În acest context trebuie examinat în primul rând interesul legitim al reclamantului de a cere anularea titlului de proprietate emis pârâtei, interes justificat numai dacă are la rândul său reconstituit dreptul de proprietate asupra aceluiaşi teren, altfel, nu are nici un folos practic în urma anulării titlului pârâţilor pentru că nu se poate emite un titlu în favoarea sa atât timp cât nu are la rândul său un drept asupra terenului.
În acest context trebuie examinat în primul rând interesul legitim al reclamantului de a cere anularea titlului de proprietate emis pârâtei, interes justificat numai dacă are la rândul său reconstituit dreptul de proprietate asupra aceluiaşi teren, altfel, nu are nici un folos practic în urma anulării titlului pârâţilor pentru că nu se poate emite un titlu în favoarea sa atât timp cât nu are la rândul său un drept asupra terenului.
La data de 19 noiembrie 2002, reclamantul G.N. a chemat în judecată pe pârâtele P.C., Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mehedinţi, solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în contradictoriu cu pârâtele, prin care să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pe numele pârâtei P.C., pentru suprafaţa de 1,50 ha pădure, situată în comuna Ponoarele, cât şi a actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate.
S-a motivat că pârâta nu are drept asupra terenului forestier deoarece terenul provine de la autorii reclamantului, deci el este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren.
Prin sentinţa civilă nr. 577 din 11 decembrie 2002, Judecătoria Baia de Aramă a respins acţiunea civilă pentru constatarea nulităţii actului, reţinându-se că reclamantul nu a justificat un interes legitim pentru promovarea acţiunii.
Reclamantul a declarat apel împotriva hotărârii, considerând-o nelegală şi netemeinică deoarece greşit s-a reţinut că nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât cererea se referea atât la tatăl său cât şi la unchiul său G.N., de la care provine terenul forestier, iar numele unchiului a fost omis de secretarul primăriei când a completat cererea. Pârâta nu este îndreptăţită la reconstituire deoarece este beneficiarul unui legat cu titlu particular.
Tribunalul Mehedinţi, prin decizia civilă nr. 515/A din 23 mai 2003, a admis apelul, a schimbat sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate. Nr. 702 din 23 iulie 2002.
S-a motivat că reclamantul justifică un interes în promovarea acţiunii deoarece la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma tatălui său a ataşat actul de partaj voluntar intervenit între bunica paternă şi unchiul său G.N., iar pe de altă parte pârâta nu este îndreptăţită la reconstituirea a dreptului de proprietate deoarece este beneficiara unui legat cu titlu particular asupra unor construcţii şi terenuri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta P.C., invocând art. 304 pct. 9 şi 10 Cp.c. deoarece greşit s-a constatat că reclamantul justifică un interes legitim în promovarea acţiunii atât timp cât nu este nepot de frate al autorului G.N., ci este rudă de gradul VI, autorul având descendenţi de la care provine legatul, care greşti a fost interpretat au titlu particular, în realitate fiind un legat universal.
Recursul este fondat.
Instanţa trebuie să pornească în soluţionarea acţiunii de la examinarea îndeplinirii condiţiilor de exerciţiu ale acţiunii civile, respectiv de la întrunirea cerinţelor de a fi parte în proces.
Neprocedând în modul arătat, instanţa de apel şi-a întemeiat hotărârea pe un raţionament inexact, deoarece nu a pornit de la analiza condiţiilor precizate mai sus, cum corect a procedat prima instanţă, ci de la îndreptăţirea pârâtei la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, inversând ordinea firească a raţionamentului jurisdicţional şi ignorând art. 1169 C.civ.
Or, reclamantul nu are reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în titlu a cărui nulitate o invocă şi nici nu a făcut dovada că are vocaţie succesorală faţă de fostul proprietar al terenului şi în consecinţă vocaţie la reconstituirea dreptului de proprietate.
Reclamantul nu a făcut dovada certă că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moştenitor al defunctului G.N., în toate cererile precizând că nu este trecut acest în cererea de reconstituire, dar a depus un partaj voluntar între bunica sa paternă şi respectivul autor.
Pe de altă parte, cu înscrisurile noi depuse în recurs, pârâta a făcut dovada că fostul proprietar a avut un descendent, deci au existat moştenitori cuprinşi în prima clasă de moştenitoricare vine la moştenire cu excluderea totală a celorlalte clase (art. 669 – 676 C.civ.), pe când reclamantul nu a depus înscrisuri care să-i susţină afirmaţiile referitoare la calitatea sa de moştenitor al acestui autor. Mai mult, legatul provine de la moştenitorii descendentului, fiind un legat universal.
Prin urmare, reclamantul nu a justificat un interes legitim în cauză, astfel încât sentinţa civilă este temeinică şi legală, situaţie în care faţă de art. 312 Cp.c. raportat la art. 304 pct. 9 şi 10 C.p.c. urmează a se admite recursul, a se modifica decizia civilă în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei civile.
