Legea 10/2001. Contestaţie împotriva deciziei emise de unitatea deţinătoare. Imobil preluat de stat cu titlu valabil. Îndreptăţirea reclamanţilor la măsuri reparatorii. Omisiunea chemării în judecată a AVAS. Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)


La data de 21 octombrie 2008, reclamanţii D. M., D. A. S., D. Dragoş C. şi D. P. au chemat în judecată pe pârâta S.C. … SA. solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în Craiova, str. ., nr.. (fost . ), compus din teren în suprafaţă de 825,18 m.p. şi construcţie, compusă din parter, etaj şi mansardă ( 34 de camere), suprafaţa construită fiind de 735 m.p.

În motivarea în fapt a acţiunii, au arătat că imobilul în litigiu a aparţinut autorului D. F. şi a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, în prezent aflându-se în administrarea pârâtei.

În temeiul Legii nr. 10/2001 au formulat notificări Primăriei Craiova prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului menţionat.

Primăria Municipiului Craiova, prin dispoziţia nr. … a arătat că nu este competentă să răspundă notificării reclamanţilor şi a înaintat-o spre soluţionare pârâtei S.C. … SA, în calitate de unitate deţinătoare, potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001.

Reclamanţii au susţinut că, până în prezent pârâta nu a soluţionat notificarea înregistrată sub nr. 181/N/08.08.2001, deşi aceasta a fost obligată prin hotărâre judecătorească să răspundă la notificare, prin decizie motivată.

Prin sentinţa civilă nr.-/13 septembrie 2006 , pronunţată de Tribunalul Dolj, decizie rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.-/06.12.2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi decizia nr.-/19.02.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa a dispus obligarea pârâtei să răspundă la notificarea nr. -/N/07.08.2001, prin decizie motivată.

În concluzie, reclamanţii au menţionat că, prin înscrisurile ataşate notificării nr. /N/2001 au făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor legale privind restituirea imobilelor naţionalizate, calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea imobilului naţionalizat, preluarea abuzivă a imobilului de la moştenitorii autorului A. D. ( D. P-S şi D. N. –I) şi dovada proprietăţii asupra imobilului ce formează obiectul prezentului litigiu.

În dovedire, solicită proba cu acte şi expertiza tehnică pentru individualizarea imobilului.

Pârâta a depus la data de 5 decembrie 2008 întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, întrucât petenţii nu fac dovada deţinerii proprietăţii anterior preluării abuzive aşa cum stabileşte art. 23.1 lit. d) din Normele metodologice a legii nr. 10/2001; că din nici un act depus de reclamanţi nu rezultă că A. D. şi A. D. sunt una şi aceeaşi persoană şi că imobilul care a făcut obiectul preluării de către stat era situat în str. . nr.28 şi nu s-a făcut dovada că str. . nr.28 a devenit ulterior str. . nr. 20.

În şedinţa publică din 30.01.2009, reclamanţii au depus la dosar completare a cererii introductive de instanţă (filele 54-56, vol. I), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa să anuleze Decizia de respingere nr…/23.01.2009, emisă de pârâta SC … SA Craiova.

Decizia contestată este nelegală deoarece nu există identitate între terenul şi construcţia ce fac obiectul cererii de restituire în natură şi cel menţionat în hotărârile emise de Consiliul Judeţean ca fiind inclus în domeniul public al judeţului Dolj.

Din înscrisurile depuse la dosar, proces verbal emis la data de 10.06.1942 cu ocazia deschiderii succesiunii autorului A. P. D., rezultă fără nici un dubiu că imobilul ce a aparţinut acestuia se compune din “parter, etaj, mansardă, la parter fiind 7 prăvălii, 12 camere, iar la etaj şi mansardă 36 camere, întreg imobilul fiind construit pe un teren în suprafaţă de 825 mp, clădirea ocupând o suprafaţă de 735 mp.”

Potrivit Hotărârii nr. 56/1999 a Consiliului Judeţean Dolj şi Hotărârii nr. 160/2006, imobilul ce a fost trecut în domeniul public este cu totul altul, fiind compus din construcţie în suprafaţă de 168 mp şi teren aferent în suprafaţă de 831,52 mp situat în Craiova, str. …, nr. 22.

Susţinerile pârâtei în sensul că reclamanţii nu au făcut dovada că imobilul în litigiu a aparţinut autorului lor sunt nereale. Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă fără nici un dubiu faptul că, reclamanta D. M. este soţia supravieţuitoare a defunctului D. N. I: (decedat la 25.08.1996), fiul autorului A. P. D., decedat la data de 05.03.1942.

Numiţii D. D. C. şi D. S. A. au calitatea de descendenţi ai aceluiaşi defunct, potrivit menţiunilor din certificatul de moştenitor nr. 271/30.08.1996.

În ceea ce-l priveşte pe reclamantul D. P. S., potrivit menţiunilor din procesul-verbal din data de 10.06.1942, emis la momentul dezbaterii succesiunii defunctului A. P. D., rezultă fără nici un dubiu faptul că acesta are calitatea de descendent, în calitate de fiu.

În şedinţa publică din 13.02.2009, reclamanţii au solicitat, iar instanţa a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice, specialitatea topografie, cu următoarele obiective: individualizarea imobilului construcţie şi teren aferent; să se precizeze dacă există identitate între terenul ce a aparţinut autorului reclamanţilor şi terenul ce a intrat în domeniul public prin Hotărârea nr. 160/31.08.2006 a Consiliului Judeţean Dolj; să se precizeze dacă terenul în litigiu este liber sau afectat de utilităţi publice; să se stabilească dacă imobilul situat în Craiova, str., nr. 20 A este acelaşi cu imobilul situat pe fosta str., nr. 28 şi să indice evoluţia în timp a denumirii străzii şi numărului factorial. Instanţa a încuviinţat părţilor ca la efectuarea expertizei să fie asistate de experţi asistenţi.

Expertiza a fost efectuată de dl., raportul de expertiză fiind depus la filele 126- 129 vol. I, dosar.

Pârâta SC SA Craiova a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, obiecţiuni admise în parte de instanţă, în şedinţa publică din 12.06.2009.

Reclamanţii au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură al instanţei, o precizare a cererii introductive de instanţă, în sensul că numărul factorial actual al imobilului situat în Craiova, str., imobil ce face obiectul cererii de chemare în judecată este 20 şi nu 20 A, cum greşit s-a menţionat în cererea introductivă.

În plus, se menţionează că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, autorul A. D. a deţinut în proprietate anterior preluării, imobilul compus din teren în suprafaţă de 837 mp pe care se află amplasată construcţia P+ E+M suprafaţa construită de 735 mp.

Pârâta SC SA Craiova a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamanţilor la plata sumei de 297.164,99 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor necesare şi utile, pentru conservarea şi păstrarea în bune condiţii a imobilului situat în Craiova, str., nr. 20.

Prin aceeaşi cerere reconvenţională, pârâta reclamantă a solicitat instanţei dreptul de retenţie asupra clădirii, până la achitarea de către reclamanţi a sumei menţionate.

În drept, cererea reconvenţională a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 10/2001, art. 48, modificată prin Legea nr. 1/2009.

Cauza a rămas în pronunţare la data de 15.01.2010, fiind repusă pe rol, în baza art. 151 C.p.c., pentru verificarea naturii capitalului pârâtei SC SA Craiova.

La solicitarea instanţei, Depozitarul Central SA a comunicat prin adresa nrcă în registrul acţionarilor societăţii SIF Oltenia SA de la data de 01.01.2000, nu erau înscrişi ca acţionari statul sau alte autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale – fila 43, vol. II.

Prin încheierea de şedinţă din 05.03.2010, instanţa a dispus disjungerea cererii reconvenţionale, având ca obiect pretenţii, formulată de pârâta SC SA Craiova şi, ca urmare a disjungerii s-a format dosarul nr..

Reclamanţii au depus la dosar concluzii scrise, prin care au solicitat admiterea cererii de restituire în natură a imobilului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Dispoziţia nr. emisă de Primarul Municipiului Craiova, notificarea nr, formulată de D. M., D. . S., D. . C. şi D. P. S., a fost înaintată spre competentă soluţionare către SC Construcţii Montaj 1 SA, ca fiind unitatea deţinătoare.

Prin sentinţa civilă nr., pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. şi irevocabilă prin decizia nr. pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii D. M., D. A. S., D. D. C. şi D. P. S. împotriva pârâtelor SC SA şi AVAS şi a fost obligată pârâta SC SA să răspundă la notificarea nr. formulată de reclamanţi, prin decizie motivată.

Ulterior înregistrării pe rolul Tribunalului Dolj a prezentului dosar, pârâta SC SA a emis Decizia nr., de respingere a notificării nr. (contestată de reclamanţi), motivat de faptul că,

– potrivit Deciziei nr. 310/03.10.1977 a fostului Consiliu Popular Judeţean Dolj, societatea are numai un drept de administrare asupra imobilului în cauză.

– mai mult, aşa cum rezultă din Hotărârea nr. 56/1999 a Consiliului Judeţean Dolj, precum şi din Anexa 1 la Hotărârea 160/2006, imobilul teren şi construcţie se includ în domeniul public al judeţului Dolj.

– petenţii nu au făcut dovada că sunt persoane îndreptăţite şi nu au fost depuse acte din care să rezulte că imobilul solicitat a fost proprietatea autorului acestora. Mai mult, nu se face dovada continuităţii proprietăţii până la momentul preluării abuzive de către stat.

Instanţa constată că, prin încheierea de şedinţă din 13.02.2009 (fila 81, vol. I), s-a reţinut calitatea de unitate deţinătoare a pârâtei SC SA, calitate în care a şi emis decizia contestată.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul a cărui restituire în natură se solicită a fost făcut cu următoarele acte, acestea fiind “acte doveditoare” în înţelesul art. 23.1 din HG nr. 250/2007 :

– prin “Contractul de vândare” autentificat sub nr. 1681/24.08.1892 la Tribunalul Dolj – Secţia Comercială şi de Notariat (fila , autorul reclamanţilor, P. I. D. a dobândit în proprietate, de la vânzătorul G. D. F., a treia parte din hotelul numit “Europa”, zis şi “Frăsineanu”, împreună cu a treia parte din locul pe care se află construit acest hotel, situat în Craiova, “Culoarea de Roşu, Mahalaua Sfinţii Arhangheli în colţul stradelor Cogălniceanu şi sf. Arhangheli”;

– prin actul dotal, încheiat la 11.12.1889 şi autentificat de Tribunalul Dolj – Secţia a III-a, P. I. D. şi M. D. F. au declarat că adoptă regimul dotal pentru imobilele prevăzute în acest act, respectiv o treime din hotelul numit “Frăsineanu” situat în str., imobile constituite ca dotă M. D. F., prin acelaşi act.

– prin “actul de donaţiune” încheiat la data de 02.12.1921, soţii P. I. D. şi M. P.I. D. donează fiului lor A. P. I. D. o treime din proprietatea întregului imobil “din Craiova, str, nr. 2, colţ cu str., care constă din o clădire mare cu două etaje, având jos şapte prăvălii şi sus Hotelul numit “Imperial”.”, făcându-se menţiunea că :”prin această fiul nostru Alexandru devine coproprietar egal cu noi, asupra întregului imobil, având fiecare din noi trei, câte o treime.”

La fila 24- vol.I se află certificatul nr. 1322/17.04.1934 eliberat de Administraţia Mixtă de Constatare Craiova, certificat potrivit căruia, venitul imobilului Hotel Imperial din str., nr. 28 se defalcă în modul următor: 2/3 din pe numele lui A.P. D., fiul lui P.I.D., iar 1/3 din venitul imobilului pe numele lui P.I.D.. Conform certificatului nr. 13011/19.071934 (fila 25- vol.I dosar), A. P. D. a solicitat evaluarea averii mobile şi imobile rămasă de pe urma defunctei sale mame, M. P. D..

Potrivit procesului-verbal de constatare, evaluare şi stabilire a impozitului succesoral asupra averii rămase de pe urma defunctului P. I. D., încheiat la data de 14.07.1938, de pe urma defunctului P. I. D. a rămas ca moştenitor în calitate de fiu, A. P. D..

Potrivit menţiunilor din acelaşi certificat, masa succesorală a defunctului P. I. D. se compune din 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului din str. . nr. 28, colţ cu str. Sf. Arhangheli, compus din construcţie din zid de cărămidă acoperită cu tablă având parter, etaj şi mansardă, 34 de camere, din care 6 ocupate de proprietar şi 28 camere exploatate de proprietar ca hotel. Întregul imobil are suprafaţa terenului de 825,18 mp şi suprafaţa clădită de 735 mp.

În certificat se mai face menţiunea că 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului a fost proprietatea defunctei M. P. D. iar 1/3 este proprietatea fiului defuncţilor, A.P. D..

Potrivit procesului-verbal de constatare, evaluare şi stabilire a impozitului succesoral asupra averii rămase de pe urma defunctului A. P. D., încheiat la data de 10.06.1942, au rămas ca moştenitori în calitate de fii, Nicolae Al. D. şi P. Al. D., în masa succesorală intrând şi imobilul situat în Craiova, str. ., nr. 28.

În expertiza efectuată de dl. expert, se menţionează (fila 228, vol. I dosar) că imobilul situat în Craiova, str., nr. 20 (fost nr. 22, fost nr. 28 este acelaşi cu imobilul situat pe fosta str., nr. 28, expertiza fiind însoţită de adresa nr. 47067/13.04.2009 (fila 148- vol. I dosar).

Aşa cum rezultă din certificatul nr. 4278/04.10.1994 eliberat de Direcţia Generală a Arhivelor Statului – Filiala jud. Dolj, în tabelul cu imobilele naţionalizate din judeţul Dolj în anul 1950, figurează imobilul din str. nr. 28, proprietatea moştenitorilor D. Alex.din Craiova, iar potrivit tabelului cuprinzând imobilele naţionalizate prin decretul nr. 92/1950 aflate în administrarea IRCFL Craiova, la poziţia 315 figurează imobilul situat în Craiova, , nr. 28, preluat pe numele moştenitorilor A. D..

Prin urmare, imobilul a cărui restituire se solicită face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv, aşa cum au fost definite ele în art. 2, lit. a) din Legea nr. 10/2001: “imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificările şi completările ulterioare”.

În ce priveşte calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea în natură sau prin echivalent a reclamanţilor, potrivit disp. art. 3, alin.1, raportat la art. 4, alin. 2 din Legea nr. 10/2001, instanţa reţine că, potrivit actelor de stare civilă s-a făcut calitatea de moştenitori legali ai autorului A. D. Astfel: conform actelor de naştere depuse la filele 61, 62 vol. I dosar, D. ?. S. şi D. N. I. sunt fiii lui A. D., aspect confirmat de procesul-verbal de constatare, evaluare şi stabilire a impozitului succesoral asupra averii rămase de pe urma defunctului A. P. D., încheiat la data de 10.06.1942, în care se atestă că au rămas ca moştenitori în calitate de fii, N. Al. D. şi P. Al. D.

Reclamanţii D. D. C. şi D. A. S. sunt, la rândul lor, fiii lui D. Nicolae I., iar D. M. are calitatea de soţie supravieţuitoare a defunctului D. N. I., fiind deci moştenitori legali, îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, conform disp. art. 4, alin. 2 din Legea nr. 10/2001.

Calitatea de moştenitori legali a reclamanţilor menţionaţi mai sus este confirmată atât de actele de stare civilă, cât şi de certificatul de moştenitor nr. 271/30.08.1996 .

Cu privire la regimul juridic al terenului situat în Craiova, str, nr. 28, instanţa reţine că terenul în suprafaţă de 825,18 m.p a trecut în proprietatea SC SA, emiţându-se în acest sens Certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria DJ nr. emis de Consiliul Judeţean Dolj la data de 17.05.1996, astfel încât, în nici un caz nu s-ar putea dispune restituirea în natură, părţile fiind de acord că este în curs de emitere un certificat final de atestare a dreptului de proprietate şi anexele la acesta.

În ce priveşte imobilul construcţie, conform Deciziei nr. 310/1977, pârâta a dobândit un drept de administrare, drept transmis pârâtei de fostul Comitet executiv al Consiliului Popular al Judeţului Dolj, astfel că instanţa trebuie să analizeze dacă se impune restituirea acestui imobil în natură.

Ca atare, instanţa constată că în speţă sunt incidente disp. art. 27 alin.(1) din Legea nr. 10/2001 (în redactare iniţială), potrivit cărora, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.

Dispoziţia legală menţionată nu era incidentă în cazul în care imobilele erau preluate de stat fără titlu valabil ori dacă societăţile deţinătoare ale bunului nu au fost privatizate în conformitate cu dispoziţiile legale, situaţie în care se putea dispune restituirea în natură.

Dispoziţia art. 27 alin.(1) (devenit, după republicare, art.29) a fost modificată prin art. I pct.60 din titlul I al Legii nr.247/2001, legiuitorul suprimând distincţia referitoare la preluarea imobilelor, cu sau fără titlu valabil, statuând că pentru toate imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1)-(2), persoanele îndreptăţite au dreptul doar la despăgubiri în condiţiile legii speciale, anume a Legii nr.247/2005.

Dispoziţia art. I pct.60 din Titlul I al Legii nr.247/2005 a fost declarată a fi neconstituţională prin decizia nr.830 din 8 iulie 2008 a ( M. Of. nr.559 din 24 iulie 2008).

În consecinţă, cererile referitoare la imobilele preluate de stat în mod abuziv şi care se află în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate, sunt supuse în continuare dispoziţiilor art. 29 (fost art. 27) în redactarea avută anterior modificării prin dispoziţia art. I pct.60.

Pârâta, aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosarul cauzei (certificate de la registrul comerţului), a fost privatizată integral, acţionarul principal, în prezent fiind SIF Oltenia SA – vezi actul de cesiune acţiuni, fila 304 vol. I dosar, societate cu capital integral privat.

În verificarea valabilităţii titlului cu care a fost preluat imobilul situat în Craiova, str., nr. 20, fostă str., nr. 28, instanţa constată că acesta a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 52/1990, figurând pe lista anexă la decret, la poziţia 315 preluarea făcându-se pe numele moştenitorilor . D..

Cum Decretul nr. 52/1990 a avut ca obiect, potrivit art. 1, alin. 4, pct. 3 şi naţionalizarea hotelurilor cu întreg inventarul lor, condiţia fiind să se regăsească în listele anexă, iar potrivit prev. art. 2 din HG nr. 11/1997, “Prin imobil trecut în proprietatea statului potrivit Decretului nr. 92/1950 se înţelege imobilele naţionalizate cu respectarea prevederilor art. I pct. 1-5 şi ale art. II din decret, precum şi cu respectarea identităţii între persoana menţionată ca proprietar în listele-anexă la decret şi adevăratul proprietar al imobilului la data naţionalizării.”, instanţa constată că imobilul situat în Craiova, str., nr. 20, fostă str., nr. 28, cunoscut şi sub numele de “Hotel Europa”, sau “Hotel Imperial”, sau “Hotel A. D.”, naţionalizarea făcându-se pe numele moştenitorilor A. D. a trecut în mod valabil în proprietatea statului.

În aceste condiţii, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, însă, întrucât măsurile reparatorii prin echivalent trebuie să se propună de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, conform art. 31, alin. 3 din Legea nr. 10/2001, iar reclamanţii, în baza principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, nu au înţeles să cheme în judecată în calitate de pârât această instituţie, instanţa va respinge acţiunea reclamanţilor, aşa cum a fost precizată.