Prin Sentinţa civilă nr. 11 din 5 ianuarie 2010, Tribunalul Mureş a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul L.L.S. în contradictoriu cu Municipiul Târgu Mureş şi, în consecinţă, a stabilit în favoarea reclamantului dreptul la măsuri reparatorii, prin echivalent, conform Titlului 7 din Lege anr.247/2005 pentru o cotă de ½ parte din imobilul, apartament nr.12, situat în Aleea Cornişa, nr. 3 dintre valoarea de piaţă a cotei de ½ parte din imobil şi contravaloarea cotei de ½ parte din despăgubirea primită în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a constatat că reclamantul, în calitate de fiu al foştilor tabulari al imobilului din litigiu, a solicitat, în temeiul Legii nr.10/2001, măsuri reparatorii pentru imobilul ce a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 223/1974.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că în notificare reclamantul a indicat calitatea de moştenitor al tatălui său decedat, însă, nu a putut dovedi că demersul său este făcut şi în numele mamei sale şi astfel măsurile reparatorii vizează doar cota de ½ parte din imobilul naţionalizat.
În final, Tribunalul Mureş a precizat că măsurile reparatorii pot fi acordate doar prin echivalent în condiţiile în care imobilul naţionalizat a fost vândut chiriaşilor, în temeiul Legii nr. 112/1995.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, a formulat apel reclamantul L.L.S. El a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent pentru întregul imobil naţionalizat, considerând că instanţa a dat o greşită aplicare a dispoziţiilor legale aplicabile în materie. Astfel, reclamantul consideră că prin demersul său a solicitat măsuri reparatorii numai după tatăl său, al cărui moştenitor este ci şi după mama sa, în calitate de unic fiu al acesteia. Instanţa de fond nu a recunoscut vocaţia sa la despăgubiri pentru întregul apartament aplicând regula unanimităţii în cazul indiviziunii ceea ce este greşit.
În realitate demersurile întreprinse dintre unul din coproprietar pentru restituirea imobilului preluat abuziv au caracterul unor acte de conservare, al drepturilor celorlalţi coproprietari, regulă care se regăseşte şi în prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001. relevante în materie sunt şi disp. art. 30 şi 36 din Codul familiei aplicabile în cazul coproprietăţii în devălmăşie.
Pârâtul Municipiul Târgu Mureş a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând că prin notificarea ce i-a fost adresată reclamantul a invocat doar calitatea de moştenitor după tatăl său (L.L., decedat) şi nu şi calitatea de reprezentant al mamei sale L.A.I., care se află în viaţă.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că apelul reclamantul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, aşa cum s-a stabilit deja de către instanţa de fond, reclamantul L.L.S. a solicitat prin notificarea acordarea de măsuri reparatorii pentru un apartament situat în Aleea Cornişa, Târgu Mureş.
În notificarea sa, reclamantul a indicat că acest imobil a fost proprietatea tabulară a tatălui său, între timp decedat.
Deoarece imobilul s-a aflat înainte de naţionalizare în coproprietatea soţilor L.L. şi L.A.I., municipiul Târgu Mureş a solicitat explicaţii reclamantului cu privire la mama sa.
Reclamantul a somat municipiul Târgu-Mureş să soluţioneze notificarea, în caz contrar se va adresa instanţei de judecată, ceea ce în final a şi făcut.
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin.1 lit. a din Legea nr.10/2001, sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, persoanele fizice proprietare la data preluării, iar art. 4 din aceeaşi lege, prevede că de aceleaşi drepturi se bucură şi moştenitorii foştilor proprietari tabulari. La alin. 4 al aceluiaşi articol, se prevede că de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, profită celorlalţi moştenitori.
Din aceste texte de lege, rezultă că, pentru a putea beneficia de măsurile reparatorii în termenul prescris de Legea nr. 10/2001, foştii proprietari sau moştenitorii acestora trebuie să se adreseze unităţilor deţinătoare, pe calea unei notificări. În speţă, imobilul naţionalizat s-a aflat în coproprietatea devălmaşă a soţilor L.L. şi A.I., şi la momentul aplicării Legii nr.10/2001, unul dintre soţi era decedat. Aplicând regulile mai sus amintite notificarea trebuia formulată de reclamant în calitatea sa de unic moştenitor al defunctului L.L., precum şi de soţia supravieţuitoare, L.A.I.
Pentru a putea fi aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 4 alin. 4 din Legea nr.10/2001, trebuia ca şi mama reclamantului să fie decedată iar reclamantul să vină în concurs cu un alt moştenitor care nu a făcut demersurile necesare pentru acordarea măsurilor reparatorii.
Mandatul tacit la care face trimitere reclamantul atunci când invocă faptul că cererea sa reprezintă un act de conservare a dreptului de proprietate nu poate fi aplicabilă în cauză în condiţiile în care Legea nr.10/2001 cuprinde norme speciale care reglementează acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele naţionalizate.
De asemenea, nu pot fi reţinute ca fiind aplicabile dispoziţiile prevăzute de art.30 respectiv art. 36 din Codul familiei, privind dreptul de proprietate în devălmăşie, deoarece acestea sunt aplicabile doar în timpul căsătoriei, ori, în cauză prin decesul unuia dintre soţi, căsătoria a încetat.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul reclamantului ca nefondat.
