Părintele divorţat păstrează drepturile şi îndatoririle părinteşti, dar exerciţiul acestora de către părintele divorţat, căruia nu i-a fost încredinţat copilul, suferă anumite limitări şi particularităţi.
Părintele divorţat păstrează drepturile şi îndatoririle părinteşti, dar exerciţiul acestora de către părintele divorţat, căruia nu i-a fost încredinţat copilul, suferă anumite limitări şi particularităţi.
Însă acest părinte continuă a avea dreptul şi a fi ţinut de îndatorirea de a creşte copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte şi copil fiind expresia principiului constituţional al respectării dreptului la viaţa de familie precum şi protecţiei speciale a drepturilor copiilor.
Însă acest părinte continuă a avea dreptul şi a fi ţinut de îndatorirea de a creşte copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte şi copil fiind expresia principiului constituţional al respectării dreptului la viaţa de familie precum şi protecţiei speciale a drepturilor copiilor.
Dispoziţiile art. 262 al. 2 Cciv., reprezintă mijlocul legal pus la dispoziţia părintelui divorţat care nu locuieşte cu copilul său pentru a-şi îndeplini îndatoririle faţă de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în aşa fel încât să nu aibă o influenţă negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condiţiile normale în privinţa întreţinerii acestor legături.
Dispoziţiile art. 262 al. 2 Cciv., reprezintă mijlocul legal pus la dispoziţia părintelui divorţat care nu locuieşte cu copilul său pentru a-şi îndeplini îndatoririle faţă de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în aşa fel încât să nu aibă o influenţă negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condiţiile normale în privinţa întreţinerii acestor legături.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament”.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament”.
Analizând aşadar interesul minorilor în ce priveşte stabilirea de legături personale cu mama sa, instanţa va avea în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de aşa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minori şi mama lor, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorilor, ale căror interese trebuie cu prioritate protejate.
Analizând aşadar interesul minorilor în ce priveşte stabilirea de legături personale cu mama sa, instanţa va avea în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de aşa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minori şi mama lor, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorilor, ale căror interese trebuie cu prioritate protejate.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, creată în aplicarea art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „din momentul şi datorită însăşi împrejurării naşterii copilului, între părinţi şi copil există o legătură constitutivă de viaţă de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanţe excepţionale” – Cauza Berrehab contra Olandei- legătură personală care reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile care împiedică aceste relaţii reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţa familială” – Cauza Johansen contra Norvegiei-.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, creată în aplicarea art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „din momentul şi datorită însăşi împrejurării naşterii copilului, între părinţi şi copil există o legătură constitutivă de viaţă de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanţe excepţionale” – Cauza Berrehab contra Olandei- legătură personală care reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile care împiedică aceste relaţii reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţa familială” – Cauza Johansen contra Norvegiei-.
Curtea europeană a decis că în executarea unor măsuri care ţin de legătura părinţilor cu copii trebuie să se ţină seama de interesele superioare ale copilului şi, în ipoteza în care contactele cu părinţii ar risca să ameninţe aceste interese sau să aducă atingere drepturilor sale, autorităţile naţionale au îndatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru între toate interesele părţilor (cauza Ignaccolo-Zenide contra României).
Curtea europeană a decis că în executarea unor măsuri care ţin de legătura părinţilor cu copii trebuie să se ţină seama de interesele superioare ale copilului şi, în ipoteza în care contactele cu părinţii ar risca să ameninţe aceste interese sau să aducă atingere drepturilor sale, autorităţile naţionale au îndatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru între toate interesele părţilor (cauza Ignaccolo-Zenide contra României).
Curtea a denunţat comportamentul ilicit al părintelui la care copilul locuieşte, care se opune la legătura dintre celălalt părinte şi minor şi a apreciat că statul are obligaţia de a lua măsurile adecvate şi suficiente pentru a fi respectate dispoziţiile art. 8 (cauza Maire contra Portugaliei).
Curtea a denunţat comportamentul ilicit al părintelui la care copilul locuieşte, care se opune la legătura dintre celălalt părinte şi minor şi a apreciat că statul are obligaţia de a lua măsurile adecvate şi suficiente pentru a fi respectate dispoziţiile art. 8 (cauza Maire contra Portugaliei).
Pornind de la aceste reguli transformate în norme de drept, prin efectul art. 20 din Constituţie, instanţa apreciază că este în interesul minorilor să ia legătura cu mama sa în afara domiciliului familiei mamei.
Pornind de la aceste reguli transformate în norme de drept, prin efectul art. 20 din Constituţie, instanţa apreciază că este în interesul minorilor să ia legătura cu mama sa în afara domiciliului familiei mamei.
Astfel, chiar dacă minorii se află în grija tatălui, nu s-a stins dreptul mamei şi, în aceeaşi măsură al minorilor, de a avea o relaţie firească, afectivă cu mama în afara domiciliului pârâtului, mai ales că în prezent minorii sunt la o vârstă la care trebuie să ştie că nu sunt abandonaţi de către mama lor, iar sentimentul că şi mama doreşte să-i vadă, că sunt iubiţi de ambii părinţi poate da minorilor o mai mare siguranţă în plan afectiv, ajutându-i în evoluţia lor viitoare.
Astfel, chiar dacă minorii se află în grija tatălui, nu s-a stins dreptul mamei şi, în aceeaşi măsură al minorilor, de a avea o relaţie firească, afectivă cu mama în afara domiciliului pârâtului, mai ales că în prezent minorii sunt la o vârstă la care trebuie să ştie că nu sunt abandonaţi de către mama lor, iar sentimentul că şi mama doreşte să-i vadă, că sunt iubiţi de ambii părinţi poate da minorilor o mai mare siguranţă în plan afectiv, ajutându-i în evoluţia lor viitoare.
Nu s-a dovedit că în cauză mama ar fi avut un comportament violent faţă de minori sau în prezenţa acestora, că ar afecta prin manifestările sale viaţa şi sănătatea copiilor, s-au familia la care aceasta locuieşte în prezent ar avea o influen?ă nefastă asupra comportamentului copilului.
Nu s-a dovedit că în cauză mama ar fi avut un comportament violent faţă de minori sau în prezenţa acestora, că ar afecta prin manifestările sale viaţa şi sănătatea copiilor, s-au familia la care aceasta locuieşte în prezent ar avea o influen?ă nefastă asupra comportamentului copilului.
Cu cererea înregistrată sub nr., reclamanta C. D. (D.) a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul C. N., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia să-i permită să aibă legături personale cu minorii C. N. L. şi C. A. R., care au fost încredinţaţi spre creştere şi educare pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii arată reclamanta că prin sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Caracal, minorii C. N. L. şi C. A., au fost încredinţaţi spre creştere şi educare tatălui lor, care refuză să-i permită a avea legături personale cu copiii săi.
Solicită reclamanta ca legăturile personale cu minorii să se desfăşoare în domiciliul ei, astfel:
– primul şi al treilea weekend, începând de vineri seara, orele 18.00 până duminica orele 18.00; luna iulie a vacanţei de vară; prima săptămână din vacanţa de primăvară şi prima săptămână din vacanţa de iarnă.
În dovedire a depus sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Caracal, certificate de naştere ale minorilor, taxa de timbru.
Din oficiu, instanţa a dispus efectuarea anchetelor sociale la domiciliile celor doi soţi, anchete ce au fost înaintate instanţei pe parcursul soluţionării cauzei.
În şedinţa publică din 3.04.2012, pârâtul C. N., a învederat instanţei că este de acord cu cererea formulată de către reclamantă de a avea legături personale cu minorii, însă aceste legături să aibă loc în domiciliul lui şi nu al reclamantei.
Au fost audiaţi în şedinţa publică din 24.04.2012, la cererea părţilor, martorii D. C-tin.C. şi D. M. ale căror declaraţii se află consemnate şi anexate la dosar şi din care rezultă faptul că reclamanta este împiedicată de către pârât să aibă legături personale cu minorii.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Părţile au fost căsătorite, din relaţia lor de căsătorie au rezultat minorii C. N. L., născut la data de 14.05.2007 şi C.. A. R., născut la data de 1.01.2004, care prin sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Caracal, au fost încredinţaţi spre creştere şi educare tatălui lor.
Conform art. 401 C. civ., părinţi separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu aceştia. Acest drept este expresia principiului constituţional al respectării dreptului la viaţa de familie, precum şi al protecţiei speciale al drepturilor copilului.
Pentru aceasta, instanţa apreciază incidenţa în cauză a prevederilor art. 401 şi art. 262 al. 2 C. civ.
În temeiul acestor dispoziţii legale enunţate, instanţa va admite în parte acţiunea reclamantei apreciind că, în raport de vârsta minorilor, distanţa dintre domiciliile părinţilor, relaţiile de afecţiune dintre mamă şi copii, faptul că nu s-a dovedit că mama s-au familia la care aceasta locuieşte în prezent ar avea o influen?ă nefastă asupra comportamentului copiilor, modalitatea de exercitare a acestui drept corespunzătoare intereselor minorilor este cea a legăturilor personale ale lor cu mama lor, în domiciliul acesteia din urmă.
În aceste condiţii legăturile personale ale unuia dintre cei doi părinţi cu copii nu se pot derula şi mai ales dezvolta în condiţiile impuse de pârât la domiciliul său, deoarece ar afecta atât programul de viaţă al părţilor, cât şi pe cel al minorilor şi lipseşte de conţinut dreptul subiectiv al cărui exerciţiu devine formal. În plus, în această modalitate nu se poate asigura intimitatea necesară unei relaţii personale, mai ales că este necesar ca, prin reluarea comunicării, relaţia minorilor cu mama lor să fie firească, lucru care nu s-ar putea realiza la domiciliul pârâtului.
Sub aspectul duratei de exercitare a dreptului, în raport de necesitatea menţinerii unor relaţii de afecţiune între părinte şi copii, se consideră că interesele minorilor reclamă ca legătura dintre mamă şi aceştia să se desfăşoare în următoarea modalitate: – în prima şi a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbăta de la ora 10 şi până duminica la ora 17 (deoarece unul dintre minori este elev şi are nevoie de timp pentru pregătirea temelor din săptămâna următoare);
– în prima săptămână din vacanţa de iarnă;
– în prima săptămână din vacanţa de primăvară;
– o lună în vacanţa de vară, respectiv în luna iulie.
Toate aceste drepturi fiind prevăzute în Legea nr. 272/2004 în favoarea minorului.
Postat 31.05.2012
