ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE NR. 2208 R
Şedinţa din camera de consiliu din data de 28 iulie 2011
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
Preşedinte – Cristea Bogdan
Judecător – Costea Angelica
Judecător – Spătaru Adriana
Grefier – Năstasie Elena
Pe rol fiind soluţionarea recursului civil formulat de recurenta-creditoare SC MBG SRL (fostă M.S. SRL) împotriva încheierii din data de 10.06.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 23068/2991/2011 în contradictoriu cu intimatul – debitor SC L.E. S.A. având ca obiect „investire cu formulă executorie”.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns recurenta – creditoare prin avocat cu împuternicire avocaţială nr. 9077/2011 pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că pentru intimată s-a restituit citaţia cu menţiunea ”destinatar necunoscut la adresă noul locatar nu permite afişarea”.
Tribunalul deliberând constată că la acest termen de judecată procedura de citare este legal îndeplinită, în cauză impunându-se doar citarea recurentei.
Recurenta – creditoare prin avocat învederează că nu mai are cereri prealabile de formulat, excepţii de invocat şi probe suplimentare de administrat, în afara celor de la dosar solicitând cuvântul asupra recursului
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepţii de invocat şi probe suplimentare de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta – creditoare prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea încheierii atacate în sensul admiterii investirii cu formulă a biletului la ordin. Apreciază că hotărârea instanţei de fond este nelegală, deoarece a fost dată cu aplicarea greşită a legii. Solicită a se avea în vedere că, biletul la ordin îndeplineşte toate condiţiile formale de valabilitate, prevăzute de art. 104 din Legea nr. 58/1934. Reprezentantul emitentului la data emiterii biletelor la ordine avea calitatea de administrator, asociat al societăţii SC C SA în prezent intimata în cauză. Această doamnă a semnat şi în calitate de avalist.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil formulat, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului Bucureşti în data de 26.05.2011, sub nr. 23068/299/2011, creditoarea SC MBG SRL a solicitat învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis de către S.C. C SA, în prezent SC L.E. SA, cu sediul în Bucureşti, ……, în data de 25.11.2008, în valoare de 2317 lei, locul emiterii fiind Bucureşti, locul plăţii fiind Bucureşti, iar scadenţa fiind în 23.12.2008.
În dovedirea susţinerilor din cerere creditoarea a depus înscrisuri.
Prin încheierea din data de 31 martie 2011, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin, reţinând că potrivit art. 106 raportat la art. 61 din Legea 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin, biletul la ordin are valoarea unui titlu executoriu după învestirea cu formulă executorie, posesorul putând exercita regresul împotriva trăgătorului sau a altui obligat dacă instrumentul de plată prezentat în termen util nu este plătit şi dacă refuzul de plată este constatat. Instanţa a mai reţinut că nu a fost respectată condiţia privind semnătura avalistului pe instrumentul de plată, motivat de faptul că semnatarul nu are mandat din partea avalistului, această împrejurare justificând şi refuzul de plată al trasului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditorul în temeiul art. art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C.proc.civ, solicitând admiterea recursului şi modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de învestire cu formulă executorie.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că încheierea atacată este nelegală deoarece biletul la ordin îndeplineşte toate condiţiile formale de valabilitate prevăzute de art. 104 din Legea 58/1934, fiind semnate de administratorul societăţii debitoare în dublă calitate, de reprezentant al societăţii şi de avalist. Se susţine că reprezentanta emitentului, doamna C.I.M., avea la data emiterii biletelor la ordin calitatea de administrator/asociat al societăţii SC C SA, în prezent SC L.E. SA. Se mai afirmă că instrumentul de plată creează obligaţii autonome, toate obligaţiile care se nasc din cambie având o existenţă juridică de sine stătătoare, fiecare semnătură creând un raport juridic distinct cu regim propriu, iar viciile sau lipsurile unui raport juridic nu afectează valabilitatea celorlalte raporturi juridice. Se invocă dispoziţiile art. 9 şi art. 7 din Legea 58/1934, arătându-se că pentru atragerea răspunderii avalistului este necesară învestirea cu formulă executorie.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi încheierea recurată, tribunalul constată că cererea de recurs este întemeiată.
După cum rezultă din menţiunile de pe biletul la ordin, acesta a fost semnat de către aceeaşi persoană, doamna C.I.M., atât în calitate de reprezentant al emitentului SC C SA (în prezent SC L.E. SA) cât şi în calitate de avalist.
În conformitate cu dispoziţiile art. 104 pct. 7 din Legea 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin, una dintre menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă biletul la ordin este „semnătura emitentului, respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului, persoană fizică, persoană juridică sau entitate care utilizează astfel de instrumente”, iar potrivit dispoziţiilor art. 106 alin. 2 şi alin. 3 din acelaşi act normativ, „sunt de asemenea aplicabile biletului la ordin dispoziţiunile privind cambia plătită de un an al treilea sau într-o localitate, alta decât aceea a domiciliului trasului (art. 4 şi 30), stipulaţiunea de dobândă (art. 5), deosebirile în indicarea sumei de plată (art. 6), efectele unei semnături puse în condiţiunile arătate la art. 7, efectele semnăturii unei persoane care lucrează fără împuternicire sau depăşind împuternicirea (art. 10) şi cambia în alb (art. 12). Sunt de asemenea aplicabile biletului la ordin dispoziţiunile privitoare la aval (art. 33-35), în cazul prevăzut de ultimul alineat al art. 34, dacă avalul nu arată pentru cine a fost dat, el se socoteşte dat pentru emitent”.
Refuzul de plată al trasului a fost determinat de lipsa de mandat a semnatarului. În pofida exprimării eliptice, se poate deduce că a fost avută în vedere lipsa de mandat din partea emitentului pentru persoana care a semnat în numele acestuia instrumentul de plată. Instanţa de fond a reţinut că persoana care a semnat pentru avalist nu ar avea împuternicire din partea acestuia, deşi din cuprinsul biletului la ordin rezultă că avalist este chiar persoana care a semnat şi ca reprezentant al emitentului, aceeaşi semnătură fiind aplicată în ambele rubrici. În mod eronat s-a apreciat de către instanţa de fond că din acest motiv ar fi afectată valabilitatea biletului la ordin, respingându-se cererea de învestire cu formulă executorie ca neîntemeiată.
Tribunalul reţine ca fiind pertinente susţinerile creditoarei privind naşterea unor raporturi juridice distincte, cu regim propriu, între creditor şi emitentul biletului la ordin, pe de o parte, şi între creditor şi avalistul care s-a obligat pentru emitent, pe de altă parte.
Dispoziţiile art. 106 alin. 2 şi 3 din Legea 58/1934 fac trimitere la dispoziţiile aplicabile în materia cambiei cu privire la efectele semnăturii puse în condiţiile art. 7, efectele semnăturii unei persoane care lucrează fără împuternicire sau depăşind împuternicirea. Chiar dacă în menţiunea dintre paranteze este indicat numai art. 10, în mod evident trimiterea este făcută la efectele pe care le produce semnarea instrumentului de plată de către o persoană care nu avea împuternicire sau a depăşit împuternicirea primită, fiind vizat inclusiv art. 9 din Legea 58/1934.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 7, art. 9 şi art. 10 din Legea 58/1934 rezultă pe de o parte că în situaţia în care biletul la ordin este semnat de o persoană care nu avea împuternicire de a-l reprezenta pe emitent sau care a depăşit limitele împuternicirii primite, semnatarul devine personal obligat în temeiul biletului la ordin (art. 9), iar pe de altă parte, că în situaţia în care din orice motiv semnătura aplicată pe biletul la ordin nu ar putea obliga în mod valabil persoana în numele căreia a fost aplicată, obligaţiunile celorlalţi semnatari rămân totuşi valabile (art. 7).
În acest context, faptul că persoana care a semnat în numele emitentului nu avea împuternicire nu ar putea avea drept efect decât obligarea personală a semnatarului în temeiul biletului la ordin, valabilitatea avalului nefiind afectată. Practic, indiferent de constatarea referitoare la lipsa mandatului din partea emitentului, obligaţia proprie a avalistului nu este în nici un fel afectată, iar semnatarul fără împuternicire din partea emitentului devine la rândul său personal obligat în temeiul biletului la ordin.
Potrivit dispoziţiilor art. 106 din Legea 58/1934, sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, dispoziţiile relative la cambie, privind regresul în caz de neplată, respectiv art.48-55 şi art. 57-65 din aceeaşi lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 61 din Legea 58/1934, la care face trimitere art. 106 sus-menţionat, biletul la ordin are valoare de titlu executoriu pentru capital şi accesorii, stabilite conform art. 53, 54, 57 din aceeaşi lege, iar instanţa competentă pentru a învesti biletul la ordin cu formulă executorie este judecătoria, încheierea de învestire nefiind supusă apelului.
Potrivit dispoziţiilor art 376 alin. 1 C.proc.civ, „se învestesc cu formulă executorie prevăzută de art. 269 alin.1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege”.
Prin decizia nr. 4 din data de 19 ianuarie 2009, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că „dispoziţiile art. 3741 din Codul de procedură civilă, raportate la art. 61 din Legea nr. 58/1934 şi respectiv art. 53 din Legea nr. 59/1934, se interpretează în sensul că, biletul la ordin, cambia şi cecul se învestesc cu formulă executorie pentru a fi puse în executare”.
Pentru a executa silit biletul la ordin este necesară învestirea acestuia cu formulă executorie (indiferent care dintre obligaţiile născute în temeiul acestuia urmează a fi executată, în funcţie da valabilitatea fiecăreia în parte, analizată în mod distinct, conform celor arătate mai sus), motiv pentru care potrivit dispoziţiilor art. 3041 şi ale art. 312 alin. 2 C.proc.civ, tribunalul va admite recursul şi va modifica în tot încheierea recurată în sensul că va admite cererea introductivă şi va dispune învestirea biletului la ordin cu formulă executorie.
Prezenta decizie este irevocabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 377 alin. 2 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenta-creditoare SC MBG SRL (fostă M.S. SRL) împotriva încheierii din data de 10.06.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 23068/2991/2011.
Modifică în tot încheierea recurată în sensul că:
Admite cererea de învestire cu formulă executorie.
Dispune învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis de către S.C. C SA, în prezent SC L.E. SA, cu sediul în Bucureşti, …….., în data de 25.11.2008, în valoare de 2317 lei, locul emiterii fiind Bucureşti, locul plăţii fiind Bucureşti, iar scadenţa fiind în 23.12.2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28.07.2011.
Preşedinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Cristea Bogdan Costea Angelica Spătaru Adriana Năstasie Elena
Red/dact. C.A, 2 ex, 01.08.2011
Jud. fond Crina Liliana Buricea
