Prin sentinta civila nr. 1653/13.12.2011 pronuntata de Tribunalul Arad în dosar nr. 3746/108/2009, a fost infirmat planul de reorganizare formulat de catre debitorul S.C. DFP SA, s-a dispus intrarea în faliment a debitorului S.C. DFP SA si dizolvarea acestuia, a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului, a fost numit lichidator judiciar A G IPURL Arad care sa îndeplineasca atributiile prevazute de art. 25 din si s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, asociatilor creditorilor si Oficiului Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Arad în vederea efectuarii mentiunii în temeiul art. 108 din Legea 85/2006.
Pentru a hotarî astfel, judecatorul sindic a constatat ca prin Sentinta comerciala nr.1205/12.07.2011 s-a infirmat planul de reorganizare formulat de catre debitorul SC DFP SA prin aplicarea art.33 al.4 din Legea nr.85/2006 si s-a dispus intrarea în faliment a debitorului conform art.102 al.3 din Legea nr.85/2006;
Prin Decizia civila nr.1819/18.10.2011 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, s-a admis recursul formulat de creditorul A.R., s-a casat în parte hotarârea atacata în ceea ce priveste infirmarea planului de reorganizare si deschiderea procedurii falimentului si s-a dispus rejudecarea în limitele stabilite.
În rejudecare, având în vedere prevederile art. 315 Cod procedura civila respectiv considerentele instantei de recurs privind infirmarea planului de reorganizare pe calea unei exceptii neîntemeiate si neabordarea fondului, se retine ca planul de reorganizare este de nerealizat:
Prin planul de reorganizare judiciara înregistrat în data de 30.12.2010, debitorul SC DFP SA a invederat ca, societatea nu mai are personal angajat; ca, o parte din imobilele societatii sunt închiriate si a propus ca masuri de reorganizare si redresare minimalizarea cheltuielilor operationale ale societatii si vânzarea unor imobile cu efectuarea unui marketing adecvat pornind de la premisa ca piata imobiliara va avea un reviriment spre finele anului 2012.
Prin acelasi plan, la capitolul pct.9 „Concluzii”, debitorul arata ca, sub aspect social reorganizarea evita concedierile personalului debitorului cu consecintele ce decurg dintr-o asemenea masura si creeaza premisele cresterii numarului de salariati prin noi angajarii cu efecte benefice asupra pietii muncii.
Concluzia privind aspectul social este contrazisa de afirmatia facuta la pct.4 „Organizare” în cadrul caruia se arata ca, debitorul nu mai are personal angajat si masura de reorganizare având în vedere revirimentul pietei imobiliare este nerealista în conditiile realitatii, aceasta fiind si opinia practicianului în insolventa IB IPURL.
Astfel fiind, chiar daca adunarea generala a creditorilor din data de 31.01.2011 a votat planul astfel cum rezulta din procesul verbal de la f.614, judecatorul sindic a apreciat ca, fata de continutul art.149 din Legea nr.85/2006 respectiv în aplicarea art.129 Cod procedura civila poate infirma planul de reorganizare si poate face aplicarea art.102 al.3 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotarâri a formulat recurs A.R., solicitând admiterea acestuia, casarea sentintei si trimiterea dosarului spre rejudecarea pe fond a cererii în vedere admiterea planului de reorganizare formulat de debitorul DFP S.A. deoarece sentinta recurata nu este fondata pe argumente temeinice ci doar pe opinia practicianului în insolventa IB IPURL (f. 652-653), opinie exprimata într-un mod lipsit de profesionalism, nedocumentata la data formularii opiniei sale, bazata doar pe intuitia sa, pe câteva documente vechi si pe o asa-zisa experienta profesionala anterioara.
În opinia practicianului în insolventa IB IPURL imobilele proprietatea debitorului nu pot fi valorificate la preturile de 550.000 lei, 1.600.000 lei si respectiv 600.000 lei pe motiv ca din anul 2008, când au fost evaluate si pâna în anul 2011 preturile imobilelor au scazut aproximativ pâna la jumatate si de asemenea întrucât imobilele analizate sunt situate în Nadlac, un oras putin important pe piata imobiliara, în ciuda faptului ca imobilulele au fost evaluate în anul 2009 la valori foarte mari, de cateva sute de euro.
Practicianul în insolventa IB IPURL nu a verificat personal imobilele debitorului ce fac obiectul analizei sale, care constituie elementele fundamentale ale planului de reorganizare judiciara propus si nu a solicitat valorile noi de expertiza.
S-a mentionat ca nici practicianul în insolventa a carui opinie s-a cerut si nici judecatorul sindic, când au apreciat ca nerealizabil planul de reorganizare judiciara al debitorului DFP S.A. , nu au tinut cont de faptul ca dupa evaluare s/au ridicat constructii noi pe terenurile evidentiate in CF, in acestea functionand spatii comerciale valoroase si birouri.
În ceea ce priveste debitul debitoarei DFP S.A. de circa 2.600.000,00 lei, la data de 18/07/2011 rezulta a fi de 1.584.133,93 Ron, diferenta de suma solicitata de BRD Societe Generale reprezentând garantia unor terte societati.
Totodata, este necesar a lua în considerare faptul ca BJR.D. G.S.G., a mai solicitat si obtinut o consolidare a garantiilor sale prin instituirea ipotecii asupra unui imobil proprietatea rrecurentului A.R.
Cu toate ca debitorul DFP S.A. nu mai are angajati, în perioada de reorganizare judiciara îsi poate acoperi debitele, atât prin valorificarea unei parti din imobilele detinute în proprietate cât si din închirierea unor birouri si în special, a restaurantului pentru organizare de evenimente festive, sens în care s-a aratat ca exista cereri pâna în luna august 2012.
În final s-a învederat si faptul ca ducerea la îndeplinire a planurilor de reorganizare ale societatilor DI S.R.L, în reorganizare judiciara si I.C. M. S.R.L., în reorganizare judiciara, sunt în strânsa legatura cu admiterea planului de reorganizare judiciara a debitorului DFP S.A. Nadlac, toate cele trei societati constituind un grup, fiecare fiind garantul celorlalte.
În drept, recurentul invoca prevederile art. 8 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
Examinând recursul declarat de A.R. în calitate de administrator special al debitoarei DFP S.A. , prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozitiilor art. 304, 304 ind.1 C.proc.civ. cât si din oficiu în baza art. 306 alin.2 C.proc.civ., Curtea de Apel Timisoara a retinut ca recursul administratorului special este întemeiat si l-a admis, potrivit Deciziei nr.696/R/22.03.2012 pronuntata in dosar nr. , a modificat în tot hotarârea recurata si a confirmat Planul de reorganizare al debitoarei, iar cauza a fost trimisa judecatorului sindic pentru continuarea procedurii insolventei debitoarei.
Curtea retine ca în mod nejustificat prima instanta prin judecatorul sindic, a infirmat planul de reorganizare al debitoarei dispunând intrarea în faliment al acesteia cât si dizolvarea debitoarei DFP S.A. Nadlac, retinând ca planul de reorganizare este de nerealizat.
La pronuntarea hotarârii recurate, prima instanta judecator sindic a tinut cont doar de opinia practicianului în insolventa IB IPURL si nu a avut în vedere faptul ca planul de reorganizare judiciara al debitoarei DFP S.A. a fost propus si înregistrat la Tribunalul Arad de catre administratorul special A.R. care detine totodata calitatea de creditor al debitoarei cu un procent de 29,03 % din masa credala acesta fiind votat si de catre Adunarea Generala a Creditorilor din data de 31 ianuarie 2011.
Din analiza Planului de reorganizare al debitoarei DFP S.A. propus de catre administratorul special A.R. rezulta ca debitoarea are capacitatea financiara si detine mijloacele pentru a respecta planul de reorganizare judiciara.
Cu toate ca debitoarea DFP S.A. nu mai are angajati în perioada de reorganizare judiciara, are posibilitatea de a-si acoperi debitele atât prin valorificarea unor parti din imobilele detinute în proprietate cât si din închirierea unor birouri, si în special a restaurantului pentru organizarea de evenimente festive.
