Potrivit art. 294 Cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, iar potrivit art. 316 Cod procedură civilă dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs.
Secţia civilă – Decizia civilă nr. 112/15 aprilie 2011
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.976/107/2010 reclamantul F.N. a chemat în judecată Statul Român prin MFP pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate caracterul politic al măsurii administrative luate asupra reclamantului de stabilire a domiciliului obligatoriu în perioada 18.08.1950 – 15.10.1954 în loc. Deva , jud. Hunedoara şi să se dispună obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei a sumei de 225.000 Euro ca despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit .
În motivare s-a arătat că reclamantul împreună cu părinţii săi au fost dislocaţi şi li s-a stabilit domiciliul obligatoriu în perioada indicată în loc. Deva , jud. Hunedoara .
În drept s-au invocat prev. art. 52 al. 3 din României şi Legea nr.221/2009.
Prin sentinţa civilă nr.3256/2010 Tribunalul Alba s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul F.G., şi în consecinţă s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative luate faţă de reclamant şi s-a respins în rest acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut şi motivat că tatăl reclamantului împreună cu mama sa F.R. a fost dislocat şi i stabilit domiciliul obligatoriu în Raionul Deva deoarece era „ cunoscut cu manifestări duşmănoase, a întreţinut relaţii cu foştii moşieri şi fabricanţi, a ascultat posturi de radio imperialiste, fiind reţinut în anul 1959 de către organele de securitate, după care a fost pus în libertate .
În ceea ce priveşte daunele morale solicitate s-a reţinut că prin Decizia nr. 1358/2010 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată de Statul Român, reprezentat prin şi a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit.a) teza întâi din Legea nr.221/2009, sunt neconstituţionale, astfel că nu mai există temei pentru acordarea de despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel şi reclamantul care susţine în esenţă că în mod greşit s-a respins cererea de acordare a daunelor morale întrucât instanţa de fond trebuia să analizeze dacă sunt întrunite argumentele de text generale în materie – 998 şi 999 Cod civil.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi având în vedere dispoziţiile art. 295 Cod procedură civilă, Curtea a constatat ca nefondat apelul pentru următoarele:
Reclamantul a investit instanţa de judecată cu o acţiune având ca obiect constatarea caracterului politic a măsurii administrative luate asupra sa, de stabilire a domiciliului obligatoriu, obligarea pârâtului la plata daunelor morale în temeiul dispoziţiilor Legii nr.221/2009.
În sistemul procesual civil român, conform principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, în privinţa persoanei cu care se judecă, cât şi a obiectului şi cauzei pricinii.
Potrivit principiului disponibilităţii, instanţa este ţinută să se pronunţe asupra celor solicitate de reclamant prin cererea introductivă.
În cauză, instanţa de fond corect a aplicat principiul disponibilităţii, respectând dispoziţiile art.129 alin 5 Cod procedură civilă, având în vedere situaţia de fapt şi de drept ale cererii de chemare în judecată.
Deşi acţiunea a fost formulată prin apărător calificat, respectiv avocat, nu s-au invocat ca şi temei în drept dispoziţiile art. 998 – 999 Cod civil.
A susţine doar în faţa instanţei de apel că acţiunea ar fi trebuit analizată nu prin prisma dispoziţiilor Legii nr.221/2009, ci prin prisma dispoziţiilor art. 998 Cod civil, este de neprimit, fiind contrară regulilor ce guvernează dreptul procesual civil român.
În ce priveşte invocarea în apel a dispoziţiilor art. 998 – 999 ca temei al cererii de chemare în judecată, Curtea reţine că, potrivit art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată. Prin invocarea în apel a unui nou temei juridic al acţiunii, reclamantul tinde practic la schimbarea cauzei cererii, ceea ce, conform dispoziţiilor menţionate, este nepermis.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamant.
