În motivarea cererii reclamantul a aratat ca imobilul în litigiu a fost dobândit de catre reclamanti prin contractul nr.4019/22.11.1972 transcris la Notariatul de Stat al Judecatoriei Constanta sub nr. 5328/12.07.1978, având ca obiect construirea de locuinte proprietate personala.
Imobilul a fost predat conform procesului verbal de predare primire nr. 993/22.11.1972.
Prin decizia nr. 175/24.05.1980 emisa de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Judetului Constanta, imobilul în litigiu reprezentând cea de-a doua locuinta proprietatea reclamantei, a fost trecut în proprietatea statului si transferat în administrarea ICRAL Constanta în temeiul disp.art.5 si 56 din legea 4/1973 completata prin decret nr. 205/1974.
La baza acestei decizii a stat faptul ca în urma casatoriei încheiate la data de 20.09.1975, reclamanta a dobândit o a doua locuinta, fostul ei sot, numitul D.L., fiind la acea data proprietar al unui alt apartament achitat în întregime.
Prin notificarea nr.1431/10.08.2001 înaintata de reclamant Primarului Municipiului Constanta prin intermediul B.E.J. D.V. s-a solicitat restituirea în natura a acestui imobil, conform Legii 10/2001, dar pâna la data promovarii prezentei cereri, pârâtul nu a raspuns notificarii.
Prin sentinta civila nr. 1144/26.05,2006 Tribunalul Constanta a admis actiunea reclamantei G.G. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Constanta, Municipiul Constanta, C.L. Constanta si R.A.E.D.P.P. Constanta si a obligat pârâtii sa restituie în natura reclamantului imobilul situat în Constanta, str. I.C.B., nr.60.
A fost obligata reclamanta sa restituie despagubirea încasata, în valoare de 31.704 lei reactualizata la zi – respectiv suma de 13485 lei(134.849.913 ROL).
Au fost obligati pârâtii la 300 lei cheltuieli de judecata – onorariu expert cota reclamanti.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca imobilul în litigiu a fost preluat de stat fara titlu valabil – art. 2 alin.1 pct.”e” si „h” din Legea 10/2001 deoarece masura a fost dispusa cu încalcarea disp.art. 56 din Legea 4/1973 si ale art.9 din Decretul nr.467/1979 cu mentionarea faptului ca HCM 1676/1959 nu a fost publicata în Monitorul Oficial al României.
Întrucât la momentul preluarii bunului conform Legii 4/1973 reclamanta a încasat o despagubire în valoare de 31704 lei, conform Legii 10/2001, în situatia restituirii bunului în natura, reclamanta este tinuta sa restituie despagubirea încasata, reactualizata la data platii.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat apel Primarul Municipiului Constanta, C.L. Constanta, Municipiul Constanta prin Primar si R.A.E.D.P.P. Constanta.
Pârâtii Primarul Municipiului Constanta, C.L. Constanta si Municipiul Constanta au criticat legalitatea hotarârii primei instante sub urmatoarele aspecte:
1.Primarul Municipiului Constanta nu are calitate procesuala pasiva în prezenta actiune, motivat de împrejurarea ca actiunea dedusa judecatii constituie o actiune în revendicare imobiliara, iar bunul revendicat face parte din domeniul privat al Municipiului Constanta. Cum în cauza reclamanta nu a contestat o dispozitie emisa de Primarul Municipiului Constanta în procedura speciala a Legii 10/2001 si nici nu tinde la obligarea Primarului la emiterea unei astfel de dispozitii, ci se solicita direct restituirea în natura a bunului, reclamanta nu justifica în prezenta actiune calitatea procesuala pasiva a Primarului Municipiului Constanta.
2.În mod gresit s-a dispus restituirea imobilului în natura reclamantei G.G. întrucât aceasta nu a facut dovada calitatii sale de proprietar al imobilului înainte de data preluarii acestuia de catre stat, titlul de proprietate nr. 4019/1972 si Procesul Verbal de predare a locuintei nefacând dovada acestei calitati.
3.Prima instanta în mod gresit a dispus obligarea reclamantei la restituirea sumei de 13485 lei RON reprezentând reactualizarea sumei încasate de reclamanta cu indicele de inflatie, în conditiile în care Legea 247/2005 reglementeaza o alta modalitate de reactualizare a despagubirilor încasate de fostul proprietar deposedat abuziv de stat, prin raportare la indicele de actualizare stabilit de catre O.U.G. nr.184/2002.
Analizând legalitatea hotarârii apelate în raport cu criticile celor trei pârâti se constata urmatoarele:
1.În referire la critica ce vizeaza lipsa calitatii procesuale pasive a Primarului Municipiului Constanta instanta retine ca aceasta este nefondata pentru urmatoarele considerente:
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati între persoana pârâtului si cel despre care se pretinde ca este obligat în raportul juridic dedus judecatii.
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati între persoana pârâtului si cel despre care se pretinde ca este obligat în raportul juridic dedus judecatii.
Reclamantul, fiind cel care porneste actiunea trebuie sa justifice atât calitatea procesuala activa cât si pe cea pasiva, prin indicarea obiectului cererii si a motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiaza pretentia sa.
Reclamanta G.G. a solicitat în conformitate cu disp.art. 25 din Legea 10/2001 republicata obligarea pârâtilor Primarul Municipiului Constanta, Municipiul Constanta si C.L. Constanta sa îi restituie în natura imobilul situat în Constanta, str. I.C. B., nr.60 (fosta F.S.), motivat de faptul ca dupa aparitia Legii 10/2001 a notificat unitatea detinatoare, prin intermediul executorului judecatoresc D.V. (fila 30 dosar nr.1747/2005 al Tribunalului Constanta) iar pâna la data formularii actiunii în justitie – 7 iulie 2005 – unitatea detinatoare nu a raspuns notificarii sale.
Conform disp.art. 25 al (1) din Legea 10/2001 „În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23 unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, asupra cererii de restituire în natura”.
În conditiile în care Legea nr.10/2001 nu face nici o precizare la ipoteza în care persoana juridica detinatoare a imobilului nu emite decizia ori dispozitia prevazuta de textul legal mai sus citat, în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptatite dreptul de a se adresa instantei competente, pe motiv ca plângerea este prematura sau inadmisibila. În aceasta privinta absenta raspunsului persoanei detinatoare echivaleaza cu un refuz de restituire a imobilului care trebuie cenzurat de tribunal în conditiile legii speciale, sens în care s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie în Decizia nr.IX din 20 martie 2006.
Inconsecventa legiuitorului si necorelarea dispozitiilor legale din actul normativ în discutie nu pot împiedica persoana îndreptatita sa-si valorifice drepturile si nici nu o pot pune într-o situatie de inferioritate fata de persoanele carora li se transmite raspunsul în termenul prevazut de lege.
Prin urmare, si în ipoteza în care nu exista o dispozitie de restituire, refuzul celui notificat, de a se pronunta se contesta la tribunal în procedura Legii 10/2001, calitate procesuala pasiva având persoana obligata la emiterea dispozitiei – în speta Primarul Municipiului Constanta, conform art. 21 al.(4) din Legea 10/2001 republicata.
Pentru considerentele expuse se constata ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primarului Municipiului Constanta a fost corect solutionata de prima instanta.
2. Critica apelantilor pârâti care vizeaza lipsa calitatii reclamantei de persoana îndreptatita la restituirea imobilului este nefondata.
Pornind de la ratiunea adoptarii Legii 10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 exprimata în caracterul profund reparatoriu, este de precizat ca prin acest act normativ legiuitorul a urmarit sa înlature prejudiciile suferite de fostii prin abuzurile savârsite de stat.
Conform dispozitiilor art.3 si 4 din legea 10/2001 sunt îndreptatite la masuri reparatorii constând în restituirea în natura sau, dupa caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii în mod abuziv a acestora si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanei îndreptatite.
Reclamanta G.G. s-a legitimat ca proprietar al imobilului în litigiu cu un contract de construire nr.4019/1972 si Proces Verbal de predare-primire nr.993/22.11.1972, încheiate conform Legii nr.9/9 mai 1968 publicata în Monitorul Oficial al RSR nr.57-58/9 mai 1968.
Întrucât contractul a avut ca obiect asigurarea construirii unei locuinte, deci un bun viitor, proprietatea nu s-a transmis din momentul încheierii contractului de construire, ci numai din momentul în care construirea locuintei a fost terminata, ceea ce s-a constatat de catre beneficiar cu ocazia predarii-primirii.
Astfel, data Procesului verbal de predare-primire încheiat de reclamanta cu OCL PPC Constanta, marcheaza momentul dobândirii dreptului de proprietate de catre reclamanta, aceste înscrisuri facând dovada calitatii reclamantei de persoana îndreptatita la restituirea imobilului preluat abuziv de catre stat conform Legii 4/1973.
Prin notiunea de acte doveditoare în sensul art. 23 din legea nr.10/2001 republicata si cel al art. 22. 1. din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, se întelege orice acte juridice translative de proprietate (act de vânzare/cumparare, donatie, extras de carte funciara), acte juridice care permit încadrarea preluarii ca fiind abuziva.
Conform art. 24 al(1) din legea 10/2001 republicata, în absenta unor probe contrare, existenta sau, dupa caz întinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea recunoscuta în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive. Conform art. 24 al.(2) din acelasi act normativ în absenta unor probe contrare, persoana individualizata în actul normativ prin care s-a dispus masura preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar.
În cauza imobilul a fost preluat de la reclamanta G.G. (fosta D.) prin Decizia nr.175/24 mai 1980 emisa de Consiliul Popular al Judetului Constanta – Consiliul Executiv, în temeiul Legii 4/1973, ca fiind a doua locuinta detinuta în proprietate.
Cum pârâtii nu au rasturnat aceste prezumtii legale, se retine ca reclamanta a facut dovada dreptului sau de proprietate asupra locuintei ce a facut obiectul notificarii, prima instanta solutionând judicios cauza sub acest aspect.
3. Cea de-a treia critica invocata de pârâti este fondata.
Prin HG nr.1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „ Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, – art.21.1 s-a prevazut ca în situatia prev. de art.21 din Titlul VII al legii 247/2005, daca persoana îndreptatita a primit o despagubire, restituirea în natura este conditionata de rambursarea sumei reprezentând despagubirea primita actualizata.
Art. 21.2 prevede ca despagubirea primita va fi actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit potrivit art. 1 alin.(1) din titlul II al OUG nr.184/2002, aprobata cu modificari si completari prin legea nr.48/2004, cu modificarile ulterioare.
Conform acestor dispozitii legale, „ Pentru actualizarea despagubirilor acordate în perioada cuprinsa între 6 martie 1945 si 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecarui an prin raportarea cursului leu/dolar SUA din anul preluarii la cursul leu/dolar SUA din anul emiterii deciziei/dispozitiei prin care se solutioneaza notificarea”.
Constatându-se ca în cauza suma încasata de reclamanta cu titlul de despagubire pentru imobilul preluat în baza Legii 4/1973 – (31704 lei) a fost reactualizata la zi cu indicele de inflatie, iar nu cu un coeficient de actualizare stabilit conform art.1 al.(1) din titlul II al OUG 184/2002, se impune admiterea apelului si schimbarea în parte a hotarârii apelate în sensul mai sus mentionat.
Respinge ca nefondata cererea apelantilor C.L. Constanta, Municipiul Constanta si Primarul Municipiului Constanta de acordare a cheltuielilor de judecata (onorariu avocat) nefiind depusa la dosar chitanta de plata.
La rândul sau pârâta R.A.E.D.P.P. CONSTANTA a declarat apel împotriva sentintei civile nr.1144/26.05.2006 a Tribunalului Constanta.
Desi apelul nu a fost motivat în fapt si în drept, pârâta a invocat la prima zi de înfatisare exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive.
Conform art.137 C.pr.civ. vom analiza cu prioritate aceasta exceptie de procedura.
Exceptia este fondata pentru urmatoarele considerente:
Reclamanta a dedus judecatii o actiune întemeiata pe dispozitiile Legii 10/2001, solicitând restituirea în natura a bunului ce a facut obiectul notificarii nr.1431/10.08.2001, imobil detinut de unitatea administrativ teritoriala – Municipiul Constanta.
Conform disp.art. 21 al.(4) din legea 10/2001 „ În cazul imobilelor detinute de unitatile administrativ-teritoriale restituirea în natura sau prin echivalent catre persoana îndreptatita se face prin dispozitia motivata a primarilor, respectiv a primarului general al Municipiului Bucuresti, ori dupa caz, a presedintelui consiliului judetean.”
Se retine ca R.A.E.D.P.P. Constanta, în calitate de administrator al bunului în litigiu nu este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecatii conform dispozitiilor legale mai sus citate, motiv pentru care urmeaza a se admite exceptia lipsei calitatii procesuale a R.A.E.D.P.P.
În baza art. 296 C.pr.civila se va admite apelul pârâtei R.A.E.D.P.P. Constanta si se va schimba în parte hotarârea apelata în sensul respingerii actiunii fata de aceasta pârâta, pentru lipsa calitatii procesuale pasive.
