Potrivit art. 281^1 din Codul de procedură civilă, în cazul în care dispozitivul unei hotărâri cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Contradicţia dintre considerentele şi dispozitivul hotărârii unei instanţe de apel poate fi invocată pe calea unui recurs împotriva deciziei, neîncadrându-se în prevederile art. 281^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
(Decizia nr. 218 din 23 februarie 2004 – Secţia a lV-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă la 10.07.2003, intervenienţii accesorii Ş.E. şi Ş.C. au solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei civile nr. 898/A din 5 mai 2003 a acestei instanţe şi îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei.
în motivarea cererii, s-a arătat că prin decizia a cărei lămurire s-a solicitat s-a stabilit o cotă de contribuţie egală a părţilor la dobândirea imobilului situat în Bucureşti.
Dispozitivul deciziei menţionează numai aspectul egalităţii contribuţiei părţilor, fără însă a specifica în lotul cui va reveni imobilul în litigiu şi cine va fi obligat la plata sultei, precum şi care este cuantumul acestei sulte.
Se impune lămurirea dispozitivului deciziei, în sensul atribuirii apartamentului în natură către apelanta-pârâtă cu obligarea la plata unei sulte către intimatul-reclamant, precum şi cuantumul acesteia.
în subsidiar, s-a solicitat îndreptarea erorii materiale, în sensul că pronunţarea a avut Ioc la 5 mai 2003, şi nu la 25 mai 2003.
Prin încheierea din 29.09.2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a admis cererea de îndreptare a erorii materiale şi a respins ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului deciziei.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, din eroare de dactilografiere, în dispozitivul Deciziei civile nr. 898/2003 s-a menţionat că hotărârea a fost pronunţată la 25 mai 2003, iar nu la 5 mai 2003.
în ceea ce priveşte lămurirea dispozitivului, tribunalul a constatat că, din ansamblul dispoziţiilor pe care le cuprinde, a rezultat că bunul imobil a rămas atribuit intimatului reclamant pârât, întrucât s-a menţionat că au fost păstrate acele dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu au fost schimbate în urma soluţionării apelului.
Omisiunea obligării intimatului reclamant pârât la plata unei sulte nu poate fi complinită pe calea cererii de lămurire a dispozitivului deciziei, aspectul menţionat nefiind discutat de părţi în cursul judecării apelului şi necesitând administrarea unui probatoriu complex, impropriu cadrului procesual stabilit prin cererea cu care a fost învestită instanţa.
Din oficiu, tribunalul a pus în discuţie îndreptarea erorii materiale din cuprinsul aceleiaşi decizii, în sensul de a se menţiona că cererea conexă a fost formulată de apelanta pârâtă reclamantă M.B., iar nu de către intervenienţii Ş.E. şi Ş.C.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs apelanta-pârâtă şi intervenienţii accesorii, criticile formulate în mod identic privind următoarele aspecte:
în mod eronat s-a susţinut că, datorită faptului că aspectul obligării la plata sultei, implicit stabilirea cuantumului acesteia, nu a fost pus în discuţie în apel, cererea de obligare la plata sultei nu poate fi complinită pe calea lămuririi dispozitivului.
Dispozitivul atacat conţine dispoziţii contradictorii, întrucât pe de o parte instanţa a considerat că “sub aspectul atribuirii apartamentului, în mod temeinic a apreciat instanţa de fond că intimatul este îndreptăţit, contribuţia sa fiind mai mare”, pentru ca apoi în dispozitiv să menţioneze: “constată că soţii au dobândit bunul imobil cu o contribuţie egală de 50% fiecare”.
Era de datoria instanţei ca, atunci când a stabilit că există contribuţie, să specifice în lotul cui revine imobilul, care este sulta şi cine primeşte sulta.
Dispozitivul a cărui lămurire s-a solicitat este eliptic, motiv pentru care cererea de lămurire este temeinică.
Prin întâmpinarea depusă la 16.02.2004, intimaţii au solicitat respingerea recursurilor.
Examinând recursurile, în limitele criticii formulate, Curtea a apreciat că nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Contradicţia invocată de recurenţi drept temei al cererii de îndreptare este între considerentele şi dispozitivul hotărârii instanţei de apel. Or, art. 2811 din are în vedere dispoziţiile potrivnice pe care le conţine dispozitivul unei hotărâri, numai în aceste condiţii putându-se solicita înlăturarea contradicţiilor.
Neconcordanţa între considerente şi dispozitiv poate fi invocată pe calea unui recurs împotriva deciziei, iar nu prin intermediul procedurii reglementate de textul menţionat.
Ca atare, nedispunând lămurirea hotărârii în sensul solicitat, instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală, ceea ce impune respingerea recursurilor, conform art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
