Concilierea reglementata de art.17 din Legea nr.168/1999 este o etapa obligatorie declansarii grevei, iar neparcurgerea acesteia poate afecta legalitatea acestei forme de protest.
Concilierea reglementata de art.17 din Legea nr.168/1999 este o etapa obligatorie declansarii grevei, iar neparcurgerea acesteia poate afecta legalitatea acestei forme de protest.
Faptul ca procedura prealabila a concilierii este obligatorie rezulta din prevederile art.26 si 32 din acelasi act normativ prin care se prevede faptul ca partile pot hotarî, prin consens, initierea procedurii de mediere sau arbitraj.
Faptul ca procedura prealabila a concilierii este obligatorie rezulta din prevederile art.26 si 32 din acelasi act normativ prin care se prevede faptul ca partile pot hotarî, prin consens, initierea procedurii de mediere sau arbitraj.
Prin urmare, daca legiuitorul a prevazut ca aceste proceduri sunt facultative, „per a contrario”, procedura concilierii este o procedura prealabila obligatorie.
Prin urmare, daca legiuitorul a prevazut ca aceste proceduri sunt facultative, „per a contrario”, procedura concilierii este o procedura prealabila obligatorie.
De asemenea, termenul „sesizeaza” folosit de legiuitor (deci imperativ) conduce la concluzia caracterului obligatoriu al încercarii de conciliere.
De asemenea, termenul „sesizeaza” folosit de legiuitor (deci imperativ) conduce la concluzia caracterului obligatoriu al încercarii de conciliere.
În lipsa unui motiv plauzibil – absenta uneia din parti, evidentiata în procesul verbal constatator al neefectuarii concilierii din aceasta cauza, prezuma culpa celui absent.
În lipsa unui motiv plauzibil – absenta uneia din parti, evidentiata în procesul verbal constatator al neefectuarii concilierii din aceasta cauza, prezuma culpa celui absent.
Ca urmare, culpa unitatii, absenta la procedura concilierii, justifica din punct de vedere legal declansarea grevei.
Ca urmare, culpa unitatii, absenta la procedura concilierii, justifica din punct de vedere legal declansarea grevei.
Fata de importanta prezentarii la conciliere, unitatea nu a facut dovada importantei plecarii a doi membri ai comisiei în delegatie si a imposibilitatii amânarii acestei deplasari sau a înlocuirii acestora cu alte persoane care sa plece în delegatie.
În plus, lipsa a doi membri ai comisiei nu constituie un impediment pentru prezentarea la conciliere a celorlalti membri ai comisiei.
În plus, lipsa a doi membri ai comisiei nu constituie un impediment pentru prezentarea la conciliere a celorlalti membri ai comisiei.
Sesizarea pentru concilierea contractului de interese cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art.18 din Legea nr.168/1999, printre care si obiectul conflictului de interese, prin urmare, unitatea avea cunostinta de revendicarile salariatilor, de punctele aflate în divergenta si propunerile de solutionare.
Sesizarea pentru concilierea contractului de interese cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art.18 din Legea nr.168/1999, printre care si obiectul conflictului de interese, prin urmare, unitatea avea cunostinta de revendicarile salariatilor, de punctele aflate în divergenta si propunerile de solutionare.
Reclamanta SC a solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul Liber N., sa dispuna încetarea grevei de avertisment de 2 ore, programata pentru data de 31.05.2010, in conformitate cu disp.art.58 din Legea nr.168/1999.
În motivarea cererii se sustine ca greva de avertisment este nelegala întrucât nu au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului de interese prin procedurile prevazute de Legea nr.168/1999.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar a solicitat respingerea cererii ca nefondata.
Prin sentinta civila nr.989 din data de 28 mai 2010, pronuntata în dosarul civil nr.6542/118/2010, Tribunalul Constanta a respins cererea având ca obiect încetare greva, actiune promovata de reclamantul SC D.M.H.I. SA în contradictoriu cu SINDICATUL LIBER N., ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut urmatoarele:
Membrii sindicatului parat au calitatea de salariati ai societatii reclamante, iar litigiul dintre parti a fost generat de negocierile anuale ce vizau încheierea noului contract colectiv de pentru anii 2010-2011, începute la data de 15.02.2010.
Conform art.6 din CCM la nivelul unitatii a existat un contract colectiv cu valabilitate de 1 an, respectiv pana la data de 14.05.2010. Negocierile dintre parti, in scopul încheierii unui nou contract colectiv au început la data 15.02.2010. Pe parcursul desfasurarii acestor negocieri, sindicatul din unitate a prezentat mai multe propuneri cu privire la noul contract ce urma a fi încheiat. Patru dintre revendicarile sindicatului au ramas in divergenta, întrucât partile nu au putut ajunge la un acord. In sedinta de negociere din data de 23.04.2010 a fost solutionata una dintre aceste revendicari, restul de trei ramânând nesolutionate.
Revendicarile sindicatului, conform adresei nr.55/26.05.2009, destinata conducerii societatii angajatoare, vizau modalitatea de promovare a salariatilor, cresteri salariale si sporuri suplimentare.
Societatea reclamanta, in calitatea sa de angajator, sustine ca greva salariatilor din cadrul sindicatului parat a fost declarata cu nerespectarea legii, motiv pentru care solicita încetarea acesteia.
Reclamanta a invocat încalcarea disp.art. 41 din Legea nr.168/1999, care prevede: „1) Greva poate fi declarata numai daca, în prealabil, au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului de interese prin procedurile prevazute de prezenta lege si daca momentul declansarii a fost adus la cunostinta conducerii unitatii de catre organizatori cu 48 de ore înainte.
(2) Înainte de declansarea grevei medierea si arbitrajul conflictului de interese sunt obligatorii numai daca partile, de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape.”
Procedurile prevazute de Legea nr.168/1999, despre care se sustine ca nu au fost respectate înainte de declansarea grevei sunt reglementate de urmatoarele articole:
Art. 13. – (1) Pe durata valabilitatii unui contract colectiv de munca salariatii nu pot declansa conflicte de interese.
(2) Fac exceptie de la regula prevazuta la alin. (1) situatiile prevazute la art. 12 lit. d) si e).
Art. 14. – (1) În toate cazurile în care într-o unitate exista premisele declansarii unui conflict de interese, sindicatele reprezentative sau, în cazul în care în unitate nu este organizat un astfel de sindicat, reprezentantii alesi ai salariatilor vor sesiza unitatea despre aceasta situatie.
(2) Sesizarea se va face în scris, cu precizarea revendicarilor salariatilor, inclusiv a motivarii acestora, precum si a propunerilor de solutionare. Conducerea unitatii este obligata sa primeasca si sa înregistreze sesizarea astfel formulata.
(3) Cerinta prevazuta la alin. (2) se considera îndeplinita si daca revendicarile salariatilor, motivarea acestora si propunerile de solutionare sunt exprimate de sindicatul reprezentativ sau de catre reprezentantii alesi ai salariatilor cu ocazia primirii la conducerea unitatii si daca discutiile purtate au fost consemnate într-un proces-verbal.
Art. 15. – Conducerea unitatii are obligatia de a raspunde în scris sindicatelor sau, în lipsa acestora, reprezentantilor salariatilor, în termen de doua zile lucratoare de la primirea sesizarii, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicarile formulate.
Art. 16. – În situatia în care unitatea nu a raspuns la toate revendicarile formulate sau, desi a raspuns, sindicatele nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul de interese se considera declansat.
Reclamanta a sustinut ca nu au fost respectate disp. art. 13 din Legea nr.168/1999, întrucât doar in cazul in care contractul colectiv este încheiat pe mai mult de un an exista posibilitatea declansarii conflictului de interese.
Instanta constata ca aceasta aparare nu este întemeiata, întrucât disp.art.13 alin 2 reglementeaza situatia de exceptie prevazuta de art.12 lit.”e”, in conformitate cu care se poate declansa conflictul de interese în caz de divergenta la negocierea anuala obligatorie privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca. Textul de lege nu face distinctia intre contractele încheiate pe termen de 1 an sau pe un termen mai lung.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei se retine ca intre parti s-au desfasurat negocieri si, in acest context, au aparut premisele declansarii unui conflict de interese, sindicatul respectându-si obligatia de a sesiza unitatea despre aceasta situatie. Conform înscrisului depus la dosar, sesizarea s-a facut in conformitate cu dispozitiile din art.14 alin 2 din Legea nr.168/1999.
Reclamanta sustine ca numarul de înregistrare al conflictului de interese declansat a fost anulat de catre AJPS Constanta, ceea ce ar echivala cu anularea concilierii si cu nerespectarea de catre sindicat a procedurii prevazute de disp.art. 41 din Legea nr.168/1999.
Aceasta sustinere nu este reala, având in vedere faptul ca partile litigante au prevazut in contractul colectiv de munca încheiat pentru anii 2009-2010, in art.7, ca negocierea urmatorului contract colectiv va începe de la data de 15.02.2010. In consecinta, AJPS nu poate aprecia asupra clauzelor stabilite prin acordul partilor si nu poate aprecia ca este fiind prematura declansarea procedurii de conciliere. Pe de alta parte, instanta constata ca in Legea nr.168/1999 nu exista o prevedere care sa conditioneze declansarea ori existenta unui conflict de interese de înregistrarea sesizarii privind concilierea la AJPS.
De asemenea, reclamanta a invocat faptul ca membrii delegatiei sale se aflau in imposibilitatea de a se prezenta la sedinta de conciliere din data de 17.05.2010 datorita întâlnirilor pe care le aveau acestia si care nu se putea reprograma. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezulta care au fost motivele imposibilitatii de prezentare la conciliere. Reclamanta nu a facut dovada desfasurarii întâlnirilor pe care sustine ca le-ar fi avut membrii delegatiei sale. Instanta apreciaza ca reclamanta nu s-a prezentat, in mod nejustificat, la conciliere, situatie in care devin incidente disp.art.16 din Legea nr.168/1999, potrivit cu care, in situatia în care unitatea nu a raspuns la toate revendicarile formulate sau, desi a raspuns, sindicatele nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul de interese se considera declansat.
In consecinta, s-a constatat ca sustinerile formulate de reclamanta prin cererea de chemare in judecata sunt neîntemeiate. Instanta apreciaza ca au fost respectate, de catre sindicat, înainte de declansarea grevei, dispozitiile art.12-16 din Legea nr.168/1999.
Raportat la considerentele de fapt si de drept expuse, instanta nu a putut dispune încetarea grevei de avertisment, respingând cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta S.C. „D.M.H.I.” S.A., care a criticat-o pentru urmatoarele aspecte:
1. Primul motiv de nelegalitate a grevei de avertisment a fost acela ca s-a încalcat dispozitiile art.13 din Legea 168/1999 care prevad ca „pe durata valabilitatii unui contract colectiv de munca, salariatii nu pot declansa conflicte de interese” ori în speta, conflictul de interese a fost declansat la data de 21.04.2010 (data la care unitatea a raspuns sesizarii sindicatului cu adresa nr.296/21.04.2010) iar contractul colectiv de munca era valabil la data de 14 mai 2010, conform art.6 din Contractul Colectiv de Munca.
Instanta de fond a înlaturat aceasta critica de nelegalitate a grevei, pe motiv ca în speta sunt incidente dispozitiile art.13 alin.2 din Legea nr.168/1999 în sensul ca ne gasim în situatia de exceptie prevazuta de art.12 lit.”e” care prevede ca se pot declansa conflicte de interese, chiar în perioada de valabilitate a contractului colectiv „în caz de divergenta la negocierea anuala obligatorie privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca”.
Procedând astfel, instanta a aplicat gresit legea întrucât nu ne aflam în aceasta situatie de exceptie prevazuta de art.13 alin.2 prin raportate la art.12 lit.”e”.
Art.12 lit.”e” se refera în mod expres la negocierea anuala obligatorie, ori noi nu ne aflam într-o astfel de situatie. În cazul de fata, contractul colectiv de munca expira la 14 mai 2010 iar noi nu ne aflam în cadrul negocierilor anuale obligatorii ci, negociau un nou contract, în totalitate, (nu numai salarii, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca, astfel cum sunt enumerate în art.12 lit.”e”).
Instanta trebuia sa observe ca în conformitate cu dispozitiile Legii 139/1996 art.3 (2), negocierea colectiva are loc în fiecare an (chiar daca contractul colectiv este încheiat pe mai multi ani), negociere care va avea obiect cel putin salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca. Evident ca aceasta dispozitie vizeaza contractele colective multianuale întrucât în cazul contractelor colective încheiate pe un an, negocierea colectiva oricum este obligatorie pentru unitatile cu mai mult de 21 de salariati.
2. Referitor la cea de-a doua critica de nelegalitate si anume faptul ca între parti nu a mai avut loc concilierea obligatorie, instanta de fond a retinut argumente straine atât raportat la sustinerile noastre cât si raportat la dispozitiile legale.
A aratat ca într-adevar A.J.P.S. observând ca au contract colectiv încheiat pe un an de zile nu a mai chemat partile la conciliere în data initial stabilita, constatând prematuritatea declansarii conflictului, în perioada de valabilitate a contractului.
Astfel spus, aceasta institutie a aratat ca a fost în eroare, crezând ca s-a încheiat contract colectiv pe mai multi ani (ca în precedent) si a sustinut punctul nostru de vedere privind prematuritatea declansarii conflictului, desi noi sustinem ca nici nu ar fi trebuit sa faca acest lucru pentru ca si-au depasit competentele.
Aceasta institutie ar fi trebuit sa concilieze partile, urmând ca instanta sa stabileasca daca declansarea grevei s-a facut în mod legal sau nu.
Instanta de fond, retine în continuare însa, argumente care sunt în totala contradictie cu legea si anume ca în Legea nr.168/1999 nu exista o prevedere care sa conditioneze declansarea ori existenta unui conflict de interese de înregistrarea sesizarii privind concilierea la A.J.P.S., astfel spus ca, concilierea nu este obligatorie din moment ce conflictul nu se înregistreaza la aceasta institutie.
Într-adevar, legea nr.168/1999 nu prevede în mod expres ca aceasta etapa a concilierii este obligatorie, însa se deduce acest aspect din moment ce prevede în mod expres ca medierea si arbitrajul sunt obligatorii doar daca ambele parti au hotarât sa parcurga aceste etape.
„Per a contrario”, concilierea este obligatorie indiferent de optiunea partilor. În practica judiciara si în doctrina, exista un consens deplin în sensul ca, aceasta etapa a concilierii este obligatorie.
La concilierea din 17 mai 2010, am fost în imposibilitatea de a trimite comisia de negociere (care fusese împuternicita pentru a reprezenta societatea la conciliere conform art.21 din Legea 168/1999).
Aceasta imposibilitate a survenit datorita faptului ca A.J.P.S. ne-a comunicat pe 14 mai 2010 (vineri) ca sedinta de conciliere va avea loc luni pe 17 mai 2010.
Cu adresa nr.13106/15 mai 2010 am comunicat A.J.P.S. Constanta ca nu ni s-au transmis revendicarile sindicatului si în consecinta, sa dispuna amânarea concilierii, dupa ce ne va transmite aceste revendicari modificate, având în vedere si intervalul foarte scurt de timp care facea imposibila prezentarea comisiei noastre la conciliere datorita lipsei a doi membri si anume M.A. si M.G., care erau plecati în data de 17 mai 2010 la Santierul STX R.O. TULCEA si în 18 mai 2010 la Santierul D.D. Galati, depunând ordine de deplasare ale acestora, acestia fiind persoanele cu functii de decizie, respectiv presedintele comisiei de negociere si directorul de personal.
În aceiasi zi 15 mai 2010, am comunicat si sindicatului cu adresa 13105/15.05.2010 ca am solicitat amânarea acestei întâlniri datorita intervalului foarte scurt de timp care facea imposibila reprogramarea întâlnirilor pe care membrii comisiei noastre le aveau programate cu mai mult timp înainte si având în vedere ca ne încadram în cele 7 zile cât prevede art.19 b) din legea 168/1999.
Chiar în ziua fixata pentru conciliere – 17 mai 2010, AJPS a transmis la 08.55 (conform dovada fax) adresa sindicatului cuprinzând revendicarile acestora.
Aceiasi institutie a transmis cu jumatate de ora înainte de conciliere care fusese programata la 12,00, ca nu poate amâna sedinta pentru ca sindicatul a confirmat telefonic ca se va prezenta la conciliere.
Au urmat apoi mai multe adrese prin care am solicitat insistent sa ne comunice la ce data au reprogramat întâlnirea si, stupoare, cu adresa 15308/20 mai 2010, ne comunica faptul ca, concilierea nu a fost reprogramata întrucât sindicatul nu a fost de acord cu amânarea sedintei. Am raspuns acestui refuz de a organiza sedinta de conciliere absolut obligatorie cu adresa nr.371/20 mai 2010 prin care am aratat ca aceasta etapa trebuie sa se stabileasca într-un interval de maxim 7 zile conform art.19 din Legea 168/1999 ori cererea noastra de reprogramare a acestei sedinte se încadreaza în acest interval de timp, cu atât mai mult cu cât este inadmisibila aceasta graba nejustificata raportat la faptul ca, ne-au trimis revendicarile sindicatului chiar în ziua concilierii, aceasta institutie nefacând altceva decât sa formalizeze aceasta etapa (care nu a avut loc) desi conflictul de interese putea fi atins daca s-ar fi parcurs efectiv aceasta procedura.
Etapa obligatorie a concilierii nu a fost parcursa dintr-un abuz de drept al partenerului nostru social, sindicatul intimat, care a refuzat în mod nejustificat reprogramarea sedintei întrucât acesta deja daduse drumul la tabelele de semnaturi pentru declansarea grevei, greva deja programata în ziua de 31 mai 2010, data care coincidea cu greva generala a bugetarilor la nivel national.
Pornind de la principiul conform caruia drepturile trebuie exercitate cu buna credinta, sindicatul intimat nu a prezentat nici un motiv pâna în prezent, care i-ar fi împiedicat sa se prezinte la conciliere la o data ulterioara.
Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la nelegalitatea grevei ca urmare a încalcarii art.13 din Legea nr.168/1999.
Prin art.13 al.1 din legea nr.168/12.11.1999, se instituie regula potrivit ca reia pe durata valabilitatii unui contract colectiv de munca, salariatii nu pot declansa conflicte de interese.
Fac exceptie de la aceasta regula situatiile prevazute la art.12 lit.”d” si „e” din acelasi act normativ.
Art.12 lit.”d” vizeaza situatia în care unitatea nu îsi îndeplineste obligatiile prevazute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca, iar art.12 lit.”e”, vizeaza situatia în care exista divergenta la negocierea anuala obligatorie privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca.
Art.12 lit.”e” din legea nr.168/1999 priveste negocierea anuala obligatorie fie ca exista un contract colectiv de munca pe un an, fie ca exista un contract colectiv de munca pe mai multi ani.
Aceasta concluzie se desprinde din prevederile art.3 al.2 din legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca potrivit carora: „negocierea colectiva are loc în fiecare an, dupa cum urmeaza:
a)dupa cel putin 12 luni de la data negocierii precedente, neurmata de încheierea contractului colectiv de munca sau de la data intrarii în vigoare a contractului colectiv de munca, dupa caz;
b)cu cel putin 30 de zile anterior expirarii contractelor colective de munca încheiate pe un an.
Asadar, în situatia contractului colectiv de munca încheiat pe un an, negocierea trebuie sa înceapa cu cel putin 30 de zile înainte de încetarea contractului aflat în curs. Nimic nu împiedica partile sa initieze, negociere colectiva mai devreme de acest termen.
În orice caz, partile trebuie sa declanseze negocierea colectiva astfel încât, sa se poata încheia noul contract colectiv înainte de încetarea celui aflat în curs de executare.
În cauza, partile au început negocierea anuala vizând încheierea noului contract colectiv de munca pentru anii 2010 – 2011, la data de 15 februarie 2010 în deplin acord cu prevederile art.7 al.2 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate, care prevad faptul ca negocierea urmatorului contract colectiv de munca va începe la data de 15 februarie 2010.
Dupa expirarea perioadei de 60 de zile de negociere colectiva reglementata de art.3 al.3 din Legea 130/1996, întrucât existau premizele declansarii unui conflict de interese, sindicatul a sesizat unitatea în temeiul art.14 din legea 168/1999.
Cu privire la nelegalitatea grevei ca urmare a faptului ca între parti nu a avut loc concilierea obligatorie:
La data de 22.04.2010, în conformitate cu prevederile art.17 din Legea nr.168/1999, Sindicatul Liber N a sesizat AJPS Constanta în vederea concilierii. Dupa înregistrarea sesizarii si stabilirea zilei de conciliere prin adresa nr. 12540/26.04.2010, AJPS Constanta comunica faptul ca sesizarea sindicatului pentru conciliere a fost anulata întrucât din eroare a considerat ca actualul Contract Colectiv de Munca la nivel de unitate este încheiat pe o perioada de 2 ani si pe durata valabilitatii unui contract colectiv de munca, salariatii nu pot declansa conflicte de interese.
Ulterior, prin adresa nr.4558/19 mai 2010, A.J.P.S. Constanta comunica faptul ca are obligatia de înregistrare a sesizarii si de stabilire a datei si zilei de conciliere conform prevederilor legii nr.168/1999 coroborate cu Decizia Curtii Constitutionale nr.189/2007.
Agentiile (AJPS) au obligatia sa înregistreze sesizarea si sa organizeze concilierea, neavând competenta de a analiza legalitatea unui conflict de interese, competenta care revine instantei judecatoresti.
Refuzul de înregistrare a conflictelor de interese constituie o încalcare a prevederilor art.43 din Constitutie care consacra dreptul la greva, dar si a art.12 din legea privind conflictele de munca.
Potrivit art.19 din Legea 168/1999, în termen de 48 de ore de la înregistrarea sesizarii, delegatul AJPS are obligatia comunicarii sesizarii catre unitate si convocarii partilor la conciliere într-un termen ce nu poate depasi 7 zile de la înregistrare.
Din procesul-verbal încheiat la data de 17 mai 2010, la sediul D.M.P.S. Constanta, în sedinta de conciliere a conflictului de interese, rezulta faptul ca au fost prezenti delegatii Sindicatului Liber N., iar din partea conducerii unitatii s-a primit un fax prin care se solicita amânarea concilierii pentru o alta data întrucât delegatia împuternicita pentru conciliere, se afla în imposibilitatea de a se prezenta la întâlnire.
Recurenta a invocat faptul ca nu s-a putut prezenta la conciliere datorita lipsei a doi membri din comisie care erau plecati în delegatie în data de 17 mai 2010 si a atasat ordinele de deplasare a acestora în recurs.
Motivul invocat de recurenta nu constituie un motiv plauzibil pentru absentarea de la procedura concilierii atât timp cât, prin art.21 din Legea nr.168/1999, se prevede faptul ca delegatia împuternicita de conducatorul unitatii poate fi compusa din 2-5 membri iar conducerea unitatii a fost înstiintata prin adresa nr.124922/14 mai 2010 de catre A.J.P.S. de faptul ca sedinta de conciliere este programata pentru data de 17 mai 2010.
Fata de importanta prezentarii la conciliere, unitatea nu a facut dovada importantei plecarii celor doi membri ai comisiei în delegatie si a imposibilitatii amânarii acestei deplasari sau a înlocuirii acestora cu alte persoane care sa plece în delegatie.
În mod justificat, sindicatul a refuzat reprogramarea sedintei de conciliere, atâta timp cât unitatea nu a facut dovada imposibilitatii obiective a membrilor comisiei de a se prezenta la conciliere, dar având în vedere si prevederile art.19 al.1 lit.”b” din legea nr.19/1999 potrivit carora convocarea partilor la procedura de conciliere se face la un termen ce nu poate depasi 7 zile de la înregistrarea sesizarii (11.05.2010).
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art.312 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul ca nefondat si a mentinut sentinta recurata ca legala si temeinica.
