R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ORADEA
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 151/2011
Şedinţa publică de la 12 ianuarie 2011
Completul compus din:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii X şi Yşi pe pârâţii Z reprezentat de A, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reclamanta X, asistată de av., lipsă celelalte părţi.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Reprezentantul reclamanţilor învederează instanţei că îşi însuşesc raportul de expertiză depus la dosarul cauzei. Depune copie chitanţă onorariu avocat în cuantum de 1500 lei şi Decizia civilă nr.1177/2009/R pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanţa, considerând cauza lămurită, în baza disp. art.150 Cod de procedură civilă acordă cuvântul pe fond.
Av. reclamanţilor solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, obligarea pârâţilor la plata sumei de 271.890 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea apartamentului nr.1 din strada Morii, nr. 42 aşa cum rezultă din raportul de expertiză, cu cheltuieli de judecată în valoare totală de 2.800 lei reprezentând onorariu expert în cuantum de 1.300 lei şi onorariu avocat în cuantum de 1.500 lei.
INSTANŢA
Deliberând,
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 27.08.2009, ulterior precizată, scutită de taxă de timbru, reclamanţii X şi Yşi pe pârâţii Z reprezentat de A.
S-a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului X reprezentat de la plata sumei de 271.890 lei reprezentând contravaloarea la zi a imobilului situat în Oradea, , care cuprinde şi investiţiile efectuate de reclamanţi.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii lor, reclamanţii învederează că au dreptul, ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.620/25.09.1996 prin Decizia Civilă nr.1016/2009-R pronunţată de Curtea de Apel Oradea, la repararea integrală a prejudiciului cauzat de pârâtul care le-a înstrăinat un bun ce nu-l avea în proprietate.
În drept s-au invocat prev. art.50 din Legea nr.1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr.10/2001; Legea nr.112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, legislaţia CEDO.
T a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.620 din 25.09.1996 încheiat între R.A.G.G.C.L. în calitate de vânzător şi X în calitate de cumpărători, aceştia din urmă au cumpărat imobilul situat în Oradea, str. Morii, nr.42, ap.1, jud. Bihor. În urma decesului numitului X au rămas moştenitori, soţia supravieţuitoare şi copii acestuia, respectiv Y.
Prin Decizia Civilă nr. 1016/2009-R pronunţată în Dosarul nr.4824/111/2005 de către Curtea de Apel Oradea la data de 26 mai 2009, irevocabilă, s-a menţinut în totalitate Decizia Civilă nr.292/A/2008 dată de Tribunalului Bihor în acelaşi dosar, prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate împotriva Sentinţei Civile nr.1255/2004 a Judecătoriei Oradea, conform căreia s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare menţionat mai sus.
Potrivit celor relevate în considerentele hotărârilor invocate, reclamanta de rd.1 şi antecesorul reclamanţilor de rd.2 şi 3, în calitate de chiriaşi, au achiziţionat imobilul în temeiul disp. Legii nr.112/1995 privind casele naţionalizate.
Anterior locuinţa a fost preluată, fără titlu valabil, de Statul Român în baza Decretului nr.92/1950 privind naţionalizarea unor imobile. Fără titlu, întrucât nu şi-a înscris în C.F. dreptul de proprietate asupra lui. În atare situaţie, conform art.1 din Legea nr.112/1995 privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţe, trecute în proprietatea statului şi art.1 din Normele metodologice pentru aplicarea actului normativ precizat anterior, imobilul nu putea face obiectul vânzării către reclamanţii X pentru că, Statul Român nu l-a preluat cu titlu valabil şi nu l-a deţinut în proprietate. De asemenea s-a reţinut reaua-credinţă atât a vânzătorului, cât şi a cumpărătorilor, aceştia din urmă neverificând situaţia de carte funciară din care ar fi putut constata că Statul Român nu avea calitate de proprietar.
Coroborând probele administrate în cauză, rezultă că indiferent ce li s-ar imputa reclamanţilor, ei au cumpărat imobilul cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţe, trecute în proprietatea statului, situaţia în care devin aplicabile disp. art.50 alin.1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 modificată prin Legea nr. 1/2009 privind modificarea şi completarea Legii nr.10/2001.
Potrivit acestora, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.112/1995 privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţe, trecute în proprietatea statului cu modificările ulterioare şi au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilului, preţ stabilit printr-un raport de expertiză, în acord cu standardele internaţionale de evaluare.
Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară nr.660 întocmit de expertul ing. Durgheu Adrian la data de 08.11.2010, valoarea de circulaţie a imobilului cuprinzând şi investiţiile efectuate de reclamantă şi antecesorul reclamanţilor de rd.2 şi 3 (dovedite şi prin depoziţiile martorilor Szucs Viorica şi Cosma Doina) este de 271.890 lei (RON).
Ţinând cont de considerentele expuse, precum şi de textele de lege invocate raportat la art.1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa va admite cererea reclamanţilor considerând-o întemeiată.
Astfel, îl va obliga pe pârât la plata sumei de 271.890 lei (RON) reprezentând contravaloarea imobilului, inclusiv cea a investiţiilor efectuate, situat în Oradea, str. Morii, nr.42, ap.1, jud. Bihor, înscris în CF nr.1259 Seleuş, în favoarea reclamanţilor conform raportului de expertiză de care s-a făcut vorbire.
Fiind în culpă procesuală, pârâtul, în temeiul disp. art.274 Cod pr.civilă, va fi obligat să plătească reclamanţilor cheltuielile de judecată în cuantum de 2800 lei, reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite cererea formulată şi precizată de reclamanţii X şi Yşi pe pârâţii Z reprezentat de A.
Obligă pe pârât la plata sumei de 271.890 lei (RON) reprezentând contravaloarea imobilului situat în Oradea, jud. Bihor, conform Raportului de expertiză tehnică judiciară nr.660 din 08.11.2010 întocmit de expert.
Obligă pe pârât la plata cheltuielilor de judecată, în favoarea reclamanţilor, în cuantum de 2.800 lei.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la data de 12 ianuarie 2011.
PREŞEDINTEGREFIER
Red.S.M.
Dact.C.M.
6 ex. / 08.02.2011
4 com: reclamanţi:
