Prin cererea formulată de reclamanţii B. A. H. şi B. H.-P. s-a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Primăria municipiului Sighişoara, SC”N.”SA Sighişoara, AVAS Bucureşti, Consiliul local al municipiului Sighişoara, anularea contractului de vânzare cumpărare de acţiuni nr.11 din 10 martie 2000, intervenit între fostul FPS şi E. P. precum şi actul adiţional intervenit ulterior între AVAS şi ceilalţi pârâţi cu restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară privind imobilul înscris în CF 5304 Sighişoara, proprietatea antecesorilor reclamanţilor.
În motivare, reclamanţii au relevat că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv şi fără titlu valabil de la foşti tabulari şi că ulterior preluării dreptul de proprietate asupra imobilului a fost transmis actualilor proprietari, actul de vânzare fiind lovit de nulitate absolută conform art.46 din Legea nr.10/2001. Prin precizarea de acţiune ulterioară reclamanţii au solicitat Tribunalului Comercial Mureş anularea contractului de vânzare cumpărare de acţiuni şi a actului adiţional amintit, cauza fiind soluţionată definitiv prin decizia civilă nr.63/A/20 octombrie 2005 a Curţii de Apel Tg-Mureş.
Prin sentinţa civilă nr.1169 din 13 iunie 2006 a Tribunalului Mureş – Secţia civilă, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţi, având petitele sus indicate, statuându-se că litigiul dedus judecăţii este de natură civilă, reglementat de dispoziţiile Legii nr.10/2001. Prin aceiaşi hotărâre s-a admis excepţia lipsei de interes a reclamanţilor precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Consiliul local Sighişoara şi Primăria municipiului Sighişoara, pentru considerentele ce se vor releva ulterior.
Împotriva sentinţei civile menţionate reclamanţii au înaintat în termen legal apel, conform art.284 din Codul de procedură civilă, solicitând schimbarea în tot a acesteia, rejudecarea pricinii şi admiterea acţiunii civile introductive de instanţă, având petitele sus indicate.
Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate şi cu respectarea efectului devolutiv a apelului civil, curtea a reţinut următoarele aspecte de fapt şi de drept.
În primul rând, s-au analizat excepţiile reţinute de către prima instanţă, în sensul celor ce urmează:
Contractul de vânzare de acţiuni nr.11/10 martie 2000 încheiat între fostul FPS şi E. P. nu a avut ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, cu datele de carte funciară menţionate. FPS a vândut cumpărătorului acţiuni reprezentând un procent de 69,9 % din capitalul social al SC”N.”SA Sighişoara, deci privatizarea s-a realizat prin transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor şi nu prin înstrăinarea imobilului. Ca atare, prima instanţă în mod corect a reţinut că interesul reclamanţilor nu este născut şi actual, deoarece finalitatea anulării contractului de vânzare cumpărare pe acţiuni şi a actului adiţional, ar fi aceea ca acţiunile care au format obiectul acestor acte să revină în proprietatea Statului Român. Art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001 se referă la actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, în sfera acestor acte juridice neintrând şi contractele de vânzare cumpărare de acţiuni.
Primăria municipiului Sighişoara precum şi Consiliul local Sighişoara, chemaţi în judecată în calitate de pârâţi de către reclamanţi, sunt terţi faţă de contractele sus amintite şi nu pot răspunde de actele juridice încheiate de o societate comercială cu personalitate juridică. Astfel, în mod legal şi temeinic prima instanţă a concluzionat că cei doi pârâţi nu au calitate procesuală pasivă în cauză şi, totodată, reclamanţii nu pot justifica un interes legitim în anularea celor două contracte.
În consecinţă, reclamanţii au solicitat nulitatea absolută a unor acte juridice fără a justifica un interes legitim şi fără a proba că la încheierea contractelor s-au încălcat dispoziţiile legale imperative care ocrotesc un interes general.
De asemenea, apelanţilor reclamanţi nu le este conferită nici calitatea procesuală stabilită de art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, deoarece aceste prevederi legale se referă la actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, în sfera acestor acte juridice neintrând şi contractele de vânzare cumpărare de acţiuni.
În atare condiţii, potrivit artt.137 alin.1 C.pr.civ., instanţa de fond s-a pronunţat mai întâi, asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii. Petitele privind restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară şi de restituire în natură a imobilului din litigiu, au fost formulate ca petite accesorii cererii de anulare a contractului de vânzare cumpărare acţiuni şi a actului adiţional, astfel că prin admiterea excepţiilor nu se mai impunea soluţionarea pe fond a pricinii.
În consecinţă, apelul declarat de către reclamanţi a fost considerat nefondat şi în temeiul art.296 C.pr.civ., şi s-a respins ca atare, păstrând în tot hotărârea atacată.
