că imobilul casă a fost ridicat anterior căsătoriei cu contribuţia ambelor părţi.
În fapt, casa a fost ridicată nu numai că anterior căsătoriei, dar iniţial si fără autorizaţie, pe care intimatul o obţine cu câteva luni mai târziu, respectiv în iunie 1999. Nu exista între părţi nicio înţelegere cu privire la o eventuală căsătorie la data edificării construcţiei, pentru ca să poată justifica intenţia părţilor de a investi într-o viitoare construcţie.
Faţă de probele care s-au administrat în cauză cu privire la regimul juridic al construcţiei, posibilităţile materiale de a edifica un imobil rezultă că imobilul este proprietatea pârâtului, iar părţile au un drept de creanţă.
La data căsătoriei părţilor, mama reclamantei, după un diabet sever, a rămas paralizată şi imobilizată la pat. Tatăl reclamantei fusese operat de coxartroză la ambele picioare şi de asemenea nu se putea deplasa. Pentru aceasta intervenţie complicată, pârâtul a contribuit cu bani. Ambii părinţi ai reclamantei au fost agricultori, cu o modica de CAP şi fără alte surse de venit şi nu au avut posibilitatea de a-şi ajuta material fiica.
Cu privire la valorile stabilite prin raportul de expertiză, intimatul arată că acestea au fost evidenţiate corect în raport de coeficientul de actualizare pe anul 2008 elaborat de INCERC publicat in Buletin CET nr. 109) folosindu-se cele două criterii: cursul dolarului si tipul construcţiei.
Instanţa nu putea sa ţină cont de pledoariile avocaţilor neraportate la probe. Or, pe reclamanta nu a împiedicat-o nimic să şi dovedească susţinerea acesteia cu privire la calitatea de bun comun al construcţiei.
Imobilul a fost construit cu contribuţia exclusivă a pârâtului, cu ajutorul material al părinţilor săi, care au o foarte bună stare materială, crescători de animale, beneficiari ai unei asociaţii familiale cu obiectiv comercializarea materialelor de construcţii. Toţi fraţii pârâtului, în număr de trei, sunt plecaţi de mulţi ani la muncă în străinătate (America, Irlanda si Italia). Tatăl pârâtului a fost la muncă în Israel înainte de căsătoria părţilor şi apoi în Italia, unde a câştigat foarte bine şi a putut să-şi ajute fiul la edificarea construcţiei. În perioada ridicării casei, tatăl reclamantului de meserie tâmplar – zidar – faianţar, a ridicat casa personal ajutat de o echipă de specialişti, pe care i-a plătit acesta. Toţi cei patru copii ai familiei P. au case ridicate anterior căsătoriei lor.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, intimatul arată următoarele:
Instanţa a ţinut cont de obiecţiunile formulate de reclamantă cu privire la efectuarea raportului de expertiză, dar oricum acest raport de expertiza a stabilit valori corecte.
Reclamanta nu a fost la nici un termen la instanţa, este plecată în străinătate şi astfel nu avea posibilitatea să participe la o expertiză, chiar dacă convocarea acesteia se făcea cu mult timp înainte, astfel că obiecţiunile făcute cu privire la acestea sunt neîntemeiate.
Intimatul nu este de acord cu refacerea raportului de expertiză pe motivul invocat de apelantă.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel intimatul susţine:
Se invoca împrejurarea că martorul propus de acesta este rudă cu intimatul. Lucrul acesta îl cunoştea apărătorul reclamantei apelante şi nu s-a opus la audierea acestuia. Este surprinzător că se invocă împrejurarea că declaraţia martorului pârâtului nu a fost înlăturată, fără a preciza însă că P. M., martora reclamantei audiată de instanţă este rudă în grad prohibit de lege, nepoată de frate .
Referitor la cel de-al patrulea motiv de apel intimatul arată următoarele.
Pal Manuela nu a fost o ,,persoană neutră”, ci nepoată de frate şi aceasta a avut grijă de părinţii reclamantei şi nu a ajutat cu nimic la construcţie. Declaraţia acesteia este neconcludentă soluţionării aspectului legat de calitatea de bun comun sau propriu al construcţiei.
Referitor la cel de-al cincilea motiv de apel intimatul arată următoarele.
Pârâtul din anul 2003 este la muncă în Italia fiind angajat cu contract de muncă pe perioada nedeterminată şi nu putea să vina la proces, motiv pentru care şi-a angajat avocat, ca de altfel si reclamanta. Din acest considerent nu a putut să răspundă la interogatoriu. Celelalte afirmaţii făcute de apelanta sunt gratuite.
Referitor la cel de-al şaselea motiv de apel intimatul arată următoarele.
Reclamanta nu a dovedit contribuţia „majoritară” la dobândirea bunurilor, ea a fost încadrata la fel ca şi pârâtul intimat în străinătate, dar comparând veniturile câştigate de pârât cu cele ale reclamantei, se poate observa o diferenţă de cel puţin 50 %. Pârâtul câştiga 1.197 Euro pe lună, iar pârâta in jur de 522 euro. Dreptul de creanţă stabilit de instanţă ca fiind de câte 50 % a fost stabilit corect, chiar dacă intimatul avea îndreptăţirea sa ceara eventual o cota mai mare. S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri în acest sens cu câştigurile realizate în străinătate ale părţilor.
Reclamanta apelanta, începând cu al doilea an de muncă în Italia şi-a făcut card şi veniturile realizate de aceasta erau depuse pe card la dispoziţia exclusiva a acesteia.
Analizând apelul declarat de reclamanta pârâtă Pal Manuela, în raport de motivele invocate, Tribunalul a constatat că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În ce priveşte critica apelantei de neincludere la masa de partaj a construcţiilor, instanţa reţine că din probele administrate în cauză rezultă cu evidenţă că imobilul – casă a fost edificat până la roşu exclusiv de către pârâtul reclamant P.C. anterior căsătoriei, chiar dacă autorizaţia de construire a fost eliberată ulterior, la data de 22.06.2009. Relevantă sub acest aspect este declaraţia martorului P. C., care confirmă faptul edificării casei ,,până la roşu” în perioada anterioară căsătoriei de către pârâtul reclamant cu ajutorul părinţilor săi, lucrarea respectivă începând în luna martie a anului 2009. Această declaraţie se coroborează cu declaraţia martorului I. A., martor contestat de către apelantă la data judecării în fond a cauzei şi nu la data încuviinţării audierii acestuia de către instanţă. Însă, pentru a fi înlăturate orice suspiciuni ale apelantei privind obiectivitatea împrejurărilor relatate de către martorul menţionat, tribunalul va acorda relevanţă martorului audiat în faza de judecată a apelului, martor care, aşa cum s-a menţionat mai sus confirmă împrejurările de fapt susţinute de pârât privind momentul edificării construcţiei. De asemenea, întemeiat prima instanţă nu a luat în considerare declaraţia martorei P. M., care a luat la cunoştinţă în mod indirect, de la reclamantă şi părinţii acesteia, de perioada şi modalitatea realizării lucrărilor de construcţie.
În ce priveşte critica neaplicării instituţiei achiesării pârâtului la pretenţiile reclamantei conform art. 225 Cod procedură civilă, urmare a faptului că pârâtul nu s-a prezentat la interogatoriu, tribunalul reţine că şi această critică este nefondată, aceasta deoarece pârâtul nu a stat în pasivitate, ci şi-a formulat probe în dovedirea pretenţiilor sale şi în apărare faţă de pretenţiile reclamantei. Instituţia achiesării este facultativă şi intervine numai în situaţia în care nu este posibilă administrarea altor probe, prin care să se stabilească împrejurările reale ale cauzei. Ori, în speţă, chiar dacă pârâtul nu s-a prezentat personal la data formulării interogatoriului (anterior, pârâtul a răspuns la alt interogatoriu formulat de reclamantă-fila 60), acesta prin apărătorul său a solicitat administrarea de probe în cauză.
Tot în materia probelor, apelanta a criticat evaluarea realizată bunurilor imobile, invocând subevaluarea acestora, arătând totodată că expertul nu a convocat în timp util părţile la faţa locului.
Din actele dosarului rezultă că apelanta a fost convocată la data de 09.06.2009 (fila 110) pentru data de 11.06.2009 la domiciliul ales la apărătorul său, existând timpul necesar deplasării la locul efectuării expertizei. Chiar dacă apărătorul părţii nu s-a putut prezenta în timp util, partea nu a fost prejudiciată, deoarece aceasta a formulat obiectivele expertizei anterior (fila 90), iar ulterior a formulat obiecţiuni, care au fost încuviinţate de către instanţă, expertul răspunzând la acestea pentru termenul din 19.09.2009 (fila 147).
Privind fondul lucrării de expertiză imobiliară întocmit în cauză, cu privire la care apelanta a invocat stabilirea unei valori derizorii pentru imobile, instanţa reţine că, prin răspunsul la obiecţiuni, expertul îşi menţine fundamentat ştiinţific şi în baza normelor specifice de calcul, raportul de expertiză întocmit iniţial, cu corectarea doar a unei erori de redactare, neexistând nici un indiciu care se convingă instanţa că valoarea lucrărilor de îmbunătăţire, pentru care s-a reţinut o contribuţie comună, ar fi incorect stabilită.
În cererea de apel, reclamanta se mai referă la cota de contribuţie a părţilor la dobândirea bunurilor comune reţinute de prima instanţă de fond, sugerând că ar avea o cotă mai mare de 50%.
Cu privire la aceste aspect, tribunalul a reţinut că la prima instanţă, reclamanta a solicitat o cotă de contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune, că această solicitare nouă nu poate fi modificată în calea de atac, fiind inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 294 Cod procedură civilă.
Astfel, tribunalul a reţinut că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, atât sub aspectul bunurilor care compun masa de partaj, al cotei de contribuţie, cât şi cu privire la natura dreptului cuvenit reclamantei ca urmare a contribuţiei sale la efectuarea îmbunătăţirilor aduse imobilului.
În consecinţă, pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute, Tribunalul, în tem. art. 296 Cod procedură civilă, coroborat cu dispoziţiile legale mai sus enunţate, a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamanta pârâtă P. M. împotriva sentinţei civile nr. 2366 din 18 sept. 2009 pronunţată de Judecătoria Roman, jud. Neamţ.
