Autorul apelantilor reclamanti a dobândit în patrimoniul sau dreptul de proprietate asupra bunului stabilit a-i reveni prin actul de partaj voluntar abia în anul 1996, prin efectul sentintei civile nr. 4532/18 aprilie 1996 a Judecatoriei Constanta, nefiind proprietar la data prezumtivei preluari de catre statul român anterior datei de 22 decembrie 1989.
Reclamantii V.M., V.E. si P.M. au solicitat pârâtilor Primarul Municipiului Constanta, Consiliul Local Constanta si Municipiul Constanta prin Primar sa dispuna atribuirea prin compensare, în conditiile Legii nr. 10/2001, pentru vechiul amplasament afectat în prezent de domeniul public, a unei suprafete de teren echivalente, în suprafata de 4.000 m.p.
Acestia au aratat ca la 09.08.2001 au formulat o notificare catre primarie, optându-se pentru atribuirea unei suprafete de teren echivalente celei care reprezinta proprietatea reclamantilor în suprafata de 4.000 m.p. si pe care se afla în prezent locuri de înhumare (Cimitirul Viile Noi), precizând ca titlul lor de proprietate a fost confirmat prin sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, în sensul ca autorul reclamantilor era, împreuna cu fratii sai, proprietarul unei suprafete de 2 ha. si 5000 m.p. situata în Viile Noi. Prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 136/1998 s-a sistat starea de indiviziune asupra acestui teren, autorului reclamantilor fiindu-i atribuit lotul de 4000 m.p., care formeaza obiectul prezentei notificari.
Terenul în litigiu a fost identificat prin administrarea, cu ocazia judecatii în fond a prezentului litigiu, a unei expertize judiciare topografice, expertul consemnând faptul ca terenul este ocupat în proportie de 100% cu locuri de înhumare; s-a conchis în sensul ca nu este posibila restituirea acestuia în natura.
Prin sentinta civila nr. 818 din 23.06.2008 a Tribunalului Constanta s-a respins ca nefondata actiunea reclamantilor, apreciindu-se ca aceste persoane nu fac parte din categoria celor îndreptatite la aplicarea masurilor reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001.
În apelul formulat împotriva acestei hotarâri, reclamantii au motivat în sensul ca în mod gresit instanta de fond a retinut ca nu au calitatea de persoane îndreptatite la restituirea imobilului în natura, motivat de împrejurarea ca dreptul de proprietate a fost consfintit prin sentinta civila nr. 4532 din 18.04.1996 pronuntata de Judecatoria Constanta.
Analizând legalitatea si temeinicia solutiei primei instante, Curtea va avea în vedere ca o conditie esentiala pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 10/2001 este aceea ca persoana pretins îndreptatita la masuri reparatorii sa fi avut calitatea de proprietar al bunului anterior intrarii în vigoare a actului normativ, iar preluarea abuziva sa fi fost realizata din patrimoniul acestuia (ori a autorului sau) de catre stat, în perioada de referinta 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Or, în speta, titlul de proprietate invocat a avut ca fundament actul sub semnatura privata încheiat la 15 august 1949, prin care autorii reclamantilor au cumparat de la mostenitorii defunctului G.C. suprafata de 2 ha si 5000 mp, pe care acesta din urma îl cumparase în baza contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1126 din 8 iulie 1899 de la C.H.P., care la rândul sau îl dobândise de la M.G., în anul 1899.
Fata de inexistenta formei autentice a actului translativ de proprietate, impuse sub sanctiunea nulitatii prin prevederile art. 36 si art. 37 din Legea nr. 203/1947 (sanctiune mentinuta de altfel si dupa abrogarea acestui act normativ, conform art. 11 si 12 din Decretul nr. 151/10.06.1950), apelantii reclamanti nu pot pretinde ca actul sub semnatura privata încheiat în anul 1949 de autorul lor a avut de la început caracter constitutiv al dreptului de proprietate.
În realitate, aceasta conventie a produs efectul juridic al unei promisiuni de vânzare-cumparare, aspect recunoscut si valorificat de catre autorul reclamantilor, care prin solicitarea adresata instantei la 27.11.1995, a pretins ca în contradictoriu cu succesorul legal al promitentului vânzator C.H.P. sa se constate intervenita vânzarea-cumpararea asupra suprafetei de 2 ha si 5000 mp.
Astfel, în dosarul civil nr. 14731/1995 al Judecatoriei Constanta în care s-a pronuntat sentinta civila nr. 4532/18 aprilie 1996, reclamantii au obtinut constatarea intervenirii vânzarii imobilului mentionat, situatie în care efectul translativ al dreptului de proprietate, constituit în favoarea promitentilor cumparatori, a operat de la data ramânerii definitive a acestei hotarâri.
Legea nr. 10/2001 stabileste prin art.3 ca sunt îndreptatite la masuri reparatorii persoanele care aveau calitatea de proprietari ai imobilelor la data preluarii în mod abuziv a acestora, operate în perioada de referinta. Or, asa cum s-a aratat, autorul apelantilor reclamanti a dobândit în patrimoniul sau dreptul de proprietate asupra bunului stabilit a-i reveni prin actul de partaj voluntar abia în anul 1996, prin efectul sentintei civile nr. 4532/18 aprilie 1996 a Judecatoriei Constanta, nefiind proprietar la data prezumtivei preluari de catre statul român anterior datei de 22 decembrie 1989.
Prin urmare, constatând ca în speta Legea nr. 10/2001 nu se aplica reclamantilor, în mod corect prima instanta a respins cererea, apelul urmând a fi respins ca nefondat.
